CODUL BUNELOR MANIERE

andacos spune:

Dau quote la mesajul tau ,pentru ca imi aminteste de prieteni care subnicio forma nu se descaltzau (si eu stateam la casa si aveam covoare peste tot)insa in momentul in care s-au mutat ei la casa ,puneai pe toata lumea sa se descaltze,deci era obligatoriu,nu tzi se dadea alternativa!

Oricum urit obiceiul(din punctul nostru de vedere al romanilor,ca vad ca la Mihaela e ceva normal)de a fi obligat sa te descaltzi la usa!

Nu stiu daca as mai avea ceva de adaugat in mod deosebit la ceea ce deja s-a scris!

Asa ca un ps,nemtzii saluta si intind mina si bineintzeles ca nu uita sa zimbeasca!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Maria_1 spune:

XIO,
Ies in oras destul de des. Cu amici, cunostiinte, colegi de serviciu. De obicei cei/cele care servesc la mese sunt foarte tineri. Cu toate astea, sunt straini si isi fac un job. Nu mi se pare ok sa te 'tragi de sireturi' cu cineva care isi face jobul. Daca merg la banca, la ghiseu nu aud pe nimeni spunand functionarei: "buna, fa-mi si mie un transfer. "
In schimb, in ceea ce priveste ospatarii si persoanele care servesc la masa/cafenea, multe dintre cunostiintele mele se adreseaza cam asa:
"Buna, da-mi si mie o bere", "Fa-ne nota, ca plecam" sau "Ce sucuri ai?", "Adu-ne si o scrumiera daca se poate".
Mie mi se pare lipsa de bun simt. Pana la un anumit punct ai putea spune ca exagerez. Ca doar n-o fi nevoie sa le vorbim ospatarilor cu dumneavoastra. Dar in cazurile de mai sus eu procedez asa:
"Buna ziua, as dori o bere"; "Nota, va rog"; "Ce sucuri aveti?"; "Am vrea si o scrumiera". Si peste toate astea un "multumesc".

Mie varianta a doua nu mi se pare desueta sau ridicola. Mi se pare normala atata vreme cat ospatarul respectiv nu este o cunostiinta apropiata. Faptul ca unii dintre cunoscutii mei folosesc prima varianta, ma face sa cred ca sunt prea familiari inutil. Poate pe cei mai multi care au jobul asta sunt obisnuiti si nu ii deranjeaza, dar daca eu m-as angaja la un asemenea job, sincera sa fiu, nu mi-ar pica bine sa ma tutuiasca orice pustan care vrea sa soarba o bere.
Cred ca si chestiile astea, aparent marunte tin tot de respectul de sine.

Tanti Zavaidoc spune:

Mie imi repugna tutuiala care a devenit generala in Romania. Oi fi de moda veche, dar imi zgarie timpanul cand ma tutuieste toata lumea, inclusiv vanzatoarele si coafeza.

Mihaela zicea ca in Suedia toata lumea se tutuieste. Asa e, ca regula generala, dar cand vorbesti cu cineva in varsta sau pe care il consideri superior, te adresezi cu "ni" (echivalentul lui vous din franceza)deci dumneavoastra.

Cu descaltatul e amuzant pentru noi, meridionalii, ca suedezii se descalta si la serviciu. Vezi functionari din institutii publice in ciorapi si papuci (gen slapi), profesorii la scoala in papuci... Na, obiceiuri suedeze

Maria_1 spune:

Nu stiu cat de "manierata" se considera atitudinea asta, dar pe de alta parte, eu cand ma duc la prieteni (!) care au copii mici cer singura o pereche de papuci. Adica, e firesc sa te gandesti ca tu intri in pantofii cu care mergi pe strada pe o podea pe care se joaca un copil mic. Nu stiu cat de ok e asta, dar eu ma simt foarte naturala cu asta daca e vorba de prieteni. In schimb, daca as primi o invitatie de la niste oameni mai departati (care intamplator ar avea copii), m-as simti ciudat sa ma puna sa ma descalt si m-as gandi imediat ca ar putea sa dea cu mopul dupa ce plec daca copilul lor se joaca pe jos in camera respectiva.

