Cum sa imi ajut fetita?

Fetita mea cea mare face acusi 5 ani.Simt ca nu o inteleg,ca ceva imi scapa ,ca nu stiu cum sa o abordez .
Ieri am primi un dus rece ,neasteptat de la gradi.Imi zice educatoarea ca Daria nu o mai asculta deloc,ca nu a atenta deloc si nu colaboreaza la activitati.Discut si cu cealalta educatoare-aceeasi poveste.Nu pune probleme de disciplina doar ca ea se apuca f greu de lucru,are tot felul de preocupari marunte(de ex aduna mici pietricele din astea stralucitoare ce mai cad de la papucei ,pantaloni si le tine toata ziua in mana ba se mai si supara f tare daca le pierde)
Ea s-a integrat destul de greu la grdadi,anul trecut a mers direct in grupa mijlocie intr-un colectiv deja format.Este un copil timid care si anul trecut nu raspundea decat daca era expres solicitata dar acum nici macar asa nu mai raspunde
Un alt aspect care ma termina este plansul ei-plange din orice si nu exista zi sa nu planga.Uneori plange asa mult (si neaparat se asigura ca este auzita) iar daca nu mai are motive parca si le cauta cu lumanarease .De ex aseara dupa ce a plans vreo 15 min am plecat la baie pt ca nu mai rezistam sa o aud.A venit dupa mine ,la care eu nemairezistand i-am zis ca o rog sa inceteze si daca nu o s-o scot in curte.Drept urmare a continuat sa planga doar ca a abandonat motivul anterior si a inceput* te rog sa numa dai afara din casa* si asa a tinut-o inca o bucata buna desi eu ii spuneam ca nu o dau daca inceteaza..Tot circul a incetat abia cand am cedat si am inceput sa plang si eu.In prima faza a plans si mai tare apoi m-a rugat sa mergem in pat si asa a incetat.Legat de plans chiar am incercat la un moment dat sa aplic un program de recompense si pedepse pt zilele vesele vs accese de plans nemotivate dar nu am obtinut prea mari rezultate(poate nici nu am fost destul de consecventa,poate nu mi-am gandit bine planul..)
m-am gandit la un moment dat ca ar putea fi din cauza lipsei tatalui pe care ea il iubeste f mult.Dar din pacate tati va mai lipsi o perioada iar eu trebuie sa fac fata .Si parca nu mai reusesc sa gasesc calea

eumada spune:

Este clar ca fetita ta protesteaza in modul ei fata de absenta tatalui.....si incearca sa-ti atraga atentia asupra ei,acum ca unul din parintib este departe.Sincera sa fiu,doar iubirea,multa si intelegerea pot face ce vrei tu.Trebuie sa-i arati ca o iubesti cat doi chiar daca tatal nu este acum.....
Pe Eva mediul plin de dragoste,caldura si intelegere a izbutit s-o rpuna cat de cat pe picioare....poti citi subiectul...cu atat mai mult cu cat ce face fata ta e clar datorita absentei tatalui.

Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

bird70 spune:

Din ce spui pare ca fiica ta plange ca sa-ti atraga atentia. Eu asa am procedat cu copiii: hai sa vedem de ce plangi, pot sau nu pot sa rezolv problema? daca nu pot sa rezolv problema ii explic foarte clar de ce si eventual ii explic ca doresc sa o ajut dar nu pot. Daca continua o rugam sa se duca in camera ei si sa planga acolo. Niciodata nu am 'rasplatit' miorlaitul asta fara rost, nu m-am dat peste cap sa-i distrag atentia, sa-i ofer ceva daca tace, etc.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

oanaib spune:

Ai putea incerca sa discuti cu un psiholog. Nu ai idee ce de sfaturi utile poate sa-ti dea un psiholog in rezolvarea unor astfel de probleme. Important este sa afli adevarata cauza a acestor episoade de plans. Daca fetita ta sufera asa de tare din lipsa tatalui ei, un psiholog ar putea sa te ajute sa depasiti problema, ca sa nu ramana urme in sufletelul ei.
Oricum ai nevoie de multa rabdare si multa dragoste.
Multa sanatate!

terishka spune:

Eu zic sa incetezi cu programul de recompense si pedepse, sa incetezi sa o ameninti. Absenta tatalui este ceva foarte important pentru un copil si din cauza asta poate sa se manifeste asa. Iarasi, ceva schimbat la gradinita poate sa ii provoace astfel de comportamente. Sau poate amandoua, sau altceva ce nu reiese din ce ai scris tu aici.

Cred ca in acest moment tu trebuie sa iti dai seama cat poti de ce se comporta asa si sa o intelegi. Asta inseamna, oricat ar fi de greu, sa ii suporti si crizele de plans. Copilul nu plange degeaba; plange pentru ca se simte rau - in conditiile astea sa o ameninti ca o dai afara din casa in curte nu cred ca ajuta cumva. Si nici sa pleci sa o lasi sa planga singura.

Mai bine incerci sa o iei in brate si sa vorbesti cu ea, sa afli despre ce e vorba daca poti. Daca nu (de ex cu fetita mea - 4 ani - cand plange tare nu te poti intelege cu ea) doar tine-o in brate, mangai-o si spune-i ca vrei sa ii fie bine si ca esti acolo pentru ea pana se simte mai bine si puteti sa va jucati, sa faceti ceva ce ei ii place. Iar cand e calma poate o poti aborda sa vezi ce o deranjeaza.

Stiu ca e greu sa te obisnuiesti sa stai o perioada mai lunga singura cu copilul daca inainte partenerul a fost prezent. Acum am vazut ca ai de fapt 2 fetite - sa iti traiasca!. Of, sigur iti e si mai greu asa, si probabil si fetita cea mare resimte presiunea pe care o simti tu. Fii alaturi de ea si cred ca veti trece peste asta!

Alizee spune:

Cand am fost depasita de problemele copilului meu, am apelat la psihologi cu toata increderea. Ne-au ajutat f mult sfaturile acestora.
Daca gradinita are psiholog, mergeti la acela, daca nu, la un altul.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

anya spune:

Daca la problemele cu plansul doar cu dragostea si rabdarea ai putea sa rezolvi, pe mine ma ingrijoreaza partea cu necooperarea de la gradinita. Daca ar fi reactionat asa la o singura persoana - puteai sa zici ca nu o agreaza, dar...comprtamentul ei se accentueaza odata cu trecerea timpului si in plus se manifesta cu ambele educatoare. Musai cauta un psiholog care sa te ajute sa determini problemele si sa te ghideze spre o rezolvare a lor.

CorinaDani spune:

buna,

cred ca s-au acumulat mai multe probleme :
venirea pe lume a surioarei, anul trecut
mersul la gradi intr-un colectiv deja format, tot anul trecut
lipsa lui tati, nu ai mentionat de cand este plecat

nu mai folosi sistemul cu pedepse si recompense, nu este bun.
arata-i fetitei tale cat mai multa empatie, nu-i intoarce spatele atunci cand plange, ia-o in brate, incearca s-o linistesti, sa afli ce a necajit-o.
aseara de ce a inceput sa planga ? ce ai facut in cele 15 min, ca sa-i opresti plansul ?
inca ceva : care este programul zilnic al fetitei tale ? doarme si in timpul zilei ? daca nu mai doarme dupa-amiaza, e foarte posibil ca oboseala acumulata sa fie de vina pentru plansul acesta aparent fara motiv.
in alta ordine de idei, cat timp petreci cu ea, efectiv ? te mai ajuta cineva in casa sau te ocupi singura de cele doua fetite ? nu cumva, fara sa vrei, acorzi mai mult timp si atentie fetitei mici ?
daca tati are posibilitatea, incercati sa tineti legatura pe net, cu camera web.

nemora spune:

dastefa, tu cat vorbesti cu copilul? i-ai explicat de ce lipseste tatal? i-ai explicat care e treaba cu gradinita? ai intrat vreodata tu, personal, in gradinita? tu de ce esti asa nervoasa? daca ai motive, i-ai explicat copilului ca esti nervoasa?
acest copil pare singur ducand asa de multe lucruri neexplicate.

dastefa spune:

multumesc pentru raspunsurile voastre.Stiam eu ca aici gasesc o mana de ajutor la nevoie

Ideea este ca de sambata dimineata am schimbat tactica la 180 grade si am inceput sa-i arat,asa cum m-ati sfatuit si voi ,multa,foarte multa dragoste.Iar rezultatele nu au intarziat sa apara.Nu a devenit peste noapte cel mai vesel copil dar exista clar o diferenta
nu pot sa cred cat de absurda am putut sa fiu-eu ii dadeam explicatii logice(in acele momente ea era un adult cu care negociam nu un copil) si imi consumam toata energia incercand sa-mi pastrez calmul pe cand ea astepta doar sa fie iubita
ieri la gradi educatoarea de dupaamiaza imi zice fara sa o intreb nimic-Azi Daria a fost mai vesela
in teorie cred ca lucrul asta il stiam si eu,ca sufera si are nevoie de multa dragoste doar ca uitam ca trebuie sa I-o si arat

la specialist voi apela cu siguranta,nu consider ca problemele toate s-a rezolvat dintr-odata
gradinita nu are psiholog asa ca ma voi orienta spre un cabinet din oras
daca citeste cineva din Iasi si imi poate recomanda unul bun as fi incantata
iar daca pana ne urnim cu psihologul simt ca ma impiedic iar stiu ca tot aici la voi am sa gasesc un sfat

Naty spune:

dastefa m-am confruntat (si inca ma confrunt) cu o parte din problema ta. La fel ca si fetita ta Ioana plange, din orice, pana te exaspereaza.
Ieri a plans juma de ora fiindca nu isi gasea niste chiloti anume si era sigura ca ii uitase la mama (care sta la 2 minute de noi deci puteam rezolva problema imediat).
Multa lume imi spune ca e prea rasfatata. Eu cred ca e foarte sensibila, ca cere atentie, ca i se pare mereu ca sora-sa e mai avantajata, mai iubita, mai ingrijita.
Sunt sigura ca si pe fetita ta a marcat-o mult venirea surioarei. Sa sti ca multi copii isi manifesta asa gelozia. Incearca sa fi atenta la toate nevoile ei, sa sari in intampinarea lor, sa nu faci niciodata vreo comparatie cu cealalta fetita (de genul "ea e mai cuminte", "ea desi e mica nu plange"); petrece timp numai cu ea, fara surioara si fara sa aduci vorba de aceasta. Dupa un tmp av fi mai bine.
Eu de exemplu in fiecare we imi fac un program numai cu Ioana, mergem la film, la patinoar, la cumparaturi; nu pot sa iti spun cat de vesela e atunci, nu mai gaseste nici un motiv de plans.
Succes!