Adoptia unui copil de etnie

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns marumiha spune:

Citat:
Sa nu aruncati cu pitre in mine pentru ceea ce voi spune! Pana in prezent am lucrat cu 6 colective de copii printre care in fiecare au existat si 1-2 copii de etnie rroma. Aproape toti frumosi, ochiosi, simpatici, dezinvolti....insa, cu riscul de a fi criticata zic, la toti am observat obicei incontrolabil de a minti si mai rau, de a-si insusi ce nu le apartine. Probabil ca asta se intampla adesea si datorita mediului in care traiesc, insa pentru mine acest lucru a cantarit mult in optiunea mea.
Cred ca fiecare are dreptul sa aleaga cum simte ca e mai bine pentru propia familie, sa poata trai fericit, caci adoptia e o legatura pe viata, asa ca indoielile nu pot exista.


M-ai facut sa rid ,oare in ce tara traiesti ,sint numai acesti copii de vina ,cei de la putere ,de la spitale ,primarii ,profesorii corupti si toate institutiile statului roman de cine sint conduse ?
Noi ca popor avem obiceiul/traditia sa ne insusim ceea ce nu ne apartine.
Care este diferenta sau care lucru e mai grav ,atunci cind iti bagi singur in buzunar sau cind deschizi buzunarul si ii lasi pe altii sa-ti umpla buzunarul sau geanta?
Eu cred ca tine totul de obiceiuri si de educatie.

Poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns arde2010 spune:

Daca pronunti sau nu cuvintele nu are importanta. Se foloseste termenul "copil de etnie" pentru copiii din toate etniile, nu doar pentru copiii rromi. Tocmai faptul ca tii sa auzi cuvintele imi da de gandit. Am cunostinte de etnie, am rude (e adevarat, mai indepartate) de etnie, etnia nu sta in fruntea omului. OMUL e cel care o pune in fruntea OMULUI. (Asta e temerea mea, pentru copilul pe care mi-as dori sa-l apar de tot raul din lume). De aceea am simtit nevoia sa discut cu alti parinti care sunt in aceeasi situatie: sa imi spuna daca s-au confruntat sau nu cu asemenea oameni.

Lili

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Fomalhauti spune:

Voi repeta o poveste pe care am mai scris-o pe aici dar mi-e mai usor sa o scriu din nou decat sa o caut.

Cand unul din baietii mei a mers la gradi mergeam zilnic sa il iau impreuna cu fratele lui care era in carut. Mai multi copii (mai ales fetite!) se interesau de "bebe" care nu era tocmai bebe, tocmai implinise un an. Unele il luau de mana si il duceau la jucarii. Cea mai interesata era insa o fetita. Frumoasa foc. Isteata. Ma intreba mereu despre "bebe", il lua cu ea si ii arata jucarii. Discutam zilnic cu ea, luni de zile. Si ma uitam mereu la ea, cat e de frumoasa.

Intr-o zi i-am spus bunicii ei cat de mult imi place fetita. Bunica mi-a spus ca fetita este adoptata. Cand m-am uitat din nou la fetita am observat ca are pielea inchisa la culoare. Foarte inchisa la culoare. Evident inchisa. Dar eu pur si simplu nu observasem asta vorbind zilnic cu ea si admirandu-i si aspectul. Ulterior m-am intrebat cum de nu observasem - nimic nu se schimbase, fetita imi placea la fel de mult, dar mi se parea incredibil ca nu observasem.

Singura persoana cu care am vorbit despre asta a fost verisoara mea care avea si ea copilul la aceeasi gradinita. In aceeasi grupa. Nici ea nu observase.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LauraNicole spune:

1. Din pacate nu am apucat s-o adopt legal dar daca faptul ca am crescut-o conteaza atunci si fetita mea mica, ingerasul, era de etnie roma.
2. Nu am vrut/vreau sa adopt copii pentru ca nu pot/mai pot da nastere unui copil ci pentru ca pur si simplu consider ca si orfanii au dreptul la cineva care sa-i iubeasca/ocroteasca.
3. Niciodata nu am fost intrebata de ce fetita mea e mai "neagra" decat cealalta(Alexa fiind blondina) sau sa mi se intample ca cineva sa rada de etnia ei. Astea sunt tampenii. Sa mai spun ca naturala era o drogata si o dusa cu pluta iar naturalul un nenorocit scandalagiu si betiv ca sa mai adaug ceva condimente in tocana adoptiei?

Crede-ma, poate sa fie copilul nu numai de etnie tiganeasca(am un ghimpe cu rrom), poate fi negru, chinez, martian, daca il doresti, in ochii tai tot superb o sa fie. Pentru mine Sandra mea era perfecta. Asa cum e si Alexa.

----------------------------------------------
mama de Alexa,mandria ochilor si sufletului meu, 23mai1997 si Sandra ingeras frumos 4septembrie2004/august2007

O palma sau urlat la copil nu inseamna educatie!Inseamna ABUZ emotional si fizic asupra copilului !ZERO TOLERANTA PENTRU CEI/CELE CARE-SI LOVESC COPILUL FIZIC SAU PSIHIC ! NU EXISTA MOTIVATIE SI NICI SCUZA! Aceeasi intoleranta pentru abuzul de orice fel.

PUTETI AJUTA CU O JUCARIE,O HAINUTA,UN BANUT PE CEI CARE AU ATATA NEVOIE AICI:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=152788&whichpage=11

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danaionela spune:

Laura,Fomalhauti ce povesti minunate aveti. Spre deosebire de voi, eu am intalnit si cazul celalt.
Cumnatea mea era in parc cu fetitele mele. La un moment dat a intrat in vorba cu o bunica care era cu nepoata in parc. Era o fetita frumoasa, care se juca normal pentru varsta ei, iar cumnata mea i-a facut compliment buncii pentru fetita, iar raspunsul acesteia a fost ceva de geneul: Uite este adoptata si in plus mai este si tiganca.
Eu raman la parerea ca astazi as adopta si un copil de etnie rroma si asta pentru ca am cunoscut atatea cazuri fericite, dar acum 2 ani nu eram foarte sigura de acest lucru. Acum avand doua minunatii langa mine mi-am dat seama ca cel mai important pentru noi este dragostea pe care o daruim si o primim de la acesti copii, si intradevar aceasta nu are nici limita si nici etnie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Citat:
citat din mesajul lui danaionela

Laura,Fomalhauti ce povesti minunate aveti. Spre deosebire de voi, eu am intalnit si cazul celalt.
Cumnatea mea era in parc cu fetitele mele. La un moment dat a intrat in vorba cu o bunica care era cu nepoata in parc. Era o fetita frumoasa, care se juca normal pentru varsta ei, iar cumnata mea i-a facut compliment buncii pentru fetita, iar raspunsul acesteia a fost ceva de geneul: Uite este adoptata si in plus mai este si tiganca.
Eu raman la parerea ca astazi as adopta si un copil de etnie rroma si asta pentru ca am cunoscut atatea cazuri fericite, dar acum 2 ani nu eram foarte sigura de acest lucru. Acum avand doua minunatii langa mine mi-am dat seama ca cel mai important pentru noi este dragostea pe care o daruim si o primim de la acesti copii, si intradevar aceasta nu are nici limita si nici etnie.



Bunica aia nu era bunica. Chiar daca era mama biologica a femeii care a adoptat.
Ok, "de etnie" face parte din jargonul adoptiilor.
Am mai spus si o sa mai spun asta de 10000000 de ori. Nu culoarea pielii ne face sa categorisim oamenii ca fiind tigani sau nu. Citi bruneti/brunete imbracati(e) curat, cu joburi cinstite, cu comportament "normal" vedem in fiecare zi in jurul nostru, si nu ne punem problema ca ar fi tigani...?!
Nu vad ce relevanta are pentru copil carei etnii ii apartine...nu inteleg si pace! Daca sa afle ca este adoptat mi se pare un soi de datorie morala a parintelui adoptator (stiu ca se polemizeaza mult si pe tema asta, nu vreau sa intru in polemici, este strict parerea mea), sa afle ca apartine "etniei"...nu vad ce relevanta are.
Si uite cit de frumos isi creste Manuelita fetita, invatind-o sa fie mindra de originea ei. Pariez ca si in cazul fetitei ei, multi nuobserva ca e "de etnie"....

Cit despre mirari cvasi-imbecile ale rudelor/prietenilor/vecinilor... oricum se mira atitia de decizia in sine de a adopta, incit...



