Copil de 6 ani

Didididi spune:

Si ca sa nu inteleaga Strunfita altceva, da fina a reactionat exagerat. Daca se oprea la admonestare era una, dar sa zici cu ADHD mi se pare prea mult. Eu m-as fi suparat, si i-as fi explicat foarte clar ca o inteleg ca e deranjata, dar nu poate spune orice vrea ea.

Didi si bb Mihail (22.08.2008)

ocebine spune:

O sa fiu total impotriva curentului...daca ai in program o cina cu majoritatea adulti la restaurant pe o durata de 3 ore, atunci ca parinte te duci pregatit sa tii copiii ocupati atitea ore fara prea multa alergatura prin restaurant (mai ales stins/aprins lumina). Am si eu doi baieti dar nu prea i-am lasat sa se comporte in restaurant ca acasa. De obicei, faceam schimb cu sotul la "captat atentia".
Am luat-o usurel cu restaurante relaxate cind erau micuti de tot si i-am invatat ca intr-un restaurant/teatru/vizita ne comportam "linistit".

Am evitat situatii de acest gen pina au fost capabili sa inteleaga sau m-am dus la intilniri unde acest comportament nu a deranjat.

Clar si fina a gresit...o putea face mai delicat.



Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

michelle-usa spune:

baiatul meu are acum 7 ani, dar niciodata nu mi-a facut asa ceva in restaurant si am mers cu el de cand era mic(de la citeva luni) si de fiecare data am stat cel putin 2 ore.

mentionez ca baiatul meu este foarte activ, ii place f. mult sa mearga la restaurant dar stie ca sunt limite.

si acum cand plecam de acasa ii repetam lectia cum ne comportam in restaurant.
luam ghiozdanelul cu jucarii si activitati dupa noi. ii luam caluti, masinute, dinozauri, carti de colorat...
ii place sa studieze meniul, sa aleaga ce vrea sa comande..., se mai uita la televizor (daca are restaurantul asa ceva, ne asezam undeva unde el se poate uita) si asa sta linistit 2-3 ore.

la interval de o ora ne ridicam mai mergem la baie, mergeam un pic afara dar nu sa-i permit sa alerge, sa vorbeasca tare sau alte prostioare.

deci eu zic ca se poate, si 6 ani plus ca e deja virsta cand trebuie sa inceapa sa se comporte civilizat si cu respect fata de ceilalti.

trebuiesc stabilite limite si cu bun simt, sa nu deranjam pe ceilalti care vor sa manince linistiti si sa aiba timp placut.

deci in concluzie consider ca trebuiesc facute lectiile de acasa si sa nu ne asteptam ca lumea din jur sa accepte de la copiii nostri ce le acceptam noi.


michelle

saskia spune:

Si eu am baieti si am fost cu ei peste tot, dar mereu i-am invatat ca atunci cand suntem in public nu facem tot ce ne trazneste prin cap, pentru ca putem deranjam oamenii.

Adica clar ca nu se duc pe la alte mese la restaurante sa zic sa deranjeze lumea (bine cand erau mici) sau mai stiu eu ce. Nu mi se pare normal sa las copilul de izbeliste numai pe principiul ca "e copil".

Si cine sa aiba grija de copil daca nu parintii lui?

denizel spune:

Strunfita, tine-te bine, au aparut criticii :)).

Didididi, probabil ca asa a facut. Doar am stabilit de la inceput ca e isterica si badaranca :))))).



Consider ca e OK ce se spune aici in legatura cu comportamentul unui copil marisor la restaurant, numai ca... in cazul Strunfitei nu a fost o iesire obisnuita la restaurant, a fost o petrecere intre prieteni, data intr-un restaurant special inchiriat de ei pentru asta.
In afara de prietenii Strunfitei nu erau alti clienti in restaurant + presupun ca petrecerea a tinut mai mult decat o masa oarecare luata la restaurant.
Iar acesta e amanuntul care schimba considerabil modul in care trebuie sa "judecam" comportamentul copilului.


Strunfita, asa era si baietelul meu, inca de cand avea 2 ani tin minte foarte bine ca ma ignora cu desavarisre atunci cand era in compania copiilor :).
Pur si simplu privea prin mine .
S-a ameliorat in timp chestia asta, stai linistita.
Daca vrei sa ii comunici ceva, cel mai bine e sa-l iei dintre copii si sa-i vorbesti intre 4 ochi.

Luna1 spune:

Eu am doi nazdravani unul de 9 ani jumate, unul de 3 ani jumate. Separat sunt extraordinari de cuminti, impreuna sunt bomba atomica.

