In cautarea sufletului pereche

Crinutz spune:

Aniela, mai intru din cand in cand la subiectul tau sperand ca ai gasit broasca aia care sa se transforme in fat-frumos la atingerea ta. Sper ca l-ai gasit pt ca stiu exact ce simti...poate chiar mai rau decat tine simt.
Pe scurt, eu m-am maritat intr-adevar la 23 de ani, am avut o casnicie de 10 ani si ceva, dar nu ne-am inteles prea bine, nefiind pe aceeasi lungime de unda si cu nici o speranta de a face copii. Am divortat. A aparut un fat-frumos in viata mea care mi-a oferit exact ce mi-a lipsit atatia ani, am plans si am ras, am trait sentimente de neimaginat de fericire, de implinire, am dat tot, mi-am vandut sufletul practic pt dragostea asta si mi-a placut al naibii de tare...as da orice sa mai traiesc iar asta. Totul s-a naruit intr-o clipa din niste motive greu de acceptat...
Idee e ca in final m-am trezit la 34 de ani, retine la 34 de ani !!!!, singura, am pierdut toate lucrurile materiale castigate in casnicie (pt ca asa a ales eu e drept), locuiesc in casa parintilor (in aceeasi camera cu sor-mea, chiar in acelasi pat), am un serviciu bun intr-adevar dar care imi amineste mereu de lucrurile din trecut, prietenii comuni din casnicie nu mai sunt atat de prieteni...
Sansele sa gasesc acum pe cineva sunt minime nu pt ca sunt mofturoasa ci pt ca nu mai am incredere in nimeni in primul rand. Daca acel om a putut sa ma paraseasca batand din palme, atunci cum as putea sa mai cred in cineva ?? Apoi, la varsta asta e f greu sa te mai modelezi dupa cineva, deja ai propriile tale convingeri, principii si tabieturi si oricat ai vrea nu mai poti sa renunti la ele. la fel cel la care speri..si el vine la varsta asta cu un trecut in spate. Am vazut si am intalnit cateva persoane si m-am speriat groaznic. Ce fac eu acum ? Cand mai am eu timp sa gasesc barbatul potrivit sa fie tatal copiilor mei ? Zilele trec, ma trezesc la 35 de ani...si anii se duc si nu se mai intorc. Sunt la jumatatea vietii daca am noroc.
E greu...doar cineva care trece prin asta stie. M-am saturat sa mi se spuna ca nu sunt batrana...ca am doar 34 de ani...nu e asa. e prea mult, chiar daca copii se pot face si la 40. nu mai e acelasi lucru.

Asa ca Aniela te inteleg perfect. Macar tu ai 30, tot e ceva...Iti doresc din suflet sa il gasesti, repede si sa fie pt toata viata pt ca stiu cum e sa vrei sa retraiesti acele momente, sa ii iubit, sa iti tresalte inima cand iti spune ce frumoasa esti si ca il faci fericit si ca esti tot ce isi doreste. eu stiu ca nu voi mai trai asta pt ca nu mai vreau, pt ca mi-e frica sa mai simt asta.

te pup si spune-ne cum stai

liliana27 spune:

Crinutz

blackgirl0 spune:

Una din prietenele mele si-a cunoscut viitorul sot anul trecut la 36 de ani, iar anul acesta la 37 de ani au facut nunta. Sotul ei a implinit 40 de ani de curand. Sunt tineri, veseli, nu le-ai da absolut deloc varsta din buletin. Si sunt in focurile conceperii unui mostenitor. S-au cunoscut pe net.

Crinutz spune:

Multumesc

carolinah spune:

Un prieten de familie si-a cunoscut sotia cand el avea 29 si ea 35. Au facut rapid 2 copii si sunt casatoriti acum de peste 20 de ani...

reiki spune:

Cand esti intr-o cursa contra cronometru pierzi lucruri esentiale din viata ta, urmarind un obiectiv pe care il consideri acum bun.
De ce zic acum, pentru ca noi ne schimbam cu fiecare experienta pe care o traim, multe dintre cele ce erau bune acum 10 ani acum nu mai sunt si invers.