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cklaudya spune:

Chiar nu am spus ca acesti copii sunt de vina, dar mie sa nu-mi spuna nimeni ca atunci cand ia acasa un copil nu le descoase pe toate! E omeneste sa iti doresti un copil alaturi de care sa traiesti cat mai frumos si sa fii cat mai putin nevoit sa te lupti cu mentalitatea oamenilor; fiecare e indreptatit sa aiba o parere proprie in ceea ce priveste parintii biologici ai copilului (ca si etnie), caci legatura cu acest copil va fi pe viata! Nu exista pareri corecte sau gresite!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Manuelita spune:

Citat:
citat din mesajul lui LittleAngel

Copii sant copii...albi negri galbeni sau mai stiu eu ce culoare...nu asta e important.Eu imi doresc fff tare,am mai zis,o fetita din China,si chiar un copilas din Etiopia.Dar,fiind cetatean roman e imposibil.
.Dar toti am trait tot felul de experiente negative cu acesti oameni,si nu ma intereseaza daca nu recunoasteti,eu stiu ca voi stiti ca am dreptate.
E greu sa aduc in familie un copil care "arata de etnie rroma",si nu ma refer la culoarea pieli,ma refer la anumite trasaturi.Ai mei nu vor sa auda de adoptie in general...dar eu sper sa se imbuneze la un moment dat..
Am decis ca in cerere sa nu ma intereseze etnia,deci pt mine nu conteaza,dar am sa tin cont daca copilul o sa aiba anumite trasaturi.
Sant copii rromi ff frumosi,care nu ies in evidenta ca ar fi de vreo etnie,asa ca ...va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel.
Ai mei nu vor stii vreodata adevarul,daca e sa fie...
.



"sunt copii rromi foarte frumosi care nu ies in evidenta ca sunt de vreo etnie" Adica frumosul inseamna pentru tine printre altele sa nu se vada ca e de etnie, iar ca trasaturile de etnie nu sunt frumoase? Inteleg bine? Pentru gustul meu personal exista trasaturi care mie mi se par frumoase sau urate la toate etniile de pe pamant.E adevarat ca fiecare etnie/rasa e facuta sa aprecieze trasaturile similare cu cele proprii, asa cum suntem in general atrasi fizic de persoane care ne seamana. Asta e partea de conjunctura atenuanta pe care o gasesc postarii tale.
Dincolo de partea asta mi se pare ca ai niste prejudecati bine inradacinate care ar putea sa faca rau unui viitor copil rrom (evident sau mai-putin-evident rrom). Faptul ca acel copil are trasaturi mai putin evidente care te ajuta pe tine sa stergi cu buretele radacinile lui inseamna ca respingi o parte din copilul tau, o realitate care tine de el. Te rog sa nu te superi dar mi se pare mai simplu fie sa iti analizezi gandurile si sa incerci sa zmulgi din radacina prejudecatile fie sa adopti un copil roman.

Cat despre dorinta de a adopta un copil de alta rasa, nu mi se pare ca este o dovada a lipsei de prejudecati. E mult mai simplu sa nu ai prejudecati fata de persoane dintr-o etnie care traieste pe alt continent si cu care nu te intersectezi social aproape niciodata, e mai putin probabil pentru cineva sa formeze o prejudecata despre populatia de japonezi in conditiile in care se intalneste doar cu cativa japonezi in viata.
Eu cred ca poti adopta din afara chiar daca esti roman doar ca iti trebuie nervi de fier si bani. Si apare dilema (adica cel putin la mine a aparut) daca e bine sa cheltui atatia bani pentru a adopta un copil in conditiile in care cu banii respectivi ar putea fi hraniti zeci de copii din tara respectiva timp de un an, si in conditiile in care in tara noastra exista foarte multi copii de etnie rroma care ar avea nevoie de parinti.
Evident ca fiecare familie adoptiva decide cum sa fie sau sa nu fie copilul pe care il adopta (cum zicea cineva pe aici este un drept de lux pe care copilul nu il are), dar hai sa recunoastem cand avem prejudecati, nu sa ne prefacem ca nu le avem. In fond e natural sa avem prejudecati, sunt rezultatul vieturii in societate, nu putem fi sfinti. Dar repet, sa nu pretindem ca suntem cand nu suntem.
PS mie de exemplu nu imi plac oletnii, dar am cunoscut cativa in viata care imi sunt foarte dragi si m-au facut sa-mi fie rusine de cum gandeam. :)




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marumiha spune:

Manuelita -cine sint acesti-oletnii-...scuza-ma dar nu am inteles

Poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erato spune:

Cred ca a vrut sa zica "olteni"

Mergi la inceput