Cand eram mica si eu mergeam numai desculta. Uram papucii. Dar ai mei nu au descaltat niciodata pe nimeni la usa. Era pus intotdeauna un pres la intrare si o carpa umeda. Toata lumea care intra avea grija sa se stearga bine si sa nu intre ca pe bulevard. Nu am patit niciodata nimic din cauza 'microbilor' adusi de invitati.
Astazi mult mai multa lume foloseste masina si cred ca daca se sterge bine la intrare, chiar e foarte in regula. Dar, repet. Tine si de bunul simt al invitatului sa simta si sa purceada singur la descaltat.

ladyJ spune:

Maria, e drept ca eu aveam in gand manierele formalitati, gen cum salutam, cum ne prezentam, cum prezentam pe altii, cum ne imbracam la o intalnire oficiala, cum ne comportam ca invitati sau ca gazde....la nivel de inceput.

Ma bucur insa ca ai adus vorba de conduita generala, e un aspect important.

Intre prieteni si in familie cred ca manierele sufera o transformare in sensul ca sunt mai putin rigide, nu ca dispar cu desavarsire.

Si sunt de acrod cu XIO, este absolut deranjant si nepoliticos sa vorbeasca cineva peste tine.

Iar apropo de ´´tu´´, chiar citisem recent un articol intr-o revista nemteasca despre cat de mult deranjeaza acest ´´tu´´ .
Era vorba despre o doamna in jur de 35-40 de ani care a intrat intr-un magazin de lux iar vanzatoarea , o domnisoara de maxim 25 de ani, i s-a adresat cu ´´tu´´.
Doamna continua sa-i spuna dvs, domnisoara continua cu ´´tu´´.
Nu mai retin exact cum s-a terminat povestea, cert este ca doamna respectiva s-a simtit extrem de deranjata de atitudinea vanzatoarei si a facut o plangere managerilor.
Ma intreb, ce a deranjat-o? Pozitia(vanzatoare- client) sau varsta?

manumanu spune:

Nici mie nu mi se pare atat de ultragianta chestia cu descaltatul, mai ales cand este vorba de prieteni apropiati. In general, nu invitam acasa decat apropiatii, in vremurile noastre cinele simandicoase, de afaceri sau petrecerile (si) cu persoane necunoscute se desfasoara in restaurante sau alte spatii publice. Am depasit etapa din vremea comunista cand totul se petrecea in jurul eternei mese din apartament (mereu aceeasi mobila, btw, setul cu vitrina, masa si comoda cu vitrina pe care le vezi in toate apartamentele vechi). Asa ca, mai ales cand sunt copii in casa, si copii mici care merg de-a busilea, nu vad nicio suparare in a le cere sa se descalte acestor apropiati care ne viziteaza. Nu mi-e jena sa o fac, si ma consider o persoana politicoasa. Cand este vorba de un strain (dr de familie de ex.), primeste botosei din aceia de plastic care se pun peste pantofi (se dau si la gradinite cand intra parintii in spatiile copiilor). Dr nostru chiar el ne-a dat pontul cu botoseii. Pentru ceilalti musafiri, am cumparat seturi de "papuci pentru musafiri" de la Quelle si alte magazine nemtesti (se pare ca tine de cultura germana, nordica etc.) si nimeni nu are nicio problema. Nici eu, la randul meu, nu ma simt confortabil, intr-o vizita la prieteni apropiati, daca intru cu cizmele din zoaiele de afara pe covoarele gazdei (la care se presupune ca tin - la gazda, nu la covoare). Oricat te-ai sterge pe o carpa la intrare, tot ramane mizerie, iar gazda poate nu isi doreste sa spele si sa frece toata noaptea dupa plecarea oaspetilor. Cat priveste aspectul asa-zis "dizgratios", nu mi se pare. Se presupune ca nu umbla nimeni "nespalat", mai ales cand merge in vizita.

mamica de Anastasia si Radu, 23 noiembrie 2008

coracora spune:

Pe mine ma scot din minti cei care casca / stranuta si nu pun mana la gura si cei care au tendinta sa-ti vorbeasca de foarte aproape (10-15 cm de nasul tau) si mai duhnesc, eventual, si a alcool / usturoi.

XIO spune:

A, ca a zis LadyJ, ma enerveaza cei care vad ca discuti cu cineva si nu asteapta sa termini macar fraza, daca nu discutia.
Sau sa discuti cu cineva si sa inceapa sa vorbeasca, cu altcineva. Mi se pare o dovada de nesimtire crasa. Si daca arde, spui macar un "ma scuzati ca va intrerup".

