Scoala, o placere?

filofteia spune:

Daca ar fi asa ce simplu ar fi.
Eu am fost un copil care mi-a placut la scoala... din clasa I pana am terminat masterul, care invat /citesc si acum... ei... fiimiu nu este asa... de aceea am si cercetat de unde vine problema ... eu il banuiesc pe tat'su , care desi foarte destept, in afara de carti de specialitate nu citeste nimic... are in schimb o capacitate de intelegere a fenomenelor fizice pe care n-am intalnit-o la multe persoane, in conditiile in care lucrez de 15 ani intre ingineri... Si de capul lui tati a stat soacramea, deci de capul lui al meu voi sta eu.

Asa ca am cautat sa ma adaptez eu la fiimiu, decat sa-l fac pe el sa fie ca mine... In plus l-am anuntat ca vrea nu vrea carte va face , ca eu voi merge cu el si la facultate daca va fi nevoie .

Copiilor care le place sa citeasca accepta mai usor scoala...

sorana spune:

E foarte complicat.
Adica fi-mea e genul care nu vrea sa "iasa in fata". E cea mai non-competitionala persoana pe care o cunosc. Ca si Filofteia am un copil care nu seamana deloc cu mine ca fire si temperament.
Eu vroiam sa fiu mereu "prima" si ma motiva chestia asta, nu acceptam sa fiu "pe locul 2" si invatam pentru asta.
Fi-mea nu are nicio intentie de a intra in competitie, nici vorba sa-i pese pe ce loc iese.
Si chiar daca se intampla sa iasa pe locul 1 (a avut formatia de dansuri in care este o competitie in care au luat locul I) nu este nici incantata si nici motivata de chestia asta. Pur si simplu pentru ea locul I sau ultimul loc e acelasi lucru, ar fi preferat sa nu participe la competitie.

Cu alte cuvinte ei ii spun "inveti ca sa stii" si "inveti pentru tine". Daca am mai incercat sa-i zic ceva de rezultate (succes) si a fost total lipsita de interes. In acelasi spirit i-am zis recent ceva ca anul asta vor merge la cateva concursuri scolare. Raspunsul ei a fost catgoric "eu nu vreau sa merg" si "la ce mi-ar folosi sa merg".

Na de motiveaza pentru succes un astfel de copil.

Lali spune:

Filofteia, musai mai vorbim. Noi incepem scoala la anul si ma regasesc tare in ceea ce scrii tu acolo. Eu am gasit jurnale de-ale mele de prin clasa a VI-a ( va mai amintiti, jurnalele si caietele de amintiri ) in care scriam ceva de genul : ura, azi e sarbatoare, a venit in cutia postala gazeta matematica, de-abia astept sa fac toate problemele ! Baiatul meu seamana insa cu sotul, care tras mereu la carte de soacra-mea a ajuns sef de promotie pana la urma. Asa ca incerc sa imi fac de anul asta provizii de nervi tari si rabdare ca ma asteapta una bucata copil istet care gaseste 10 motive ca sa nu faca ceva in timpul in care ar putea face lucrul respectiv de cateva ori ! Iar daca nici nu-i place sa faca acel ceva si nici nu-i pot explica logic ca e musai, musai, pot sa-mi iau adio !

geniest spune:

Ma alatur si eu clubului Lali si Filofteia ...
Am fix acelasi calapod de copil. Poate mult, dar nu considera ca a face punctulete pe toata pagina este util...Ieri le-a dat de facut puncte pe caietul de matematica. A facut fix pana la randul unde facuse doamna invatatoare cu pixul rosu. Mai erau 4-5 randuri pana la sfarsit si l-am rugat sa termine pana jos. Raspunsul a fost: daca vrei toata pagina cu punctulete, fa-le tu....adica eu ...d'astea am facut la gradinita, de ce sa le mai fac inca o data ???!!!! Nu stiu unde ajung...ca sa nu mai zic ca i-a curs cerneala, a stes cu guma pana a rupt pagina. Are o gaura de toata frumusetea pe care o va prezenta doamnei inv., ca eu n-am de gand sa-i rup pagina.

