autism?

nadaflorilor spune:

Exista si posibilitatea asta, am stat si m-am gandit daca sa aduc in discutie expunerea copilului la un mediu violent (comunicare verbala agresiva, tipete, vorbit pe ton ridicat etc.). Unii adulti considera ca urlatul unul la altul nu e semn de violenta, din pacate copii sunt afectati, unii dintre ei prezentand problemele exemplificate de tine. Am intalnit copii cu reactii ca ale nepoatei tale la varste mai mari, nu se pot concentra la ce li se spune, au greutati de a asimila informatiile cele mai simple, gen numele orasului in care locuieste, iti pot desena steagul tricolor corect dar daca ii intrebi ce culori are steagul le spun amestecate..



Nina, 24+,

smaranditza spune:

Multumesc mult de raspunsuri.

Din pricina unei anonimitati partiale pe acest forum, precum si din cauza "ingerasilor pazitori" care bantuie, imi cer scuze ca nu pot da foarte multe detalii despre context.

So, pe scurt: fetita e pentru prima data lasata atata timp la bunici. Au mai fost bunicii la ea 2-3 zile, ea la ei 2-3 zile, dar nu a mai stat pana acum 3 saptamani doar cu ei. In acest timp, bunicii au observat multe lucruri pe care nu le-au putut vedea in doua-trei zile. Oricum, stiau ca nu prea vorbeste...asta e clar. Parintii mei nu au pregatire psiho-pedagogica ca sa stie cum sa se poarte cu ea. In plus, una din metodele invatarii este si repetitia!


Eu nu am vazut-o de cand avea cateva luni. Poate de aceea voi asculta totusi sfatul sotului si al unora din voi si imi voi tine gura deocamdata.

Fata a schimbat pana acum vreo 3 gradinite: ba nu ii placea ei, ba nu le placea parintilor. Asa ca, in final a ramas acasa cu mama ei care lucreaza part-time. Oricum, din aceasta toamna e obligatoriu sa mearga la gradinita; vom vedea cum evolueaza lucrurile dupa cateva luni de gradi...

Ai mei au motivele lor pentru care nu vor sa aduca acest subiect in discutie cu parintii fetei. Nu le pot expune aici.
Insa...mi-e tot mai clar ca nici eu nu am ce sa ma bag...oricat ma doare sufletul pt copil. NU pot vorbi din auzite, daca nu am vazut-o eu...as distruge niste relatii oricum precare...


Pe langa parerile voastre, astazi am avut un pic de timp liber si am scotocit pe net si alte info despre autism. Imi dau seama ca intr-adevar cunosc foarte putin datele problemei, nu am interactionat eu direct cu fetita, vad ca la multe "simptome" raspunsul meu e "nu stiu daca face/nu face asa".


Din lipsa unor informatii mai ample si din dorinta de a nu palavragi aiurea, rog moderatorii sa inchida subiectul.

Multumesc mult pt comentarii.

---

Mami de Timi nazdravan si micuta Dora pisicuta

dana vio spune:

In primul rand pacat! Pacat pentru fetita aceea care nu va mai recupera daca nimeni n-o ajuta. Pacat pentru tine si fratele tau ca nu va puteti intelege intr-o asa problema. Vad ca ai doi copilasi , deci stii cum ar trebui sa se comporte un copil pana acum, chiar daca ai tai sunt mai mici poti anticipa. Pacat ca "ingerii pazitori" nu pazezesc pe cine trebuie , adica fetita, ca sa nu se inteleaga gresit.
Zicea cineva aici ca se comporta ca la 2-3ani si va recupera , eu zic ca se comporta ca un copil de 5ani cu probleme care nu mai suporta amanare.
De ce nu le placea parintilor gradinita? Poate cineva de-acolo i-a atentionat si ei s-au simtit jigniti, in loc sa rezolve problema.
Spui ca parintii tai nu vor sa creeze valuri.
Respect asta, chiar daca mi se pare ciudat ( eu fac parte dintr-o familie foarte implicata, de ambele parti. Si crede-ma nici mie nu-mi prea place sa se amestece, dar stiu ca au intentii bune.) Dar, in Romania exista la neuropsihiatrie specialist pentru copii. Unul din parintii tai ar trebui sa mearga acolo, chiar si fara trimitere si sa vorbeasca cu o doctor. Si sa duca fetita, fara stiinta parintilor ei, trebuie neaparat vazuta de un medic. Asa veti stii clar.
Si pacat ca deja v-ati hotarat sa nu va amestecati. Pentru ca nu va place nora/cumnata si/sau parintii ei fetita va ramane cu sechele. Daca are vreun hematom sau Doamne fereste vreo boala care creeaza asta, eu nu stiu cum puteti sta asa!