Priveste cum ai inceput subiectul: "Cred ca, de fapt, nici nu mai aspir sa-l gasesc pe cel ''pereche'', ci mai degraba pe unul mediocru, cat de cat similar cu mine, care sa ma placa intr-o oarecare masura :))))... Nici nu mai visez la maritis (nu in viitorul cat de cat apropiat, in orice caz), ci la o relatie normala, fara visuri mari de viitor, dar normala!!! Pentru ca se stie ca,in timp, cu cat primesti mai putin, cu atat ti se micsoreaza cerintele."

Un baiat si-a intrebat mama, "Cum voi putea sa gasesc femeia potrivita pentru mine? Mama i-a raspuns, "Nu-ti fie grija sa gasesti femeia potrivita pentru tine, concentrazate sa devi tu barbatul potrivit"

Si acum o sa adaug un text din care fiecare sa inteleaga ce crede de cuviinta:
"Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: "De ce esti atat de trist?"

Mulla a raspuns: "Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri."

Omul a spus: "Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum".

Nasruddin: "Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste luycruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. "

Daca ati continua sa aruncati responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spuneti sa faca, mai devreme sau mai tarziu v-ati sinucide. In cele din urma, nu ati mai avea asupra cui sa aruncati vina.

De aceea, este bine sa va pastrati cateva greseli; Asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti. Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu doriti acest lucru, faceti cateva greseli pentru ca sotia dumneavoastra sa va poata domina si astfel sa fie fericita!

Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gasiti un barbat perfect si veti fi automat impotriva lui, caci nu-l mai puteti condamna, nu-i mai puteti atribui nici o gresala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabili. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar voi nu va dati seama.

Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie.

Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti realiza ca "Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre."

"Deschideti-va din ce in ce mai mult fata de iubire si veti deveni din ce in ce mai fericiti. Nu va trebui sa va intereseze daca iubirea va este returnata sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mica importanta. Fericirea urmeaza pretutindeni iubirea, indiferent daca aceasta din urma este returnata sau nu sau daca celalalt ii raspunde cu aceeasi moneda. In aceasta consta rezultatul iubirii, in faptul ca valoarea ei este intrinseca. Ea nu depinde de raspunsul celuilalt, ci va apartine in intregime dumneavoastra. Nu conteaza nici pe cine iubiti: poate fi un caine, o pisica, o piatra sau un copac.

Asezati-va langa o stanca, cu o atitudine plina de iubire. Purtati un mic dialog. Sarutati piatra si asezati-va pe ea. Simtiti-va una cu ea, si dintr-o data veti simti un val de energie dublata de o bucurie imensa. POate ca nu piatra v-a raspuns la iubirea dumneavoastra - sau poate ca a facut-o, dar acest lucru nu are nici o importanta. Cert este ca iubirea dumneavoastra a generat acest val de fericire.
Cine iubeste este fericit."


Plecam de la un "ideal" creat de societate si pe care noi ar trebui sa-l iubim, iar daca nu ajungem la el, idealul asta ne tot micsoreaza, ne face tot mai mici, pana ne pierdem pe noi insine.
Renunta la cursa si lasa lucrurile sa se intample, renunta la asteptari si termene.

aniela23 spune:

Buna crinutz, nu am mai intrat online ca as if raspuns mai devreme.

Eu incep sa imi dau seama ca poate nu incerc sa gasesc pe cineva atat de mult cat am crezut, pentru ca desi am cunoscut cativa baieti buni care m-au placut tot singura am ales sa fiu. Cred ca mi-e teama de faptul ca o sa aleg barbatul gresit si o sa ma trezesc intr-o zi si o sa imi dau seama ce nefericita sunt cu alegerea mea. Sau poate teama asta irationala vine tocmai din faptul ca nu am gasit barbatul perfect si le gasesc cusur la toti. Un lucru e sigur: cu cat devin mai fericita cu mine insami cu atat simt mai putin nevoia sa fiu cu un barbat. Acum nu stiu, asta e poate si datorita faptului ca nu sunt "flamanda" dupa afectiune, de cand am intrat pe site-uri de matrimoniale am tot avut admiratori.
Statistica este: am cunoscut pana acum 30 de barbati. Mai am pana la 100 :)). Pe ultimul l-am cunoscut de fapt intr-un bar. Ma invitasera prietenii mei si, desi initial mi-am zis ca prefer sa petrec o seara relaxandu-ma in fata televizorului (ca rar apuc sa fac asta) mi-am zis ca totusi hai sa ies, ca nu se stie niciodata de unde sare iepurele, ca trebuie sa profit de orice ocazie. Si uite ca a sarit iepurele. Deocamdata suntem la stagiul de cateva întâlniri, asa ca e posibil sa se termine totul la fel de rapid cum a inceput, dar i'm enjoying the journey, si daca nu e nr 30 alesul poate o sa fie numarul 56 (bine-nteles ca nu o sa fiu la fel de optimista daca se termina totul cu el in cateva zile, dar deocamdata trebuie sa ma bucur de starea asta de bine, nu :)?)

