Copilul captiv

Clori spune:

Adruskandu, invata sa te iubesti tu pe tine insati! Nu mai astepta ca dragostea sa vina de la mama ta pentru ca, daca nu te-a iubit sau nu ti-a aratat asta pana acum, sunt slabe sanse sa se mai intample.

La fel a fost si in familia mea. Parintii mei nu m-au iubit. Erau prea ocupati cu problemele lor, cu certurile lor pentru a-mi mai acorda atentie. Ba cred ca nici nu aveau de unde sa-mi acorde dragoste, atata timp cat rezervorul lor de iubire era gol, la randul lui. Am facut orice ca sa capat aceasta dragoste: i-am ascultat, nu le ieseam din voie, mi-era teama sa-i supar cu ceva, le-am aratat ca-i iubesc si am incercat sa fiu alaturi de ei asa cum aveau nevoie, lasandu-ma pe mine si dorintele si nevoile mele deoparte. Din pacate, ei s-au considerat indreptatiti sa ia fara sa dea nimic inapoi.

Ba, mai mult, la un moment dat m-am trezit prinsa in certurile lor, fiecare pretinzand sa-i iau partea. Automat, daca luam partea unuia, celalalt ramanea pe dinafara si asta imi sfasia inima. Pentru ca ii iubeam pe amandoi la fel de mult. Numai ca ei nu intelegeau, nu vroiau sa inteleaga. Si nu mergea niciodata sa faci pe castile albastre – fortele de mentinere a pacii, pentru ca ei nu vroiau sa se impace si sa ajunga la un compromis, ca sa-si poata duce viata impreuna. Dar nu vroiau nici sa se desparta. Si, bineinteles, stateau impreuna si sufereau „pentru copii”.

Asta a pus o greutate incredibila pe umerii nostri (ai mei si ai surorii mele), atunci cand inca eram prea mici ca sa intelegem ce se intampla. In cele din urma, lucrurile s-au stabilizat atunci cand fiecare parinte „si-a adjudecat” cate un copil de partea lui: sora mea de partea tatalui iar eu de partea mamei (a fost mai mult revendicarea lor decat alegerea noastra). Pe urma a inceput razboiul adevarat. Fiecare activitate comuna cu cealalta parte era privita ca o tradare din partea parintelui care „te avea in custodie”. Eu dezertam deseori, pentru ca tatal era mai intelegator, mai calm, ne scotea in parc sa ne dam in masinute si ne cumpara inghetata... Mama era un pachet de nervi, pretindea sa aiba autoritate absoluta, un control total asupra noastra, ne pedepsea mereu, nu aprecia niciodata lucrurile bune pe care le faceam... Imi amintesc cum, intr-un an, tata ne-a propus sa trimitem felicitari de Craciun pictate de noi si stateam seara, cand venea el de la serviciu, si desenam si pictam impreuna peisaje de iarna, dupa diverse carti sau poze. Imi amintesc ca mama era mereu nemultumita de activitatea noastra pasnica, venea mereu, tipa la noi ca pierdem timpul, in cele din urma ne-a varsat borcanelul cu apa pentru pensule pe jos si ne-a rupt felicitarile desenate cu atata grija...

Cand era vorba de concedii, incepeau discutiile. Mama vroia sa mergem in vacante la rudele ei, tatal- la parintii lui. Nu reuseau sa ajunga la o intelegere, insa, de multe ori, ceda tata, ca sa nu mai fie scandal in familie. Imi aduc aminte ca o data, tata s-a hotarat sa ia taurul de coarne si sa ma trimita, fara sa stie mama, sa petrec o saptamana la tara, la parintii lui. Nu mai stiu ce anume mi-a spus si cum m-a convins, cert este ca mi-am facut bagajul pe ascuns, m-a urcat in masina si m-a dus acolo. A doua zi a aparut mama, cu masina cu sofer de la serviciu (ca ea nu avea carnet). Scandalul pe care l-a facut bunicilor cred ca vecinii si-l amintesc si astazi! (bunicii mei au murit demult) I-a acuzat ca i-au rapit copilul, ca am fost dusa acolo cu forta, impotriva vointei mele, m-a pus sa confirm ca asa au stat lucrurile (am confirmat, nu am fost apropiata de bunicii mei din partea tatalui, nu prea imi placea de ei si nu vroiam sa merg acolo in vacante – au fost profesori si-mi puneau tot felul de intrebari despre scoala etc...) Iar, la sfarsit, in masina pe drum spre casa, de fata cu soferul, care pentru mine era un adult strain, m-a pus sa-i cer iertare ca am inselat-o, ca am plecat pe ascuns, ca nu i-am spus ce planuia tata...