De iesit la restaurant iesim cu ei (foarte rar ies fara copii) si au o anumita conduita. Ca regula: sotul il antreneaza in discutii despre masini si motociclete pe cel mare si eu o incurajez sa coloreze pe cea mica. Asta daca incearca sa interactioneze cei doi pentru ca asa se pornesc pe sotii, impreuna.

Insa ca regula generala ii las sa faca ce doresc atat timp cat nu deranjeaza pe altcineva (cu copii, fara copii, nu conteaza). Jucatul cu lumina ar intra la deranjul altora, insa eu i-as atrage atentia, as vedea reactia generala (am prieteni care, cand le atrag atentia copiilor sa se opreasca don vreo sotie reactioneaza astfel: "ei lasa-i, ce mare lucru fac? Se joaca si ei, ca doar sunt copii!") in cazul asta ii las, insa in general ii opresc cand deranjeaza pe cei din jur (tipa, jocuri prea agresive etc).

Deci da, consider ca ai gresit ca nu l-ai oprit din joaca cu lumina.

DAR... daca ar indrazni sa vorbeasca cineva asa cum a vorbit fina ta de copilul meu, despre el si de fata cu el, nu ar mai avea ce cauta in viata mea. Si as instiinta persoana respectiva clar si concis de lucrul asta.

N-am nimic impotriva ca oamenii sa-mi spuna mie orice cu referire la copilul/copii mei. Dar imi spune privat, intre 4 ochi, si fara etichete de ADHD decat daca e specializat in asa ceva.

In locul tau putin m-ar interesa faptul ca avem prieteni comuni. I-as comunica in fata tot ce am de zis, apoi m-as prezenta la toate evenimentele comune la care sunt invitata fara nicio rusine, ca nu eu am facut greseala enorma de a vorbi urat de copilul altuia.

lorelaim spune:

Este cert ca "finuta" nu s-a exprimat de loc finut... dar poate ca n-ar fii rau daca am tine cont ca face niste tratamente de fertilitate... care pot produce "mood-swings"...
Nu e politicos si nici intelept nici din partea noastra sa punem etichete finutei si nici din partea ei sa puna etichete copilului.
Intr-u totul de-acord cu toti cei care spun ca atunci cand mergi undeva - unde trebuie sa STAI (linistit, cuminte pe scaun)- cu un copil trebuie sa-l tii ocupat. Un copil care se plicti isi va da in petec de mai mare dragul. Copila mea isi ia in rucsacel jucarii, cartulii, creioane si hartie de desen, etc. Un copil are tot dreptul sa faca si altceva nu numai sa stea smirna, cumintel si cu urechile ciulite la ce discuta adultii... dar pe cat posibil sa nu-i deranjeze pe ceilalti...
Strunfita - depinde enorm daca tu vrei cu-adevarat sau nu sa menti legatura intr-un mod amical cu finuta. Daca doresti acest lucru - mergeti doar voi doua la un suc (sau invit-o la tine la o praji/salata de fructe, etc) si vezi ce are pe suflet. Incearca sa o asculti si sa o intelegi... Less (talking) is more (listening). Apoi din vorba in vorba - poti sa-i spui ca te-a mirat tare mult faptul ca a spus ca baietelul tau are ADHD... Intreab-o ce a determinat-o sa faca o asemenea afirmatie... Ce a citit? Ce emisiune la TV a vizionat? Ascult-o - nu intra in discutii contradictorii. Trebuie sa descoperi de unde i s-a nazarit aceasta idee... Cine stie - ori a fost o vorba aruncata la suparare (probabil ca deranjat-o f mult stinsul-aprinsul luminii si a izbucnit cand "s-a umplut paharul") ori ea chiar gandeste asa... Daca gandeste asa - ar fii bine sa-i aflii sursele de "inspiratie" si sa-i pui la dispozitie documentatie (pe I-net e plin) profesionala. Poate ca ea chiar nu realizeaza cata energie au micutii si de cata inventivitate sunt capabili copiii cand se plicti... Cu blandete si tact poate puteti discuta un pic de ce greu si uneori frustrant este sa educi - intr-un mod calm si rational - un copil - care e o fiinta umana cu "bune si rele" (nevoi, dorinte, sentimente, temperament, etc).

P.S. Pentru cine spunea ca persoanele care n-au copii nu inteleg si nu sunt toleranti cu copiii - sa citeasca Haim Ginott...

CorinaDani spune:

strunfita, mi-a scapat un amanunt destul de important : a cata oara mergeati la restaurant cu cei 2 copii ai vostri ?

eu de exemplu nu prea o iau pe fii-mea (face in curand 4 ani) la restaurant (bine, mergem oricum foarte rar...), pentru ca ar insemna sa stea in fum de tigara in primul rand (daca e vorba de interior); am si marele noroc de a fi ajutata de mama si de soacra, asadar imi pot lasa fetita fara griji in mainile lor grijulii si iubitoare, atunci cand musai trebuie sa onoram o invitatie.