Xenia2006 spune:

in Japonia este considerat foarte ofensiv sa NU te descalti si sa-ti pui slapii intr-un anume fel, langa usa

este o badaranie imensa sa-ti torni singur ceai in ceasca, la masa

protocolul spune sa le torni DOAR celorlalti (in US, e politicos sa intrebi si le torni celorlalti, apoi tie, daca asta vrei)

dar in Japonia, poti doar sa le torni celorlalti... si apoi speri ca-ti va turna si tie cineva

dupa normele europene, japonezii pot fi considerati foarte nepoliticosi cu doamnele

evident, au alte norme fata de straine, dar tot simti anacronismul imens care exista in acea societate

'normele' variaza foarte mult in US, dupa locatie

in sud persista inca o cultura a 'gentlemen & ladies', conform careia orice tanar iti va oferi locul, va tine usa, va asculta tot ce spui pana la capat, si va raspunde politicos cu 'yes, madam'

in nord si orasele mari de pe coaste normele sunt mai 'progresiste' sau lipsesc cu desavarsire... desi analiza nu prea are sens, pt ca intalnesti foarte multi oameni, cu niveluri f diferite de educatie

AB_AC spune:

Nu-i doar al romanilor. Am o prietena buna coreeana. Sta pe aceeasi strada cu mine si descaltarea e norma in cultura lor, insa au o varianta in care primesti obligatoriu papuci:). Explicatia rezida probabil si-n faptul ca multi saraci inca dorm pe jos.

Eu am impacat lucrurile. Am o parte de casa in care se intra cum vrea lumea si una in care sunt dormitoarele si acolo e de descaltat. dar musafirii n-au ce cauta acolo, nu?
Si spal dupa... asta e. Imi place sa umblam in picioarele goale si in plus manie au ba dupa mine afara e murdar. Chiar si cand pare curat afara, tot murdar e. In plus traim intr-o zona infestata de ticks si dupa o plimbare nu vreau sa le aduc prin casa. Deci vreau sa fie curat si o separare clara afara-inauntru. Dar la mine nu vine lume tot timpul, asa ca nu mi se pare deloc un effort sa faca toti ce vor...

Acus legat de maniere... apoi eu cel putin disting intre manierele impuse la un job in "business" si manierele in timpul liber sau in cadrul unui job decontractat gen mediu academic.
Pe cat de putin sunt impuse manierele in US in viata de zi cu zi pe atata manierele de business in anumite domenii sunt adesea rigide si impun de la numarul de inele pe degete, genul de bluza, de pantofi pana la cum sa te comporti in cadrul unui mese de afaceri in cele mai mici detalii. Acelea nu te reprezinta pe tine decat in mica masura. Reprezinta imaginea pe care firma o impune.

Bunele maniere imi plac, dar nu le impun pe ale mele pentru ca pot fi contradictorii intr-o societate multiculturala.
Am prieteni buni americani care vazand cum ma salut cu prietenii romani sau francezi vin ei sa ma tzuce sau ma strang in brate. Altfel in general saluti mai formal sau mai familiar si zambesti. In zona NY... sunt multi evrei si daca poarta o kippah intinsul mainii s-ar putea sa te lase cu ea in aer din cauza interdictiilor religioase. Zi de zi salutul e de la inferior catre superior (inferior ca pozitie, varsta etc.) . Nu saluta un barbat primul. Cu singura exceptie petrecerile simandicoase in care persoane "superioare" sau femeile trebuie sa-ti dea atentie ca sa vii sa le saluti. In acest fel se evita coada de lingusit si zis buna ziua lui dom-director.
De asemenea in fata unui auditoriu... vorbitorul saluta primul si la sfarsit multumeste pentru atentie. Si respecta timpul stabilit
Intr-un mediu ca cel universitar cred saluta primul... cel mai friendly.

Apreciez bunele maniere la masa... Plescaitul si vorbitul cu gura plina ma enervau de-a binelea... acum m-am obisnuit ca a sorbecai e in unele culturi semn ca-ti place si-i ok.
De asemenea nu-mi displace oarecarea raceala americana... bunele maniere nu impun familiaritate.. ce ziceti voi de tzucat si pupat mana pot fi cel mult cutume si atat.


Coracora in fapt igienic nu-i sa pui mana la gura cand stranuti... asa doar raspandesti microbii pe clante, pe intrerupatoare, etc. si reusesti sa infectezi mai mult decat interlocutorul Recomandabil (medical si nu social) e sa pui nasul, gura in V-ul facut de mana.