Reactia rudelor

Sant curioasa,rudele voastre(mama,tata,frati,surori,matusi,etc)cum au reactionat la intentia voastra de a adopta un copil?
Cu parere de rau va zic ca ai mei(mama si fratele)nici nu vor sa auda de asa ceva.De fiecare data cand vorbesc despre adoptie,simt o vibratie extrem de negativa venind din partea lor.
Am ajuns sa nu mai deschid subiectul de fata cu ei,iar daca se intampla sa fie mama de fata de ex cand eu vorbesc cu altcineva despre adoptie,o simt cum mocneste in ea,nu zice nimic,dar rezistenta e evidenta.Se simte in aer...
Nu o sa pot in veci sa-i conving ca asa simt eu ca trebuie sa fac,chiar daca folosesc toate argumentele din lume,si toate reportajele tragice cu copilasi abandonati.
Pozitia lor e clara.NU.
Nu stiu ce o sa fie in viitor,ma gandesc cu groaza ca n-o sa-mi iubeasca copilasul si nu o sa-l vrea in familia lor.

erato spune:

Nici la mine n-a fost bucurie, din contra, mami a incercat in fel si chip sa ma descurajeze, tatal meu n-a zis nimic dar l-am simtit ca nu-i convine, iar soacra isi smulgea parul din cap de suparare. Acum s-au resemnat cu totii si chiar par ca ne accepta decizia. Si daca nu o acceptau, asta era, noi mergeam mai departe. Imi voi iubi eu copilasul cat pt toata lumea. Dar sper in sufletul meu sa-l indrageasca si bunicii si restul familiei si toata lumea.

Vreau sa fiu mama

cons spune:

Nu m-a interesat parerea lor, chiar daca tin la ei foarte mult.
I-am pus in fata faptului implinit. Atunci cand am vazut copilul am inceput sa le zicem despre ceea ce ne dorim.
Socrul meu a fost suparat si mi-a zis: ,, Este treaba voastra ce vreti sa faceti, dar sa nu contati pe mine,,.
In rest, totul a fost super bine.
Mama mea a inceput sa planga de bucurie, iar surorile si cumnata mea, tata, mama soacra, mi=au fost alaturi.
Intr-un final si socrul meu s-a dat pe brazda. În prima zi cand am adus copilul acasa el si soacra mea i-au facut baita pe motiv ca ei sunt experimentati........
Cred ca si Dumnezeu a participat ....pentru ca exact in aceea perioada, colega de serviciu a socrului meu devenea proaspata bunicuta (fata ei infia o fetita, care culmea era cu doua zile mai mare ca puiutul meu si locuiau sub acelasi acoperis ).
Acum il iubesc extraordinar de mult, dar si primesc in schimb multa iubire din partea puiutului meu, nu-i scoate din bunicutul meu si bunicuta mea.

P.S.
Cred ca m-ar fi durut enorm sa-i fi vazut suparati, dar dorinta mea de a avea un copil era atat de mare incat eram in stare de orice..........

desprecopii spune:

dragele mele,

ce conteaza ce spun rudele???
Important e sa va ascultati inima si sa va urmati visul de a deveni mamica unui copil care va este pre-destinat!!! Si sa il faceti fericit!

Sanatate si o zi cu soare va doresc!

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

SoriLea spune:

Noi nu ne-am lovit de astefel de pareri. Ba din contra, cand ne-am anuntat intentia, toti sau bucurat pt noi si abia asteptau sa ne vada cu un copilas (trecusera aprox 15 ani de cand il asteptam si noi)
Pot sa spun cu mana pe inima ca e un copil iubit de absolut toata lumea (de familie, rude, prieteni, colegi de serviciu si pana la omul de pe starda care il vede si interactioneaza cu el).
Sunt cea mai fericita mamica, pt ca Bunul Dumnezeu mi-a dat o asa minune de copil.