Am simtit in permanenta greutatea asta pe umeri: ca trebuie sa umplu golul din sufletul ei, cu toate cu ma trata ca pe un obiect, ca trebuie s-o recompensez pentru toate relele care i s-au intamplat vreodata... De asta ti-am scris. Ca sa-ti spun sa te iubesti pe tine, sa nu astepti ca copilul sa umple golul din inima ta. Nu vreau sa spun, Doamne fereste, ca esti o asemenea mama cum e mama mea, nu cred lucrul asta! De altfel ai scris ca-ti iubesti copilul si-i arati asta.

Si mai e ceva care mi-a atras atentia in ceea ce ai scris: „pana sa apara puiul meu pe lume n-am fost iubita, acceptata asa cum sunt si pentru ceea ce sunt”. E posibil sa fi fost iubita dar tu sa nu fi stiut sa recunosti acel sentiment atunci cand ti-a fost daruit, sa-ti interzici singura accesul la el, considerand ca nu meriti sa fii iubita, apreciata...

Ma bucur ca esti aici cu noi, pentru ca asta inseamna ca ai luat hotararea sa faci ceva bun pentru tine, ca lupti pentru tine, iar tot ceea ce faci pentru tine o sa se rasfranga in bine asupra puiului tau.

rrox3 spune:

Nu sunt doar asa copiii captivi. Sunt in extrem de multe variante. In unii chiar ti-e greu sa mai vezi copilul captiv, sa-ti mai gasesti empatia pentru ei... Unii dintre cei care au sanse sa-si caute vreodata evadarea sunt asa cum scrii tu. Reusita nu deschide poarta evadarii. Iti dau un singur exemplu: narcisistii. Sunt tot copii captivi si reusita ii infunda si mai bine in narcisism. Sansa de evadare pentru ei e aproape inexistenta.

Chiar aici, pe topic, ai aflat si alta cale. Numai ca nu e controlabila... Nelia si inca cineva au relatat-o. E vorba de un soc extrem de puternic, care le-a facut sa-si reevalueze valorile in viata. Le-a dat brusc accesul la alta perspectiva.

Si mai sunt cai. Meditatia, introspectia ar fi una din ele.

Terapeutul amator, care te iubeste, care e dispus sa se puna deoparte pe el in relatia cu tine si sa se focuseze exclusiv pe nevoile tale pentru o vreme. Care STIE sa asculte, este empatic si motivat corect sa faca asta (nu Salvator de profesie).

Nu ti se pare cea mai accesibila cale terapia?
Din pacate, si aici, ca in orice alta meserie, sunt terapeuti prosti si terapeuti buni. Cei buni sunt minoritari in Romania. Nu stiu in alte parti, dar ce spune Conchita nu e imbucurator. Au si americanii prostii lor...

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

conchita spune:

cred ca putem vorbi in paralel, da? adica e ok daca eu raspund acum doar celor care citesc povestea mea, va suparati? nu ma pot concentra la nimic altceva, va rog sa ma iertati. dar putem sa ne lasam ajutate asa in mesaje incrucisate pe-aici, sper sa nu deranjeze pe nimeni, pe cuvant ca nu vreau sa monopolizez.

nu, cred ca a fost instinctul matern, ca mama iti iei copiii si pleci, normal. deci m-a iubit. daca nu m-ar fi iubit, ar fi fugit singura, ca doar atata putere fizica a mai avut, nu si-ar fi riscat viata pentru mine, sa ma mai si care in brate, sa ma protejeze...nu vad alta explicatie. si simt in mine adevarul asta, m-a iubit, clar. e imposibil sa nu ma fi iubit, ce mama nu-si iubeste copilul????

Clori spune:

Conchita, tare mi-e teama ca problemele astea n-or sa se rezolve in cateva zile. Si in niciun caz n-or sa se rezolve daca le ingropi. Eu sunt pe drumul asta de aproape 3 ani de zile si, cu cat merg mai departe, cu atat imi dau seama cat de mult mai este...

Sper ca a fost o gluma...

rrox3 spune:

Conchita
Mama aceea care inceraca sa-l avorteze pana pe la 5 luni si ii spune dupa aceea ce a incercat.
Mama aceea care-si tine copilul in zdrente si il umileste.
Mama aceea care nu pleaca dintr-o relatie abuziva ca sa-si protejeze copii (nici fratele tau nu a fost mai iubit decat tine, doar ca in el se proiectase pe ea, in tine pe tatal tau - si el e un copil captiv).
Mama aceea care nu se bucura pentru reusitele copilului (ca doar d-aia ai reusit tu atatea, sa vada odata ea si sa fie mandra de tine)
....