Alexandra Maria
14.12.2007

anya spune:

Situatia ta e delicata. Chiar daca relatiile erau apropiate, tot delicata ar fi fost.
Ce as face in locul tau? In primul rand nu poti pune tu un diagnostic. Sa nu pronunti cuvantul autism in discutia cu fratele tau, si in nici-un caz nu-i trimite direct la psiholog (multi iau asta ca o jignire si efectul de respingere va fi ff puternic).
Poti spune ca ai incercat sa vorbesti cu fetita la telefon si ca parintii tai au zis ca nu vorbeste/interactioneaza usor si il intrebi ce zice pediatrul copilului. Poti sa te oferi sa cauti tu un pediatru bun sau un logoped. Daca copilul ajunge la un pediatru/logoped acesta va spune parintilor ca trebuie sau nu dus si la alt specialist.
Cuvantul medicului poate va conta pentru parinti. Cu de-a sila nu poti duce copilul nicaieri. Cel mult parintii tai, daca fetita este in grija lor exclusiva o perioada mai lunga, pot sa o duca la pediatru pe un alt motiv (raceste, durere de burta..) si acesta vazand starea fetitei sa le dea trimitere mai departe.

dana vio spune:

Foarte adevarat!
Eu sunt mai colerica si ma aprind usor , dar tu ai spus foarte bine.



Alexandra Maria
14.12.2007

roxy spune:

buna, faptul ca veti astepta ca fata sa mearga obligatoriu la gradinita (in caz ca le va placea parintilor) dupa parerea mea este destul de tarziu , si se pierde timp pretios in recuperarea fara sechele a copilului.Nu stiu ce anume e mai presus orgoliu ranit sau copilul.Asa diagnosticarea se poate face si la evaluarea pentru scoala, dar ce veti face atunci cand vi se va spune sec , ca acel copil nu e la fel ca cei care intra in clasa 1, nu vorbeste la nivelul acestora (in caz ca nu-si da drumul pana atunci) si ca ati pierdut timpul pretios .Si chiar daca va fi primita la scoala , pentru ca la noi in tara nu conteaza asa tare copilul si starea lui la inscrierea in clasa 1, tot va fi privita diferit de ceilalti si se va aduna o frustrare in copil ca nu poate fi la fel ca ceilalti , ceea ce poate duce la probleme in integrarea in scoala...un intreg lant.
Tot doctorii spun ca recuperarea se face cel mai bine cat copilul e mic si sinapsele sunt in formare, pana se face harta creerului , dupa aceea nu poti decat sa mai carpesti pe ici pe colo, dar e vorba de viata si viitorul unui copil.Eu ce nu pricep e cum mama care zici ca e mereu cu ea nu si-a pus macar problema ca la 5 ani nu e la fel ca ceilalti copii de varsta ei, si sta asa pasiva, poate va recupera ea....
Eu am mers cu al meu la nspre mii de specialisti, doar pentru ca simteam in sufletul meu ca e ceva in neregula ...

Victoria_mami spune:

Eu vreau sa spun doar ca e mare pacat de biata fetita ca SI tu ai hotarat sa nu te bagi! Inteleg ca nu esti acolo cu ea, dar ma intreb, parintii chiar nu-si dau seama ca nu e ok??? Ei nu stiu cum ar trebui sa fie un copil de 5 ani? Iti spun, fara intentia de a te supara ca fetita mea la un an nu raspundea ca o cheama 4-5! Si nu, fetita mea nu e mai cu mot decat alti copii. Astea sunt intrebari foarte uzuale, asta e prima intrebare care i se adreseaza unui copilas: "Cum te cheama?". Si la 5 ani sa nu poata raspunde, e un mare semnal de alarma. Eu as fi tare panicata daca Victoria la 3 ani nu ar putea raspunde. Si eu zic ca oricat de ne-bagata-n seama ar fi fost si tot ar fi prins macar din zbor cateva chestii. Ca nu cred ca a fost legata de patut si nescoasa din casa 5 ani. Nu cred ca 5 ani de zile nu au vorbit parintii cu ea chiar deloc. Eu zic sa te bagi, macar de dragul copilului, sa treci peste teama de ce va crede fratele tau si sa ii spui ce te ingrijoreaza pe tine. Cine stie, poate intr-o zi vor ajunge sa-ti multumeasca ca i-ai impins de la spate. Desi, sincer, nu stiu ce fel de parinti nu-si dau seama ca un copil de 5 ani care nu vorbeste cele mai elementare chestii, are o problema?!

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

monicabo spune:

Si eu sunt pro-spus parintilor, intr-o forma sau alta: fie prin tine, fie prin parintii tai, tot asa pentru copil. Chit ca nu pica bine, si chit ca poate parintii nu vor face nimic. Dar atunci stii macar ca ai facut ceea ce depinde de tine... Sunt sigura ca nu cu fratele tau ar fi problema, ci cu cumnata, ea s-ar supara f tare, daca i-ar zice ceva parintii tai, ar interpreta ca "se baga socrii", lucru de altfel neplacut, dar cand e o situatie grava, e altceva...
Si dincolo de asta, si eu consider ca mama ar fi trebuit sa sesizeze lucrurile astea, la fel bunica din partea mamei, cea care petrece zilnic timp cu fetita... Cum petrece bunica acele cateva ore/zi cu fetita? Interactioneaza cu ea, ies, sau o lasa in fata TV-ului?

Si mie mi se pare ceva in neregula, chiar daca ar fi fost copil neglijat.. sunt/erau mii de copii pe la tara de ex. de care parintii, prinsi cu muncile pe ogoare, nu aveau timp sa se ocupe indeaproape, multi ramaneau in grija fratilor mai mari. Ce activitati stiau ei sa faca? Si cu toate astea se incadrau in normal...

Asa ca eu zic ca trebuie investigat... ca e autism sau nu, habar nu am (sper din tot sufletul sa nu)

Bafta multa si sanatate!!!!

Offff... de multe ori tre' sa ne bucuram ca avem copiii sanatosi cu "tot ce trebuie".... cand ma gandesc ca totul e o loterie, toate malformatiile, bolile, samd..

Smarandita, tu ce faci, de cat timp ai nascut? cum te descurci cu copiii? Stiu ca aveai mari emotii, si ti-am mai spus pe la alt subiect, ca totul cam vine din mers...

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

monica70 spune:

Eu cred ca ar trebui sa discuti urgent cu fratele, spre binele fetitei ,asta cu stricat relatii e o aiureala,ca sincer din ce povestesti oricum acolo numai relatii nu prea exista .
Din ce ai descris mai degraba inclin ca e vorba despre autism,nicidecum de intarzaiere in vorbire.Am o ruda indepartata care are o fetita cu asa ceva - a avut retard neuromotor,nu i s-a oxigenat creierul la nastere, retardul motor s-a rezolvat prin kinetoterapie,dar retardul de vorbire a ramas din pacate. Are 6 ani si vorbeste ca un copil de 2-3 ani,desi face logopedie incontinuu.Dar si pana nu putea vorbi mai defel,intelegea foarte bine ce se vorbea,ce i se cerea si reactiona ca atare. Nu mi se pare defel normal ca la 5 ani sa nu raspunda la intrebari gen cum te cheama / cati ani ai - pai ai mei - si majoritatea copiilor dealtfel - raspundeau la astea inca de la 1-1,5 ani,chiar daca majoritatea poceau cuvintele.
Zicea cineva de conflicte intre parinti,certuri,strigate etc. in familie. Pai atunci ai mei cum ar fi trebuit sa fie ,ca noi suntem destul de colerici amandoi si destul de des in conflict verbal,mai si strigam,inclusiv la copii ,dar de-aia amandoi copiii au vorbit de foarte devreme .
Si faptul ca a aruncat creioanele cred ca e un semn: din cate stiu copiii cu autism au o problema cu manevratul creioanelor, poate or fi obligat-o la gradinita sa deseneze si cum nu e genul ei, si-a amintit de asta de a reactionat asa irascibil? In plus a schimbat trei gradinite ... si asta e ciudat.
Un alt semn e faza cu "mofturoasa la mancare" , sunt multi copii mofturosi,dar copiii cu autism din ce am mai citit au o mai mare problema cu mancarea,mananca exclusiv anumite feluri de mancare si refuza altceva.
Clar trebuie investigat ce se intampla cu ea si daca nu vorbiti acum cu ei,fetita,nu mai are prea multe sanse sa se recupereze,chiar si la 5 ani e destul de tarziu,daca din nefericire ar fi vorba despre autism.Si daca parintii nu s-au sesizat pana acum,poate doar cand va trebui sa inceapa scoala ,cine stie,abia colo pe la 7-8 ani,se vor trezi la realitate !


MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009) www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE
"10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla"

smaranditza spune:

Dragelor, bunicii s-au ocupat de ea in astea 3 saptamani cat nu s-a ocupat mama ei probabil in 5 ani de zile. In special mama mea (bunica) ii vorbeste foarte mult, incearca sa o antreneze in tot felul de jocuri, ii explica in propozitii simple tot ce vede cand iasa la plimbare (zilnic), ii spune povesti, ii canta, etc...incearca si ea asa cum stie sa o invete tot felul de lucruri, cum ne-a invatat si pe noi. De lasa in fatza TV-ului nici nu poate fi vorba; ai mei nu au TV.


Dupa ce am citit postarile voastre, eram decisa ca in seara asta sa ii spun mamei sa intre pe net sa citeasca si ea ce ati scris, si apoi, daca mai era nevoie, sa o conving sa vorbeasca cu parintii fetei.
Ei...dar trebuie sa-si bage coada si aghiutza...ca nu se poate altfel... Mama a fost la plimbare cu fata pana tarziu. Asteptam sa ii dea sa manance si sa o culce si apoi sa vorbim. INsa...stupize stupize...in timp ce mancau au venit parintii fetei. (normal trebuia sa vina maine dupa ea sa o ia acasa). So...nexam discutie cu mama...


monicabo, multumesc de intrebare, suntem bine. Am nascut acum o luna (in 3 August). Si da, asa cum spuneai, nu e chiar asa de negru. E greu cu doi copii mici dar e frumos.

---

Mami de Timi nazdravan si micuta Dora pisicuta