Mi s-a recomandat histerectomie partiala
Raspunsuri - Pagina 3
lorelei_19 spune:
Din pacate eu am ascultat de ginecologul meu care mi-a recomandat asta fara sa cer o alta parere. Din pacate. Am ales ca operatia sa fie laparoscopica. Iarasi o greseala. Dupa operatie am vazut pe internet ca in cazul extirparii uterului laparoscopic o femeie din trei (!!!) au efecte secundare neplacute. Asa a fost si cazul meu. Si eu mi-am pastrat ovarele. Dupa o saptamana de la operatie m-a dus sotul cu aproape 40 de grade in spital. Mi s-a pus diagnostic gresit, cu toate ca eu am spus ca am fost operata cu cateva zile inainte, la acelasi spital! M-au tratat de rinichi! Dupa o saptamana de antibiotice in vena mi-au dat drumul acasa, ca analizele sangelui erau din nou bune. Dupa inca o saptamana saptamana am inceput iarasi sa am dureri de burta si febra usoara (in jur de 38). Nu gaseau nimic, asa ca m-au indopat cu antibiotice. Am petrecut ziua mea si craciunul in spital (chestia a inceput in urma cu aproape un an, prima operatie avand loc pe 17 noiembrie 2010). De fiecare data acelasi scenariu: febra, CRP-ul 150, cand valoarea normala e sub 5. In ianuarie au vazut la unul din ovare o infectie de marimea unei nuci. Se mirau ca am asemenea valori proaste si febra si dureri din cauza unei infectii atat de mici. Bineinteles ca am fost controlata de mai multe ori, inclusiv computer-tomografie si toate analizele posibile. Nu iesea nimic si nesiguranta asta m-a speriat de moarte. Credeam ca am cine stie ce boala ascunsa. Pe 10 ianuarie dimineata am fost iarasi la ginecologul meu ca aveam programare. I-am spus ca am dureri. Mi-a spus ca s-a micsorat infectia- cel putin asa vedea el pe computer si sa nu mai iau antibiotice. I-am spus ca mi-e teama si l-am rugat sa-mi prescrie in continuare antibiotice. Nu a vrut, dar mi-a mai facut o analiza a sangelui. Iarasi foarte proaste, asa ca m-a chemat la sfarsitul saptamanii la control. Am ajuns acasa si vorbeam cu sora mea la telefon. Am simtit ca ard si mi-am pus termomentrul: 39 de grade. Am sunat plangand la doctor si m-a chemat de urgenta la spital. M-a operat iarasi (tot laparoscopic!!!) in aceeasi seara si mi-a scos infectia de la suprafata ovarului. Dupa operatie am avut niste dureri cumplite. Apasam ca disperata pe butonul de alarma si ceream orice- chiar otrava, sau orice sa nu mai am durerile alea. Nici cand am nascut fata (si-am avut o poveste urata de tot!) n-am suferit atata. Nici morfina nu-si mai facea efectul. A fost cea mai lunga si mai cumplita noapte din viata mea. A doua zi mi-au facut iarasi o tomografie pe computer si au vazut o usoara infectie la ovarul drept. M-au mai operat o data, tot laparoscopic. Am facut septicemie si mi-am pierdut cunostinta; aveam febra enorma. L-au chemat pe sot si i-au cerut voie sa-mi deschida burta. A semnat pentru mine si intre timp am semnat si eu doar pe jumatate constienta. CRP-ul era aproape de 400!! Mi-au deschis abdomenul si-au vazut dezastrul: 1) tot ovarul stang era mancat din interior de infectie, practic putred. 2) la penultima operatie doctorul mi-a perforat intestinul subtire, ceea ce a dus la o peritonita urata de tot. Am pierdut 15 cm din intestin, ovarul stang si apendicita. Pentru ca mai am ovarul drept nu sunt la menopauza.
Am fost 4 luni in concediu de boala, a trebuit sa merg in statiune de refacere, insa acum slava Domnului mi-am revenit complet.
Concluzia, de ce am povestit toate astea: ia toate parerile specialistilor inainte de a face pasul asta. Si doi: nu fa prostia sa accepti extractia laparoscopica a uterului, riscurile de efecte nedorite sunt imense. Intereseaza-te bine inainte sa alegi ce si cum.
Iti doresc multa, multa sanatate si ai grija de tine. Te urmaresc in continuare cu atentie.
giulia71 spune:
Hai sa-ti spun si pararea mea, poate te va ajuta sa iei o decizie.
Decembrie 2004, mi se descopera doi noduli fibromatosi, unul de 3 cm , altul mai micut. Desi erau foarte micuti, erau pozitionati nasol pentru ca dadeau sangerari masive.
In aprilie anul urmator am mers la Giulesti la operatie. Am facut miomectomie.
La controlul de la 3 luni dupa operatie se descopera fibrom de 7 cm, dr imi spune ca nu e posibil sa nu-l fi vazut si ca nu crede ca mi-a fost curatat tot. Sun dr, eram in afara tarii, ii povestesc plangand ca nu ma pot opera in fiecare an si imi spune ca el a curatat totul si ca daca a aparut si a crescut asa repede, trebuie scos uterul.
Ma incapatanez si incerc tratamente naturiste. In zadar pentru mine.
Ma decid doi ani mai tarziu sa fac embolizare la Babes, fibromul avea aproape 10cm. Nu se reuseste stoparea lui. Creste la 14 cm, o sarcina de patru luni.
Culmea, apare si o sarcina 
la care sunt sfatuita sa renunt datorita fibromului mare.
O luna mai tarziu, ma decid pentru histerectomie.
Sunt patru ani de la histectomie partiala, ma simt okey si regret ca am trecut prin atatea inceracri degeaba. Cel mai mult regret de acea sarcina
Curaj.
daca te supara, iti da sangerari nu ai de ce sa iti fie frica.
Nu ma simt mai putin femeie, pot concura cu una de 20 pa care o "iau cu brio"...la sah bre
uneori gandesc prea mult....
jenn spune:
Anca,verifica-ti ,te rog pm!
XIO spune:
Lorelei, laparoscopia este viitorul in medicina. Doar pt. ca tu ai avut imensul ghinion sa treci prin atatea, toate astea din cauza ca nu au putut sa-ti stabileasca diagnosticul corect, toate astea nu inseamna ca laparoscopia nu este indicata. Laparoscopia ca si histerectomia pe cale vaginala, ca si histerectomia pe cale abdominala cu incizia la linia chilotului sau mediana, toate astea au indicatiile si contraindicatiile lor.
Si toate astea au riscuri. Daca vine o femeie operata pe cale abdominala care a patit asa ceva, ce ramane?sa nu se mai opereze nimeni?
**Fur is for petting***
http://www.facebook.com/#!/adoptiicaini
www.adoptiipisici.ro
laura-s spune:
Buna fetelor,
asa e Giulia 71, la fel consider si eu, la 33 ani ai mei si fara uter de 2 luni ma simt mai tanara si mai frumoasa; datorita faptului ca nu mai am dureri si sangerari ma simt super ok si pot concura cu orice femeie, fie ea chiar si de 20 de ani.
Acum stau si ma gandesc de ce am stat atata timp si am suportat durerile acelea; eu va spun cu manba pe inima ca nu merita; in cazul meu nici recuperarea nu a fost grea; e adevarat ca nici acum nu ridic aproape nimic, chiar daca dr. a zis ca pot ridica intre 3 si 5 kg, eu ridic max 1 kg.
Anca discuta cu familia, cu sotul tau si cantariti toate posibilitatile, chiar daca ele nu sunt ptra multe.
Cel mai greu dupa operatie mi-a fost zilele trecute cand, baietelui meu de 6 ani imi spunea ca el mai vrea o surioara si imi spunea ca eu nu-l iubesc de aceea el nu are o surioara; l-am luat in brate si i-am aratat operatia si i-am spus ca in burta mamicilor este un loc special unde cresc bebelusi si ca la mami acel loc special era bolnav si dr. a trebuit sa-mi scoata acel loc.
A stat putin si s-a gandit, apoi m-a intrebat ce se intampla daca nu imi scotea dr. acel loc si i-am spus ca mami ar fi fost tot mai bolnava; el a spus ca inseamna ca il iubesc foarte mult pe el daca l-am lasat pe dr. sa-mi taie burtica, ca inseamna ca nu am vrut sa mor.... si uite asa am plans amandoi si apoi a venit cu o idee salvatoare: ce-ar fi sa stea bebele in burtica lui tati , ca are loc destul........
Va pup si aveti grija de voi
Laura
http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos
Anca Wish spune:
Nu am putut sa va citesc weekend-ul asta. va multumesc mult pentru raspunsuri, pentru ca mi-ati povestit din experienta voastra si ca m-ati incurajat.
Asa cum spunea si Xio, cu un uter fibromatos si cu acei polipi nu voi putea sa raman insarcinata si chiar daca voi ramane doar o minune ar face sa duc sarcina la termen.
Laura, exact asta mi se intampla si mie: sangerari mari si dureri care nu mai cedeaza la nicio medicatie.
Acum 3 saptamani am fost operata de chist al glangei bartholine. A fost un chist f mare, care a necesitat 7 copci. A 2-a zi dupa operatie mi-a venit ciclu, care m-a tinut 2 saptamani. A fost ingrozitor. Cu fire, zona sensibila si cu sangerare mare. Atunci am primit am primit a 3-a recomandare.
O cunostinta mi l-a recomandat pe Dr. Ion Ionut de la Giulesti. Azi sun pentru o programare si daca si dansul ma sfatuieste acelasi lucru, merg inainte, cu inima mai usoara, avand in vedere ca unele din voi au renascut dupa o interventie de genul acesta.
Va multumesc inca o data si va tin la curent
laura-s spune:
Buna fetelor,
Anca ai reusit sa-ti faci programare? Ai fost la dr.?
E foarte important sa fi foarte convinsa ca hotararea pe care ai luat-o e cea mai buna alegere pentru tine si familia ta; indiferent ce te hotaresti, desi eu te incurajez din nou sa nu mai amani, daca nu au aparut imbunatatiri in ultima perioada; dar trebuie sa fi impacata cu tine insuti ca ai ales ce e mai bine pentru tine.
Si eu am avut momente cand ma gandeam ca poate era mai bine sa nu scot si uterul, mai ales ca la biopsia uterului a iesit microinvazie, dar dr a spus ca nu aveam de unde sti, si oricum am facut tratament cu ISOPRINOZINA si degeaba, nu mi s-a intarit sistemul imunitar.
sa ne anunti cand ai noutati.
Aveti grija de voi,
Laura
http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos
Anca Wish spune:
Laura, am sunat saptamana trecuta si mi-a zis ca pentru aceasta luna nu mai erau locuri libere. Mi s-a zis sa sun dupa 15 pentru a ma programa pentru luna noiembrie. Voi suna astazi.
Multumesc pentru grija si iarta-ma ca nu am apucat sa te sun.
valentinag spune:
Ancuta, stii ca n-am ce sfaturi sa-ti dau, dar iti tin pumnii sa fie totul bine!Dana are nevoie de tine sanatoasa!
De mancare
Dulciuri
Din gradina mea
laura-s spune:
Buna fetelor,
ma bucur Anca ca avem vesti de la tine. Ai grija de tine si de fetita ta; pentru ea merita sa lupti mai departe, sa nu te dai batuta.
Am citit pe acest forum, dasr la alt topic despre o mamica care a infiat o fetita si dupa catva timp a aflat ca are cancer (mama, cea care a adoptat); ne povestea cu atata drag cum a luptat si era hotarata sa nu se dea batuta si cum isi ducea fetita cu ea la stital cand trebuia sa faca chimioterapie si era hotarata sa traiasca pentru fetita ei, sa nu o "paraseasca" si ea, la fel cum a facut si mama naturala.
Sa auzim numai vesti bune.
Aveti grija de voi,
Laura
http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos