Cum sa imi ajut fetita?
Raspunsuri - Pagina 2
dastefa spune:
Naty da si Daria e o fire foarte sensibila iar in plus e si destul de nesigura pe fortele ei(asta ar fi un alt lucru care ma ingrijoreaza).Cum e acum orice privire care i se pare ei ca-i mai dura orice gest de indiferenta,neacceptare din partea unor copii de varta ei o pot dobora(psihic vorbind)la pamant.Si o afecteaza pe termen lung
pentru ea ultimii 2 ani nu au fost tocmai usori.Intai nasterea Mirunei care au adus cu sine oboseala mea si un timp mai mare alocat nevoilor celei mici.Ca o paranteza Daria nu a manifestat niciodata gelozie fata de surioara ei dar in sufletul ei probabil ceva urme a lasat venirea pe lume a Mirunei .Apoi la 2 luni m-am internat cu Miruna in spital de unde am iesit abia dupa 5 saptamani.Dar situatia cu starea de sanatate a Mirunei nu s-a clarificat decat cand aceasta avea cam 9 luni si abia atunci m-am mai linistit si eu.Deci pana atunci(asta fiind cam prin toamna trecuta) eu am fost un fel de prezent absent-teoretic ii acordam toata atentia de care credeam eu ca are nevoie dar practic eram prea ravasita ca sa fiu cu adevarat atenta la nevoile ei.Apo a mai urmat o perioada de liniste sa-i spunem urmata de plecarea tatalui ei
si eu cred ca trebuie sa fac tot posibilul sa-i acord mai mult timp doar pt ea.Si acum fac eforturi sa-i aloc ceva timp si merg cu ea la cateva activitati inafara programului de la gradinita .Pt mine e un efort din punct de vedere al timpului dar pt ea nu e un mare castig afectiv pt ca nu petrece cu mine acel timp(decat in mica masura-cat mergem pe drum).O sa iau in calcul in mod serios chestia asta cu un timp doar pt noi doua.De fapt sunt acum in cautarea unei bone pt cea mica si poate asa rezolv si problema asta
ary_v spune:
Din postarea ta initiala mie mi-a ramas in minte ca s-a oprit din plans cand ai inceput si tu sa plangi (cand a simtit ca iti pasa).
Psiholog bun in Iasi - Claudia Briscan (Arcadia)
Victo spune:
hmm..cunosc cumva..si copilul meu cel mare a fost f dificil cam 1 an de zile dupa ce a venit fratiorul.
si el era plangaciooosss..ioooi..cum zici si tu, zilnci gasea un motiv sa planga.
acum e mai binisor...eu ma straduiesc sa fiu mai calma cu el.eu cred ca vrea sa fie cu tine, nu neaparat sa iesi cu ea. eu asa il simt pe copilul meu. sa stam, sa citim, sa desenam, sa facem lucruri ca inainte, pe care cat timp bb era mai mic, nu am mai reusit sa le facem, din varii motive.
eu asa te-as sfatui, nu neaparat sa o excludeti pe cea mica. desi, eu mai fac si asa. dc cel mare vrea sa se joace singur, si nu il vrea in preajma pe cel mic-ori ii zic sa mearga el intr-o camera separata, ori il iau eu pe cel mic sa ne jucam..si nu peste mult timp, vine si cel mare la noi.:)
acum cel mai mult le place sa manance impreuna-aici piscotelu dicteaza :) pun muzica..doar micu danseaza cu mine, cel mare nu vrea.
le place, la fel, baita impreuna (le fac dus rapid inainte la fiecare, apoi adun apa in cada, pt joaca).
sa ne tii la curent.
da, asa cum au zis si fetele..suporta-i plansul. nu stie sa spuna ce vrea si plange.las-o sa planga. asta trebuie sa inveti tu, sa o auzi cum plange, chiar si pt nimicurile acelea.eu ma enervam groaznic cd incepea sa urle din orice.
ma straduiesc din rasputeri sa fiu calma, sa il inteleg ca plange pt ca asa simte. din pacate, a trecut juma de an in care nu l-am inteles.
aaa..eu am inceput intr-adevar sa merg la psiholog, pt ca nu mai puteam sa ma stapanesc si asa am cosntientizat ca problema e la mine, nu la copil.suntem un pic mai bine acum.
zi-i ca vezi ca e suparata, dar ca esti acolo, o iubesti, tati o iubeste..
Paula, mamica de baieti Mihai (16 iul. 2010) si Stefan (30 oct. 2007)
dastefa spune:
ary_v multumesc pentru informatie.
da e adevarat ca Daria e foarte sensibila la starea mae de suparare,ma simte imediat.Dar cand era vorba de crizele ei de plans nu ajuta cu nimic sa-i zic/arat ca-s uparata ca mai tare plangea
voiam sa va spun ca de aproape 10 zile de cand am inceput sa discut cu voi problema aceasta a noastra Daria aproape ca nu a mai plans.Ca sa nu va zic ca si eu ma simt mult mai bine, mai linistita
abia ce spuneam intr-o postare anterioara ca Daria nu a manifestat reactii de gelozie fata de Miruna si ma trezesc zilele astea cu replici de genul - ia-o de aici ca m-am saturat de ea.....ma enerveaza,nu vreau sa o mai vad.....
ce-i drept cred ca orice copil aproape ar reactiona asa in conditii asemanatoare.La ce ma refer-Daria daca se apuca sa faca un joc(puzzle,tangram,lego ,etc ) in 90% din cazuri daca o scap pe Miruna merge si-i strica ce a facut,o poveste nu i-am mai citit Dariei demult pt ca Miruna imediat imi smulge cartea din mana( nu are rabdare sa asculte dar nici nu accepta sa-i dau ei alta carte) si exemplele ar putea continua
bona mi-am dat seama ca nu va rezolva nicicum problema asta pt ca ea va sta cu Miruna de dimineata si pana la 5 cand ma intorc eu acasa de la servici(pe care il incep acusi) si cu Daria de la gradi.Dar dupa 5 (uneori dupa 8-in zilele cand mergem la Palatul Copiilor) tot noi trei ramanem
mai incerc sa stau sa o atrag pe Miruna in cate o activitate in timp ce Daria luceaza ceva dar daca ma intreaba ceva Daria atunci cea mica vrea musai sa mearga si ea acolo.Plus canici Daria nu prea vrea sa stea singura ar vrea sa fiu si eu pe aproape cand face ceva-mqai pentru un sfat,mai pt o lauda
sau pur si simplu sa nu fie singura
nemora spune:
dastefa, asta cu timp petrecut numai cu un copil e practic imposibil.
ideea e alta, sa transmiti copilului un mesaj. mie mi se pare ca tu ti-ai permis, in vartejul problemelor, sa uiti putin de ea.
daca ii oferi 10 minute de afectiune reala, chiar si cu cea mica de fata, daca o vei VEDEA cu adevarat, nu ar trebui sa fie probleme.
daca te ascunzi de celalat copil cand oferi afectiune, dupa mine nu e ok. eu le pup si le dragalesc cat sunt amandoua de fatza. daca le prind singure, nu-i problema, iar le dragalesc. dar nu fur premeditat timp si afectiune niciuneia, nu ma duc numai cu una in parc, mi se pare un fals grosolan, fiindca le iubesc pe amandoua si le vreau pe amandoua langa mine, si sa merg numai cu una (oricare ar fi) ma frustreaza.
ia-o in brate, comunica-i dragostea ta, explica-i ca cea mica trebuie ajutata asa cuma fost si ea, spune-i cand esti nervoasa, si nu juca teatru.
Victo spune:
hehe..asa si la noi, dupa 2 luni de cd am inceput sa merg la psih, suntem mai bine.
aa..chestii de-astea mi-a zis si Stefan- una recenta- lasa-l mami, sa iasa in balcon, sa cada in strada,sa-l calce masina, sa moara, sa nu-l mai avem...9vedeti cata inlatuire de evenimente a imaginat!)
ioooi..mi s-a rupt sufletul cd l-am auzit.
nu tb sa te indignezi cd auzi din astea.
am comentat dar nu f vehement vizavi de ce a spus el.
eu ii citesc lui stefan seara, dupa ce il culc pe cel mic.
sper sa va fie mai bine in continuare, mai povesteste-ne, ca uite, mai invatam si noi celelalte
Paula, mamica de baieti Mihai (16 iul. 2010) si Stefan (30 oct. 2007)
dastefa spune:
Nemoranu mi-am propus sa-mi impart viata in 2 si in fiecare jumatate sa am grija doar de cate o fata.Mergem impreuna la plimbare,petreceri,cumparaturi, se joaca impreuna in timp ce eu mai fac cate ceva treaba,ne mai uitam impreuna la cate un desen si multe altele.Si le dragalesc pe fiecare cand apuc si pe amandoua odata cand suntem impreuna.
Dar Daria stie ca eu stau si ma joc doar cu Miruna cat e ea la gradi( si probabil se asteapta sa se intample acelasi lucru cu ea cand vine acasa) iar pe de alta parte apar multe restrictii din cauza ca Miruna nu poate merge in cutare loc( de ex la teatru) ca nu putem comanda nu stiu ce pt ca Miruna nu mananca asta ,nu iesim afara ca Miruna e bolnava, nu putem sa mai zabovin prin parc cu copii de la gradi ca Miruna a ramas cu bunica(soacra) care numai nu ma asteapta incaltata la usa si tot asa.Intr-o familie depindem unul de altul dar asta o putem intelege noi adultii sau poate copii mai mari dar pt ea cel utin pare mai greu de inteles/acceptat.Sigur ca ii spun ca si noi am renuntat la unele lucruri cand era mica,ca nu o mai pot duce atat in brate ca atunci cand era mica,ca nu mai poate merge in carut ca Miruna ca ea e fata mare dar....
Stiu in multe familii tati muncesc mult dar daca isi doresc sa fie langa copii lor tot isi gasesc o ora pe zi si poate mai multe dumineca sa fie langa copii si zic eu ca se simte.In cazul nostru concret erau mult mai putine conditionari pt Daria atunci cand sotul era acasa.
De aceea spuneam ca as vrea sa fac ceva sa simta ca ii acord mai mult timp/atentie. Daria acum sufera se pare atat din cauza lipsei tatalui cat si din cauza geloziei fata de surioara cea mica.Deci ea fiind acum cea care are nevoie de mai multa atentie nu mi se pare anormal sa ma focuserz un pic pe ea.Asta nu inseamna deloc o forma de abandon a Mirunai, ca o las in seama oricui si oricand ca sa fiu doar a Dariei.Dar daca se poate din cand in cand zic eu ca e benefic pt Daria fara ca Miruna sa sufere( de multe ori ramane cu mama mea care se joaca f frumos cu ea)