Adoptia unui copil de etnie

Adoptia unui copil de etnie | Autor: arde2010

Link direct la acest mesaj

Am citit si am tot citit si nu gasesc pe nicaieri nimic despre acest subiect.
Sunt o viitoare mamica (in curs de atestare) si intrebarea aceasta nu imi da pace de cand am luat decizia de a adopta: DA sau NU unui copil de etnie?
Sunt momente in care imi spun ca sunt copii ca toti ceilalti, pe care ii vom educa si ii vom iubi noi asa cum consideram ca e mai bine ... si atunci ma linistesc...
Dar sunt momente in care ma intreb ... o fi bine???
Marturisesc ca nu stiu ce sa raspund.
Ne-am luat inima in dinti si am zis DA atunci cand am completat cererea si mergem mai departe cu incredere in Dumnezeu, ca stie El ce ne trebuie, mai bine decat noi.
Nu ne temem ca nu am putea iubi un copil de etnie, nu se pune problema, dar ne temem de cei din jur, care nu sunt totdeauna "delicati" cand vine vorba de diferente intre copii si parinti.
Imi imaginez cum vine copilul meu plangand acasa ca i-au zis colegii de scoala "ca el e negru si noi suntem albi". Oricat de mult l-as pregati eu pentru lumea in care traim, tot mi s-ar rupe sufletul...
Imi doresc sa citesc povesti de-ale voastre, cei si cele care sunteti in aceasta situatie; simt nevoia sa aflu ca se poate si ca va fi bine...

Lili

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns amy2007 spune:

Nu stiu cat te ajuta, dar o sa-ti spun o poveste: la cursurile cu psihologul de la DPC, cand ne-a intrebat pe toti, daca avem ceva impotriva adoptiei unui copil de etnie si toata lumea a zis ca nu vrea rrom, psihologul a zis asa: ce ati alege intre o mama prostituata si o mama de etnie rroma, pentru ca in general astea sunt cazurile de mame care abandoneaza copii???
S-a facut o liniste deplina in sala, si psihologul a continuat: ganditi-va ca o mama prostituata are mai multe sanse sa nu fi avut grija de copilul din burtica decat o mama de etnie, a stat in frig, garantat nu a luat pastile pt sarcina, si-a continuat practicarea meseriei, pentru ca trebuia sa manance...
Dupa discurs, unii s-au razgandit, noi sincer am zis ca nu vrem, macar mama sa nu fie de etnie rroma, ca tatal slabe sanse sa-l cunosti. Deci exista o probabilitate de 50% sa fie de etnie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simo_73 spune:

Daca copilul este de etnie roma nu inseamna ca este si "negru". Duminica am vazut o emisiune pe antena3 cu cei care cauta in gunoaie, va dati seama ca erau numai romi, va spun cu mana pe inima ca am vazut niste copii frumosi foc, sotului meu chiar i-a placut o fetita la nebunie.
Si pe noi ne-au intrebat daca vrem si copil de etnie, raspunsul nostru a fost ca NU, si ne-au zis urmatorul caz: pe mama copilului o stim este romanca, tatal este necunosut , poate fi tigan, dar nu stiti, asta ne-a data de gandit, daca copilul ne place si il placem nu o sa spunem NU unui copil de etnie (noi oricum suntem mai brunetei )


"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)


simona

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erato spune:

Cand am hotarat ca vom adopta, am discutat indelung cu sotul asupra acestor teme: etnia si varsta copilasului. Desi initial, am hotarat sa excludem etnia si varsta de peste 2 ani, tot discutand si vazand cazuri, analizand anumite situatii, dupa indelungi framantari si nopti nedormite, am hotarat ca vom accepta un copil de etnie, dar si un copil cu o varsta mai mare. Oricum, cei de la DPC ne-au asigurat ca sunt situatii cand etnia nu e declarata, asa ca in acte acel copil nu apare ca fiind de etnie, iar tatal e de cele mai multe ori necunoscut. Asa ca am mers cu inima deschisa si in privinta etniei, dar si in privinta varstei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danaionela spune:

Daca ma intrebai acum 2 ani spuneam nu. Daca ma intrebi acuma, nu mai sunt asa de hotarata, si asta pentru ca am auzit mamici care au adoptat si acesti copilasi. Un copil este un copil, nu conteaza etnia , nu conteaza cum arata. Am intrat in contact cu mamici care au adoptat copilasi de etnie, copilasi care nu sunt cu nimic mai prejos fata de ceilalti. Sunt niste copilasi adorabili, minunati si care au atata iubire si dragoste de daruit. Prima care mi-a deschis inima si spre aceasta etnie a fost Manuelitta. Ea poate
sa-ti spuna despre mandretzea ei de fata, despre cum s-a intregrat. Ea vorbea foarte frumos despre Violeta.
Acuma conteaza cel mai mult, ceea ce simti tu pentru acel copil. Conteaza dragostea pe care ti-o ofera si dragostea pe care o oferi.
Eu una nu as trece nici o conditie in cerere. Cel ptuin eu asa am procedat. Nu am trecut nici o restrictie la etnie si am lasat un interval la varsta larg intre 6 luni- 6 ani. In schimb am vorbit cu AS si i-am spus ceea ce vreau, dar fara a o limita. Asa te sfatuiesc si pe tine sa faci, pentru ca nu se stie niciodata ...
Mult succes

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Citat:
citat din mesajul lui arde2010

Am citit si am tot citit si nu gasesc pe nicaieri nimic despre acest subiect.
Sunt o viitoare mamica (in curs de atestare) si intrebarea aceasta nu imi da pace de cand am luat decizia de a adopta: DA sau NU unui copil de etnie?
Sunt momente in care imi spun ca sunt copii ca toti ceilalti, pe care ii vom educa si ii vom iubi noi asa cum consideram ca e mai bine ... si atunci ma linistesc...
Dar sunt momente in care ma intreb ... o fi bine???
Marturisesc ca nu stiu ce sa raspund.
Ne-am luat inima in dinti si am zis DA atunci cand am completat cererea si mergem mai departe cu incredere in Dumnezeu, ca stie El ce ne trebuie, mai bine decat noi.
Nu ne temem ca nu am putea iubi un copil de etnie, nu se pune problema, dar ne temem de cei din jur, care nu sunt totdeauna "delicati" cand vine vorba de diferente intre copii si parinti.
Imi imaginez cum vine copilul meu plangand acasa ca i-au zis colegii de scoala "ca el e negru si noi suntem albi". Oricat de mult l-as pregati eu pentru lumea in care traim, tot mi s-ar rupe sufletul...
Imi doresc sa citesc povesti de-ale voastre, cei si cele care sunteti in aceasta situatie; simt nevoia sa aflu ca se poate si ca va fi bine...

Lili


Un copil este ... doar un copil. Ce-ti pasa de altii? Daca totusi iti pasa consider ca inca nu esti suficient de pregatita.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Nu am considerat niciodata ca as avea dreptul sa scriu la sectiunea asta a forumului.

Si totusi, deschizind subiectele active, am vazut si subiectul asta.

Acum inteleg de ce unii sar in sus si au reactii aparent disproportionate cind vine vorba de discriminarea "etniei". Rrome. Da, a tiganilor.

Nu toti copiii de tigan au tenul inchis la culoare.
Nu toti romanii sunt blonzi.
Nu toti tiganii sunt hoti
Nu toti romanii sunt cinstiti.

Cind se pune problema la modul asta, ma intreb uneori daca familia aia chiar isi doreste un copil. Dupa 1 an jumate de incercari degeaba (e drept, numai prin metoda "clasica"...) am fi fost fericiti si daca nasteam un copil negru sau mongol. Si nu aveam nici unul dintre nici un diagnostic de infertilitate, sa stim ca dpdv medical n-o sa putem avea copii....

Mi-e foarte greu sa inteleg mentalitatea asta. Foarte greu. O sa ma abtin de la a da bile negre pentru ca ma gindesc ca poate exista si motivatii ascunse, pe care eu nu le pot identifica. Dar daca prejudecatile sunt singura problema....atunci poate ca marius are dreptate. Poate si statul roman are dreptate, ingreunind atit procesul de adoptie...