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Sorina Mamica fericita a ingerasului RAZVAN - IONUT (11 MAI 2009)

http://lb3f.lilypie.com/rxDAp3.png


Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois

LittleAngel spune:

Multumim frumos
Dar este foarte greu cand tu ai sperante si bucurie in suflet si cei de langa tine,emit o puternica unda negativa,simti un obstacol o bariera,ceva greu de trecut,si ai vrea sa nu existe acel ceva in viata ta.
Poate in timp totul se va schimba...minuni exista,macar de ar fi mai prezente in viata noastra:)

desprecopii spune:

Littleangel, totul se va schimba cu timpul ... important e sa va poata vedea fericiti. Cand or sa vada ce fericiti sunteti, si ce familie frumoasa sunteti, or sa isi schimbe inimile si or sa creada in minuni :))


Sanatate si o zi cu soare va doresc!

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

LittleAngel spune:

Sa dea Dumnezeu

dacris77 spune:

Mama mea a fost reticenta la inceput, a incercat sa ma convinga sa mai incerc tratamente medicale. Acum a ajuns sa imi spuna ca il iubeste pe catelul ei ca pe un copil daramite un pui de om... Tata a fost f surprins de alegerea mea, dar pana la urma a acceptat. Soacra...ii este indiferent. Dar eu sunt convinsa ca atunci cand va aparea il vor iubi la nebunie, nu ii va mai da drumul. Valeu, ce greu mai trece timpul pana sa anunte astia sa ne arate ceva...nici nu ma lasa sa caut eu prin alte judete...

marumiha spune:

La noi singura persoana care a fost un pic mai speriata a fost sora mea ,cind i-am spus a ramas un pic pe ginduri ,si practic nu stia ce sa zica .Dupa citeva zile mi-a spus ca e un pic speriata ,pt.ca auzise prin spital anumite lucruri despre copii abandonati ,ca erau f.multi copii cu diferite probleme de sanatate,ca o colega dea ei astepta sa adopte un copil de ceva timp ,si nu reusise inca ,si tot felul de lucruri de genul asta.Pina la urma am convins-o ca nu-i chiar asa ,si ca nu trebuie sa asculte tot ce spun oamenii.
Cind la vazut prima data pe Marco, atita sa bucurat si se mira cit de cuminte ,de istet si frumos e.
In rest ,toti membri familiei noastre erau nerabdatori sa-l vada si sa se bucure de el.
Noi cind i-am anuntat ,pe cei din fam.noastra, am facut-o din respect pt.ei, in nici un caz sa le cerem parerea.
LittleAngel-eu cred ca cei di fam.voastra ,incet incet o sa se obisnuiasca cu ideea si ca atunci cind o sa -l vada pe copil acasa ,sigur o sa -l iubeasca.Pt.ca trebuie sa ai o imima de piatra sa vezi un copil in casa ta si sa nu-l iubesti ,mai ales ca copii stiu f.bine cum sa se faca iubiti.
Nu e placut sa vezi acea bariera si ca cei din fam.nu te sustin ,mai ales ca nu faci ceva de care sa-ti fie rusine.



mami di Marco



Poze

LittleAngel spune:

Pai si mama iubeste motanul nostru ca pe un copil,dar conceptia aia pe care o stiti si voi ramane....nu vreau sa elaborez ca e prea dureros,dar va dati voi seama despre ce este vorba.
Chiar azi am avut o discutie cu ea si i-am adus aminte de bagajul nostru genetic,care nu este tocmai roz bombon,avem si noi destule buruieni in familie,si chiar daca noi santem ok,asta nu inseamna ca in ADN -ul nostru nu exista informatia.Asa ca nu exista certitudini de nici un fel cand vine vorba de copil nascut de tine sau adoptat.Cred ca multa lume nu intelege foarte bine genetica.Pacat...s-ar minuna sa afle cate posibilitati exista..si multe surprinzatoare.