Sezatoarea canadiana (218)

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mikiion spune:

Pentru lumir , ieri citeam ziarul din metrou si vad, porti deschise la INRS http://www.ucs.inrs.ca/ucs. Si ma gandeam sa iti spun sa te duci. Uitasem ca sunteti inca in Romania. Dar oricum , ca sa vezi care sunt domeniile de cercetare in urbanism, in mediul francofon poti sa te uiti pe acolo.


Elenabine ai venit. Eu nu cunosc pe nimeni cu muzica din Romania, dar baiatul meu a fost anul asta la un centru de eveil musical si acum e la pian tot acolo. Nivelul nu e f. ridicat, nu face nimeni genii muzicale din copii. E mai mult educativ si dezvoltare personala a copilului. Sistemul scolar nu cauta performanta cu orice pret. Si vad ca si genul asta de job poate fi un debuseu, chiar daca nu f. bine platit. Iar la scoala la el, copiii au ora de muzica de la maternelle( 5 ani adica) . Ce am remarcat , e ca nu prea exista numai teorie ca in Romania. Inclusiv in clasele normale( adica nu scoala de muzica) se lucreaza cu instrumente. La scoala la Marc e o clasa de muzica , unde sunt vreo 25 de chitari , plus tobe, plus altele de suflat. Iar la anumite ocazii copiii de anii mari dau concerte( de ex. cand e ziua portilor deschise, la fiecare etaj era muzica de camera cu 2-3 copii de clasa a 6-a si instrumente). Nu stiu daca asa e peste tot in scolile plublice normale ( fara program de muzica special). Stiu ca la un moment dat vor incepe toti cu fluierul( 1 sau 2 de primara). Nu stiu daca s-au schimbat lucrurile de cand eram copil in Romania( sau de cand eram profa in Romania) dar la noi la primara nu vedeai nici un instrument la fata in cei 8 ani de muzica facuti.

By

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lumir spune:

Citat:
citat din mesajul lui mikiion

Pentru lumir , ieri citeam ziarul din metrou si vad, porti deschise la INRS http://www.ucs.inrs.ca/ucs. Si ma gandeam sa iti spun sa te duci. Uitasem ca sunteti inca in Romania. Dar oricum , ca sa vezi care sunt domeniile de cercetare in urbanism, in mediul francofon poti sa te uiti pe acolo.


Elenabine ai venit. Eu nu cunosc pe nimeni cu muzica din Romania, dar baiatul meu a fost anul asta la un centru de eveil musical si acum e la pian tot acolo. Nivelul nu e f. ridicat, nu face nimeni genii muzicale din copii. E mai mult educativ si dezvoltare personala a copilului. Sistemul scolar nu cauta performanta cu orice pret. Si vad ca si genul asta de job poate fi un debuseu, chiar daca nu f. bine platit. Iar la scoala la el, copiii au ora de muzica de la maternelle( 5 ani adica) . Ce am remarcat , e ca nu prea exista numai teorie ca in Romania. Inclusiv in clasele normale( adica nu scoala de muzica) se lucreaza cu instrumente. La scoala la Marc e o clasa de muzica , unde sunt vreo 25 de chitari , plus tobe, plus altele de suflat. Iar la anumite ocazii copiii de anii mari dau concerte( de ex. cand e ziua portilor deschise, la fiecare etaj era muzica de camera cu 2-3 copii de clasa a 6-a si instrumente). Nu stiu daca asa e peste tot in scolile plublice normale ( fara program de muzica special). Stiu ca la un moment dat vor incepe toti cu fluierul( 1 sau 2 de primara). Nu stiu daca s-au schimbat lucrurile de cand eram copil in Romania( sau de cand eram profa in Romania) dar la noi la primara nu vedeai nici un instrument la fata in cei 8 ani de muzica facuti.

By




Mersi mult, ar fi fost foarte fain sa fiu pe 9 acolo, dar doar prin mai ajungem.O sa studiez oricum site-ul ca pare interesant.

Stefan- 2 ani si 10 luni
CSQ- 5 aprilie 2011
Analize medicale 16.01.2012
Asteptam viza....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oanagabriela spune:

Eu m-am intors ieri din Romania. Din pacate pentru prima data nu am fost in vacanta...Am trait cea mai mare drama a emigrantului care si-a lasat parintii in tara: tatal meu a trecut in nefiinta si m-am dus la inmormintare. A fost o saptamina de cosmar, din toate punctele de vedere. As putea scrie un roman "horror"...Acum incerc sa ma adun si sa ma obisnuiesc cu idea ca nu mai am parinti pe pamint, doar in gind. Nu cred ca exista poezie sa exprime mai mult aceasta stare de spirit ca Repetabila povara a lui Adrian Paunescu

Cine are parinti, pe pamânt nu în gând
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti,
Astazi îmbatrânind ne e dor de parinti.

Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atâtia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, înca vii, respirând tot mai greu,
Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.

Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dupa actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albira de dor
Sa le fie copilul c-o treapta mai domn,
Câta munca în plus, si ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, patimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamâni
Fii batrâni ce suntem, cu parintii batrâni
Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor,
Daca nu au murit tristi în casele lor...
Între ei si copii e-o prasila de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are parinti, pe pamânt nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii
Nu copil de parinti, ci parinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însa pentru potop, înca nu-i de ajuns.
Mai avem noi parinti? Mai au dânsii copii?
Pe pamântul de cruci, numai om sa nu fii,

Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
Într-un biet orasel, într-o zare de sat,
Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.

Cine are parinti, înca nu e pierdut,
Cine are parinti are înca trecut.
Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pâna-aci,
Unde-avem si noi însine ai nostri copii.
Enervanti pot parea, când n-ai ce sa-i mai rogi,
Si în genere sunt si nitel pisalogi.
Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici,
Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal,
Te întreaba de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,
Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot?
Ca povara îi simti si ei stiu ca-i asa
Si se uita la tine ca si când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurta vreme de dus
Pe constiinta povara acestui apus
Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au si ne cer.
Iar când vom începe si noi a simti
Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uita curând,
Si nu vad nici un ochi de pe lume plângând,
Si de ce înca nu e potop pe cuprins,
Desi ploua mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea în care parinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduita de plâns.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pitilache spune:

Sincere condoleante Oana. Imi pare tare rau de pierderea suferita. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Si o imbratisare calda sa-ti mai aline durerea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Podeanu spune:

Oana imi pare tare rau, d-zeu sa-l odihneasca in pace.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mikiion spune:

Oana, Sincere condoleante!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns columbiana spune:


Dumnezeu sa-l odihneasca, Oana! condoleante si o imbratisare pentru durerea ta

Accepte ta douleur, elle sera gentille avec toi... paroles d'un gamin de 8 ans


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns escu spune:

Condoleante Oana! Doamne ce rau imi pare. Nimic nu poate umple golul pe care il simti acum in suflet, stiu din experienta, doar timpul o sa panseze usor rana.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Simonna spune:

Oana, draga mea, eu poezia cu pricina nu pot sa o citesc nici acum, cu parintii linga mine... Ma plec in fata durerii tale,
S.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Doloress spune:

Condoleante Oana, imi pare tare rau!

Mergi la inceput