Nu banuiam ca o sa ma "distrez" asa tare la scoala.....

sorana spune:

Are dreptate copilul - daca vrei fa-le tu
Serios vorbind chiar n-arerost sa faca maimult decat temala liniute si punctulete ... a facut de-astea la gradi suficiente, ce rost are?
A ... si cumpara pic. Ca sa nu mai faca gaura.
Eu am sters cu picul si cerneala de pe pereti

anna_i spune:

mamicilor, cand citesc mesajele voastre zambesc si stiu ca aceste momente, chiar dificile acum, vor fi cele care vor fi amintite mai tarziu.

in ceea ce priveste scoala ca placere, parintii au o parte importanta in tot acest proces. dar cel mai important rol il au profesorii/invatatoarea. este adevarat, programa trebuie urmarita, dar depinde foarte mult de daruirea profesorului/invatatoarei, de modalitatea de a gasi lucruri interesante pentru copii. parerea mea: nu exista materie rigida, exista sistem de gandire/predare rigid.
si, credeti-ma, stiu ce spun, pentru ca predau la copilasi mici (clasle 1-8) stiinte, fizica, biologie, chimie, iar prichindeii mei sunt foarte activi si dornici de a invata - chiar din placere.
normal ca:
- la orele mele nu stau in banca 50 minute, ci ii mai pun sa se miste, implicati fiind in diverse jocuri stiintifice (stiu ca este impotriva regulamentului, dar nu am de gand sa ii fortez sa stea "statuie" in loc sa faca ceva ce le place si ii invata)
- experimentele (stiinte, fizica, biologie, chimie)- cel putin o data pe saptamana - acestea sunt placerea lor saptamanala, "fixarea" cunostintelor acumulate prin intelegerea, in practica, a fenomenului
- intotdeauna programa este numai orientativa - eu intotdeauna ii invat mult mai mult decat in programa (stiu, se zice ca programa este foarte incarcata, dar nu, nu este comparativ cu puterea de a acumula a unui copil, mai ales cand acesta vede teoria in practica).

ah... si nu-mi spuneti despre leafa profesorului/invatatorului. harul te face dascal, si nu salariul.

-

geniest spune:

Nuuuu.....e nuantata problema. A venit de la scoala si dupa ce a mancat s-a apucat cu entuziasm de punctulete. Pana la punctul critic cand a curs cerneala si s-a apucat singur sa "rezolve". Eu seara am constatat ce a facut si nu i-am rupt pagina, doar l-am rugat ca in compensatie cu gaura de pe caiet sa faca pana jos punctulete. Pic am, insa el nu stie de el si ce sa mai fac cu picul la ditamai gaura ????

Am emotii pt. azi....parca vad ca iar are ceva de scris...

filofteia spune:

Geniest, Sorana, Lali bine ati venit in club!

La inceput de clasa a IV-a am avut o idee geniala... banii de buzunar trebuiesc castigati/ munciti si nu cu treburi de ale casei, pe care le-ar face bucuros ci cu citit si teme suplimentare ... Pe mine nu ma plateste nimeni ca fac mancare sau curatenie, in schimb la serviciu sunt platita... Bineinteles ca am avut discutia temelor de la scoala, dar l-am lamurit ca numai cu alea nu face fata. In plus daca face temele de la scoala si cele suplimentare pana vin eu de la serviciu poate iesi afara, altfel nu... pana acum cele doua metode par sa dea roade, dar sa vedem in cat timp va trebui sa nascocesc altceva.

Ce s-ar putea face ca scoala sa devina o placere pentru fiimiu???
In primul rand ar trebui schimbat modul de predare, care ar trebui sa fie interactiv, permisiv, sa nu mai fie asa de rigid. Te ingrozesti cand rasfoiesti manualele de stiinte/geografie/istorie... ore care ar putea fi transformate foarte usor in placere... doar un exemplu ... in loc sa le insiri niste definitii greoaie despre puntele cardinale (sincer mie mi-a luat timp ca sa inteleg ce vor sa spuna) si sa-i obligi sa le invete mai bine faci o excursie cu ei cu busolele in mana pana in cel mai apropiat parc ...

ingridnen spune:

imi aduc aminte de vorba unei colege mai in varsta
"ce, ursul joaca de placere ? joaca ca-i da ursarul peste picioare!"

Si-al meu e lenes din cale afara, ieri a primit prima tema cu punctulete, abia le-a facut.
Ii spun de nspe mii de ori seara sa-si faca ghiozdanul, eu zic, eu aud. (Doamna ne-a zis sa nu-i obisnuim sa le facem noi parintii ghiozdanul... dar dupa cum vad, mai mult eu il fac ).

Competitii ioc, dupa cum ati scris si voi mai devreme. De ce sa merg la concurs, ca tot nu castig

Ingrid si Cristi 7 ani

anya spune:

Astazi vorbeam cu o prietena al carei copilas (7 ani si 3 luni) a inceput clasa 1. Ieri a anuntat-o pe mama-sa ca el ar vrea sa treaca in clasa a 2-a direct, ca se plictiseste. Copilul are dreptate: citeste perfect, stie sa scrie, face adunari/scaderi cu trecere peste ordin. Invatatoarea, deocamdata, le-a dat tema cu randuri de punctulete si un desen de colorat.