DAR...recent am fost invitati la ziua de nastere a sefului sotului meu, la un restaurant normal (adica nu in aer liber sau terasa). pentru ca fix in acea sambata nu erau disponibile nici mama, nici soacra, am luat fetita cu noi, cam cu inima indoita, principalul motiv fiind expunerea la fumul de tigara (era si dupa o raceala si inca mai avea accese de tuse), cu care nu sunt de acord. norocul a facut ca acel restaurant sa aiba un sistem de climatizare/ventilatie foarte bine pus la punct, tot fumul era aspirat rapid.

la inceput, fiind un loc nou si printre primii sositi in restaurant, a stat cumintica pe scaun, cercetand cu privirea tot ce era in jur. insa a fost suficient sa inceapa muzica si sa soseasca invitatii de la alte mese (isi serbau mai multe persoane ziua de nastere), cateva familii si-au adus si copilasii, multi de-o seama cu fetita mea...din acel moment, de cand a vazut ca au aparut alti copii, n-a mai fost chip s-o conving sa mai stea si la masa, macar sa pape ceva si sa se mai odihneasca, a facut ture prin tot restaurantul impreuna cu ceilalti copii, a dansat pe ringul de dans, s-a zbenguit. ce-i drept, copii nu au deranjat pe nimeni, muzica acoperea rasul si chicotelile lor, spatiul era generos si nu se impiedicau de mese, scaune sau chelneri, chiar nu au facut nici-o boroboata...pe scurt, copila mea s-a simtit bine si ma indoiesc amarnic ca ar fi stat cuminte la masa, cu jucarii, creioane sau carticele, in timp ce restul copiilor alergau si dansau prin restaurant.

in timpul verii e mai simplu, mergem de obicei la restaurante care au si terasa, e mai bine acolo.

insa in situatia prezentata de strunfita, chiar nu mi se pare ca poznele facute de cei 3 copii sunt atat de grave/deranjante. si retineti ceva : chiar daca Bogdan a gasit intrerupatorul, de jucat s-au jucat toti cei 3 copii; finuta de ce nu si-a dat cu parerea si despre cel de-al treilea copil (al doilea fiind tot al strunfitei) ? eh ? nu cumva fina are ceva strict cu strunfita sau cu Bogdan? si de ce i s-a adresat direct lui Bogdan la inceput, ca si cum strunfita nu era de fata sau era pe post de mobila ? cum isi permite sa faca ea educatie unui copil care nu-i al ei, cu atat mai mult cu cat nu are inca un copil si nu stie ce nazdravanii pot face micutii atunci cand se antreneaza mai multi intr-o joaca/distractie ?

lorelaim, solutia propusa de tine e cat de poate de diplomata si plina de tact, insa tare ma tem ca finuta nu este genul de persoana careia sa i se potriveasca aceasta abordare; cu sau fara tratamente de fertilitate, a sarit calul si basta. nu ea era in masura sa-i faca educatie lui Bogdan, si nu in felul in care a facut-o, putea sa-i spuna 2-3 vorbe doar strunfitei, intre 4 ochi sau discret, fara s-o auda toti invitatii de la masa.
daca finuta va reusi sa aiba propriul copil, isi va da seama si singura, peste cativa ani (daca isi va aminti, desigur), cat de deplasata a fost in acea ocazie; poate va regreta, poate isi va cere scuze, nu stim.

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Didididi spune:

Lorelaim, ca in orice regula exista si exceptii. Si mie imi treceau avioane prin cap cand nu aveam copil. Eu sunt mai pacifista si nu comentam nimic, chiar daca ma deranja. In plus, cand iti plac copiii mai inchizi ochii si la boroboate. Asa faceam cu nepotii.

Didi si bb Mihail (22.08.2008)

kariguld spune:

io nici la varsta mea nu stau nemiscata 3 ore la restaurant, dar niste copii?? apreciez mult la nemti ca nu se streseaza ptr copii lor, atunci cand sunt in restaurant sau alte locuri in public. sa ne intelegem, apreciez faptul ca nu stau cu gura pe ei, gen: "nu te uita la stanga/dreapta lasa paharul, nu pune mana la gura cand mananci, nu sta sub masa, lasa joaca cu furculite, etc etc"

vad adesea copii la restaurant si mai mari si mai mici, simtindu-se in largul lor. am fost in diferite ocazii, unde copii se jucau pe jos, pe sub masa, alergau (mai usurel asa) sau pur si simplu isi gaseau de lucru cu ceva, fara ca vre-un adult sa se streseze sau sa fie deranjat de comportamentul copiilor. si mi se pare normal sa fie asa. sunt doar niste copii .

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*