De ce esti atat de dura cu tine? Ti-ai dat un termen in care sa incasezi si sa induri biciurile? Te-ai pus la stalp si le ceri?
Nu asa te vindeci. Asa doar cobori si infrunti. Nu accepti, nu te schimbi. Dar tu nu o sa ma crezi pana nu te convingi, d-aia am scris ce am scris mai sus.
Nu s-au terminat terapeutii. Ai nimerit numai idioti pana acum. Nu-i lasa sa te descurajeze, sa-ti ia increderea in terapie. Da-ti o sansa.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Sabina spune:

poate fac o imensa greseala ca spun asta, am sa rog pe Rrox sau lady sa imi zica sa sterg.

Conchita, la o cearta f nasoala pe care am avut-o cu sotul meu (eram infiorator de obositi , fata avea un an jumate si noi f f multe probleme financiare) am luat-o pe Sofia si m-am ascuns in alta camera, desi ea nu era absolut deloc "in pericol", insa am luat-o cu mine pt ca eu am avut nevoie de ea. Si pentru ca in momentul ala ea era preferata lui, iar eu dusmanul.Si i-am luat-o.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

olympia spune:

Lady J, poate mama a luat-o ca sa-l pedepseasca pe sot(e a mea si nu ti-o dau), poate s-a temut ca sotul sa n-o abuzeze, chiar asa micuta fiind... Desi aici nu prea pot sa inteleg de ce n-a luat ambii copii de tot si sa termine cosmarul. Ca a transferat iubirea pentru sot asupra fiului, e clar. Cum a putut s-o neglijeze in asa hal pe Conchita incat s-o imbrace ca pe cresetoare, iar pe baiat ca pe un domn, asta e de neiertat. Poate vedea in ea o concurenta la iubirea sotului si o pedepsea pt asta?
Conchita, cred ca erai totusi prea mica cand tot uraganul din familia ta era deja pornit. Nu poti pune baza pe amintiri completate de povesti ulterioare, poate prezentate intr-o varianta care sa favorizeze una sau alta din parti...
Ma revolt cand citesc ce povestesti, m-as duce eu inapoi in timp sa-i zgaltai pe parintii tai.

Editez ca sa adaug: "Si pe-ai tuturor copiilor captivi, inclusiv pe-ai mei"


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Nu gresesti cu nimic Sabina.
Conchita vrea biciuri. Vrea sa se caleasca. Sa faca o baie de adevar si pe urma sa incheie subiectul. Si-a stabilit si deadline.

Conchita cand un om inteligent nu face niste conexiuni evidente, nu poate insemna decat ca rezultatul conexiunilor e de nesuportat pentru el la momentul ala. Tocmai ai dovedit ca esti in situatia asta. Te rog inca o data, fa lucrurile asa cum trebuie. Altfel nu vei scapa de ele.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

conchita spune:

chiar si aici pe forum am prieteni pe care i-am dezamagit prin...neprezentare sau prin tacere abrupta. in realitate e la fel. pentru ca vine un moment in care, in virtutea legaturii si a intimitatii, sunt datoare cu adevarul. si pentru ca nu l-am putut pronunta, pentru ca am stiut mereu ca daca mama tata si fratele meu nu m-au...atunci cum m-ar putea...un strain? va pleca si strainul, prieten, la altii mai merituosi, mai curajosi. asa ca, atunci cand n-am avut niciun motiv, am premeditat ruptura fiind exact asa cum m-au premeditat ai mei. acum realizez ca din victima m-am transformat deseori in abuzator, deseori in propriul abuzator, dar si al altora, prin nedreptatile comise si prin tradari si prin minciuna. omiterea adevarului tot o minciuna este, nu?

Clori, pai daca nenea ala a reusit intr-o ora jumate de film, io in cateva zile...glumesc. e un inceput pentru toate. iata, experimentam terapia virtuala de grup. s-o mai fi facut, oare? :-))

pana la urma, ce e de pierdut? nimic.

Sabina, Sabina...nu mai stiu. astept de la voi...mi-e si ingrozitor de frica de ce spuneti, dar nu ma misc de-aici pana nu-mi spuneti. :-))

olympia spune:

Cand un copil captiv pune lupa pe trecut si in felul asta descopera ca parintii n-au fost parinti, si-i desfiinteaza astfel, ce pune apoi in loc?
Rox?

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina