Botezul unui copil abandonat

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns LittleAngel spune:

Nici nu vreau sa ma gandesc,asta inseamna ca eu daca-mi fac actele la anu' nu pot sa adopt decat un copi peste 5 ani?
Pentru mine trei ani e varsta maxima,imi cer scuze fata de mamicile care au adoptat copii mai mari.
Am si o groaza de hainute nu am aputut sa ma abtin sa nu cumpar.
Vedem ce va fi....dar daca e adevarat,si se va tine cont de varsta,inseamna ca nu mai avem sanse.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laura-s spune:

Inca nimeni nu stie si sincer nu am indraznit sa sun la Directie pentu a nu le da idei, nu stiu ce sa zic, dar aceasta conventie spune clar

(1) Un copil poate fi adoptat numai daca adoptatorul a atins varsta minima prevazuta de legislatie in acest scop, aceasta varsta minima neputand fi mai mica de 18 ani, nici mai mare de 30 de ani. Trebuie sa existe o diferenta de varsta corespunzatoare intre adoptator si copil, respectandu-se interesul superior al copilului, de preferat o diferenta de cel putin 16 ani.

De ce e asa de interpretabila aceasta conventie? eu de ex inteleg ca adoptatorul trebuie sa aiba min 18 ani si max 30, dar nu e corect.
Daca ai 31 ani nu mai poti adopta un copil de 16 ani pentru ca diferenta de varsta nu e de min 16 ani, numai de 14??? S-au aici se aplica acele derogari de care se aminteste in Conventie.
Sper sa ne aJUTE CINEVA CARE SE OCUPA CU ACESTE LUCRURI, CINEVA DIN DIRECTIE AR FI CEL MAI POTRIVIT.

Multumesc,
Laura

http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LittleAngel spune:

Cred ca pe undeva e vreo prostie...daca treci de 30 de ani nu mai poti sa adopti?Ceva nu e in regula.Nu cred ca sa va aplica vreodata.E incalcare a drepturilor omului.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bendis067 spune:

deocamdata adoptia "functioneaza" dupa Legea 273/2004 unde, la articolul 9 spune despre virsta, nu este specificata nicaieri limita de virsta pentru adoptie, deci sa nu ne legam la cap inca!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns amy2007 spune:

Eu inteleg ca acolo este prevazuta varsta minima, nu cea maxima. Ideea in sine este diferenta de varsta este de minim 16 ani. Adica daca ai 30 de ani nu poti adopta un copil de 14 ani, tot asa cum daca ai 18 ani nu poti adopta un copil de 2. Cam asta inteleg eu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laura-s spune:

Buna tuturor,
nici nu stiu cu ce sa incep....bebele pe care doream noi sa-l botezam nu mai este abandonat; am vorbit cu mama lui si i-am oferit tot sprijinul nostru in a-si creste copilul, i-am oferit sa vina sa stea la noi impreuna cu copilul, i-am spus ca exista centre de gen "mama si copilul" unde poate si ajutata atat material cat si psihologic sa treaca peste aceasta perioada; cand am fost la ea, isi alapta bebicul, il mangaia si nu arata deloc ca o mama care vrea sa-l dea, pur si simplu nu are cu ce sa-l creasca, e studenta, nu are nici un venit....am discutat si cu alti membri din familia ei si s-a gasit o matusa care sa o primeasca acasa cu tot cu copil si care vrea ea sa-l boteze.
Cat despre noi, avem hainutele de botez cumparate, plapumioara si panza, mai urma sa luam lumanarea, dar.....
Ma bucur ca am putut sa o ajutam sa nu-l abandoneze, dar sunt trista ca nu-l mai pot boteza. Oare sunt egoista?????
Oricum vom merge azi sa-i dam hainitele si sa vedem din nou bebele, sa-l vada si piticul meu, care era foarte fericit ca mami a gasit un copil pe care sa-l botezam; acum i-am explicat ca mama bebelusului nu mai vrea sa-l abandoneze pentru ca-l iubeste nult si vrea sa stea cu el. Raspunsul piticului meu a fost: "foarte bine ca-l iubeste, dar nu-l poate abandina pana il botezam si apoi sa vina dupa el, ca e dragut ca un ghemotoc".....
Sper sa doreasca sa pastram legatura si sa-i putem ajuta.
Cam atat pentru acum.
Va multumesc tuturor.
Laura

Oamenii au inventat respectul ca sa ascunda locul gol,unde ar trebui sa fie iubirea. Lev Nicolai Tolstoi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns blackgirl0 spune:

Laura, imi pare rau de durerea din sufletul tau. Insa este mai bine asa si tu stii asta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anca Wish spune:

Laura, ai facut un lucru bun si asta e cel mai important. Mamica cu siguranta o sa-ti multumeasca peste ani.

Unele persoane privesc botezul simplist si usor infatuat. Adica, boteaza, se imbraca frumos ca sa-i vada lumea, cumpara cele mai frumoase lumanari si cele mai frumoase hainute (eventual de firma) dupa care uita ca actul crestinesc inseamna ceva mai mult, ca sunt parinti spirituali si ar trebui sa-si sprijine finutul atat cat pot si cat mai mult timp.
Aici ma refer la cei care au 20 sau chiar mai multi fini si nu de putine ori am vazut ”personalitati” laudandu-se la tv ca au botezat sau cununat atat de multi, incat ar putea sa umple o sala de cinematograf.

Nu te judeca si nu te acuza de egoism. Daca simti, ajuta acel copil si sfatuieste-i mama in continuare, pentru ca ai experienta si maturitatea necesara s-o faci.
Botezul e un act crestinesc de o mare importanta, dar mai important mi se pare ce poti face petnru acel copil pe mai departe.

Din partea mea, tot respectul!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marumiha spune:

LAURA-ai facut f.bine ,cu siguranta aceasta mamica atit de tinara avea nevoie de cineva care sa o ajute ,sa o sprijine in acest moment mai ales ca si ea la rindul ei este aproape tot un copil.
Si daca ai reusit sa o convingi sa nu-si dea copilul este f.important ,viata este destul de grea pt.o fata singura cu un copilas dar poate ca o sa mai fie si alte persoane in jurul ei care sa o ajute asa cum ai facut-o tu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erato spune:

Laura, te inteleg f. bine si chiar daca ai regrete si pareri de rau, in sufletul tau sunt sigura ca stii ca e mai bine asa. Oarecum s-a intamplat asa cum am prevazut pt ca si eu am trecut prin asa ceva. O mamica disperata, minora, m-a contactat sa-i cresc eu puiutul si sa devin mama lui, dar desi imi doream cu disperare un copil, nu mi-am putut construi fericirea pe nefericirea altcuiva. Am tot vorbit cu ea, am tot sfatuit-o si pana la urma, a discutat cu mama ei si a ajutat-o sa pastreze copilul. Acum e mamica fericita a unui baietel si e tare fericita ca nu l-a abandonat. Am avut oarecare tristete, dar in acelasi timp m-am bucurat din tot sufletul ca, poate am contribuit si eu la fericirea ei. Si n-a fost singurul caz de acest gen.
Bucura-te ca acel copil are o mama si rude care il iubesc si cine stie ce ti-a rezervat viata si soarta pt tine? Daca iti doresti sa faci parte din viata acelui copil, poti face parte si fara sa-l botezi, poti deveni ca o zana buna sau o matusica care ajuta o mama aflata intr-un impas si pe copilasul ei.

Mergi la inceput