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danaionela spune:

Marius, asa este. Noua nu ne pasa, dar trebuie sa ne gandim si la cel mic. Eu una nu fac deosebiri, am prieteni si de etnie, am prieteni si saraci si bogati. Dar pentru unii conteaza, si cel care sufera este cel mic. Trebuie sa te gandesti si la cat iti seamana. Nu este chiar asa de usor.
De exemplu fetitele mele au avut o tema la gradi: Asemanarea cu membrii familiei. A fost o tema destul de delicata, dar spre surprinderea mea ele au facut fata cu brio, poate si pentru ca avem destule trasaturi comune.
Este o decizie foarte grea, copilul este copil sunt de acord cu tine, dar nici nu poti sa-l rupi cu totul de lumea in care traiesti. Din propria experienta, eu una as pune accent mai mult pe trasaturile comune decat pe etnie. Exact cum s-a mai spus nu toti cei de etnie sunt negri sau nu toti romanii sunt albi, de asta spun ca cel mai mult conteaza potrivirea sub toate aspectele.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns diciu spune:

Cred ca temerile legate de adoptia unui copil de etnie roma, nu vin de la faptul ca nu l-ai putea iubi, ci de la faptul ca societatea noastra nu este inca pregatita sa il accepte. Ma refer la discriminarea existenta in Romania ce se reflecta peste tot, in media,printre parinti,bunici,cadre didactice,copii etc. Si atunci vine indoiala viitorului parinte adoptiv. Daca copilul meu nu va fi acceptat sau va fi privit diferit, discriminat? Nu putem nega ca aceste lucruri nu se intampla.
Depinde foarte mult de fiecare cum gestioneaza acest aspect si cat de mult lupta pentru a aduce, de ambele parti, o normalitate necesara integrarii. Acelasi lucru e valabil si legat de adoptie.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Cata ipocrizie totusi sa spui ca nu vrei un copil de etnie rroma pt ca te gandesti la binele lui ... intr-un fel e bine sa va vedem cum sunteti in realitate, unii, pe de alta parte ma gandesc ca un astfel de subiect ce tine de discriminare nu isi prea are locul pe acest forum, poate intr-un salon de pedichiura, dar nu aici!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marumiha spune:

Cred ca angajatii directiilor din tara au dreptate spunind ca cei mai sanatosi copii sint cei de etnie si asa cum a apus AMY ,daca trebuie sa alegi intre un copil nascut de o prostituata sau un copil care a fost nascut de o femeie sanatoasa de etnie.
Pt.mine este cel mai important ca copilul sa fie sanatos.
De multe ori stau si ma gindesc ca noi adultii sintem singurii care alegem si nu mi se pare asa de drept ,copilul nu are aceasta oportunitate si acest drept pt.ca este al nimanui ,nu poate sa aleaga si este prea mic sa inteleaga anumite lucruri.
Citeodata ma gindesc daca copilul meu ar fi fost pus in astfel de situatie de a-si alege parintii ,daca ne-ar fi ales pe noi .
Cred ca noi toti, cei care adoptam ,vrem sa fim parinti buni in primul rind ,sa-i ajutam pe copii sa-si faca un viitor ,sa-i iubim asa cum sint dincolo de culoarea pieli ,a ochilor ,a singelui si a radacinilor din care provin.Si atunci cind copii vor fi mari sa fie mindri de noi ,de educatia pe care le-am dat-o.
Ceea ce spun cei din jur ,nu-i baga in seama pe cei limitati si rautaciosi si nu spune nimanui ce etnie are copilul tau ,chiar daca este roman ,cetatenia,etnia ,mi se par lucruri personale ,la fel ca si religia sau apartenenta politica.
Etnia nu este ceva care trebuie strigat in gura mare ,scuzati-ma ca fac o comparatie care poate ca nu este potrivita ,cind cumperi o masina ce este mai important ,culoarea ,marca sau numarul de inmatriculare ?

Mami di Marco

Poze

Mergi la inceput