Partea buna este ca înca nu m-a apucat dorinta aia nebuna de a avea copii pt ca asta mi-ar întuneca si mai mult gandirea cand ar fi sa imi aleg partenerul de viata. Sau poate dorinta de a face copii apare doar atunci cand ne cunoastem partenerul de viata?? Oricum, eu o sa va tin la curent, daca in cativa ani nu m#259; gasiti pe aici cautati-ma pe la sub-forumurile despre bebei.

aniela23 spune:

Dar da, te inteleg, sincera sa fiu m-as simti cam panicata sa am 34 ani si sa fiu tot singura... Acum am 31, ma gandesc ca in 3 ani se întâmpla multe. De fapt, si la tine se pot întâmpla multe in 3 ani ;)

annnna35 spune:

Dragelor, (si in special pt Crinutz)

Nu cred ca "sansele de a fi cu cineva sunt minime", chiar daca moticele enumerate de tine sunt viabile... Am vazut pozele tale si esti o fata atractiva, care are toate sansele sa fie fericita.

Am fost ca voi, cred ca am mai scris pe aici, pe la inceputul subiectului, ba chiar aveam si propriul meu subiect pe tema asta.

S-a intamplat sa-l intalnesc pe sotul meu atunci cand, debusolata si derutata de n-spe incercari de a avea o relatie, renuntasem sa mai caut. Mi-am vazut de viata mea normala si abia atunci, cand am fost linistita, l-am cunoscut si ne-am indragostit. (la 30 de ani)

Si atunci, desi astea par clisee, nu a mai contat nimic: nici varsta, nici temerile mele, nici ceilalti sau alte piedici... Doar am vrut amandoi sa fim impreuna si am fost...si suntem...

Nu am sa pretind ca am o casnicie ideala. Uneori mi-as dori linistea de dinainte, libertatea, desi imi amintesc bine cat eram de deprimata uneori... Insa ceea ce mi-a oferit Dumnezeu este - stiu - rasplata pentru anii de singuratate...

Va doresc sa vi se intample la fel!

Crinutz spune:

Aniela, ma bucur ca ai gasit pe cineva si sper sa fie el cel cu care sa te intelegi si sa ramaneti impreuna. Trec asa de repede anii incat e pacat sa ii pierdem cu persoanele nepotrivite. Daca as putea da timpul inapoi as alege sa nu mai pierd timpul si sa casc ochii mai bine.

annnna35, e adevarat ca atunci cand estyi singur, debusolat, deprimat nu poti vedea un viitor bun...nu zic ca e imposibil de gasit perechea ta dar zic ca e al naibii de greu sa te mai potrivesti la varsta asta cu cineva... poate o fi cine stie ?! sau poate a fost langa mine si nu am stitu eu sa il tin ... eu cred ca ne data o singura pereche in viata si daca nu ai stiut sa o pstrezi sau daca ai trecut pe langa ea din motive diverse atunci nu iti mai e data alta. Si mai cred ca dragostea o intalnesti o singura data in viata...si eu am intalnit-o deja dar am pierdut-o. A doua oara va fi un fel de ciorba reincalzita..bunicica dar nu proaspata :(

Incerc sama linistesc, sa nu ma mai gandesc la asta o vreme si sa las timpul sa imi aduca ce vrea el. Un alt gand este sa ma reintorc la sotul meu... el e un om normal la cap fata de ce am vazut in jurul meu doar ca mi-e frica ca nu voi simti nimic si ma va apuca depresia si ii voi distruge si lui visele din nou. N-as vrea sa mai fac asta niciodata nimanui

va pup si va doresc mult mult bine :)