Citim impreuna "Soroc de viata si soroc de moarte"
Raspunsuri - Pagina 2
Laura25 spune:
Eu inca mai am de citit, sper sa reusesc sa termin pana la urmatoarul cerc. Deocamdata nu pot sa spun decat ca ma cutremura simplitatea cuvintelor ce descriu scene terifiante: descoperirrea cadavrelor descompuse sub zapada, bombardamente si efecte lor, executii, daramaturi, absurditatea SS-istilor si a propagandistilor.
Bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
beren spune:
Ba da, am terminat-o si ma tem ca am regasit o concluzie mai veche: despre razboi, pana si Sven Hassel scrie mai bine. Altfel ... Stalingrad pentru cei amatori.
beshter spune:
Eu m-am lasat pe la mijloc.
Remarque nu mi-a placut niciodata - mi se pare insipid si mie imi plac mancarurile picante - dar am incercat si de data asta, ca sa nu spun ca e (numai) vina mea
.
Laura25 spune:
Sa inteleg ca doar mie imi place momentan?
Bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
Ingrid S spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 Sa inteleg ca doar mie imi place momentan? Bazar umanitar DC Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005) Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi 'Cos what I feel is the only truth for me |
Si mie. Altfel, n-as fi retinut fara sa vreau atatea pasaje din roman.
Beren, cred ca am vazut filmul Stalingrad. Dar Imperiul iadului a lui Hassel ai citit-o?
Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3
Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues
carminabulina spune:
Si mie mi-e placut. Simplu si clar...tragic dar adevarat. Repet: nici nu era nevoie de altceva pentru a-ti face o idee despre ceea ce inseamna razboi.
Am aceiasi senzatie ca nu prea avem ce discuta. In privinta subiectului cred ca suntem cu totii de acord ca e asa cum zice Remarque - trist. Sau sa ma apuc eu sa zic ca Remarque prea a exagerat, ca razboiul n-a fost chiar atat de macabru .
In orice caz eu simt nevoia sa citesc ceva vesel, ca vin in spate cu "Raboiul sfarsitului lumii" cu filmul "Drumul", acum asta si deja sunt deprimata.
beren spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Beren, cred ca am vazut filmul Stalingrad. Dar Imperiul iadului a lui Hassel ai citit-o? |
Da Ingrid, "baiet fiind" am citit toate cartile lui Hassel traduse in romana. Erau schimbate intre baieti mai ceva decat cardurile de baseball in State
. Apoi cu cat am crescut, cu atat mai putin mi-au placut ...flat out.
Llaura spune:
Cand e deadline la terminat cartea asta? eu citesc dar nu prea mult, n-o am si nu-mi place sa citesc pe ecran si nici dupa roman in sine nu ma omor, dar asta am mai zis.
Also, ofer mita din categoria placinte, tort, etc cui se ofera sa mi-o povesteasca 
AkaManah spune:
Eu am terminat cartea. Mi-a placut din nou, ca si prima data. E simplut stilul lui Remaque dar destul de relevant. Ce mi-a placut e simplitatea cu care personajele vad moartea si cu relaxarea aproape cinica cu care fura clipe de viata normala. Imi place ca romanul nu abunda in descrieri si sufletul personajelor este intr-o continua analiza prin gesturi si ganduri marunte. Iar, mi-a placut mult modul simplu, grabit cu care Ernst si Elisabeth isi construiesc povestea de dragoste, de normalitate cand in jurul lor lumea se darama. E interesanta dorinta omului de a avea ceva din normalitatea de dinainte. E o drama si totul este grabit, in soapta, gesturile romantice sunt conditionate dar totusi indiferente la haosul din jur.Pana la urma cred ca descrie foarte bine soldatul simplu german din WW2. Nu era un secelerat, un ucigas voluntar ci un om nevoit sa supravietuiasca in mod egal razboiului dar si regimului de acasa. Finetea cu care Remarque "ataca" aceste aspecte e remarcabila. In gura soldatilor nimic nu scapa, chiar si getul miscarii degetor in cizma in timpul inspectiei arata ca nu isi doreau acest razboi, doreau doar sa ii supravietuiasca.
Mi-a placut de asemenea fatalismul cu care Remarque trateaza chestiunea vietii si a mortii: o chestiune alegere la un moment dat- o iei la stanga sau la dreapta....fiecare cu norocul lui.
Cred ca acolo unde singura alegere este intre lasitate si violenta, eu as sugera violenta.
Prea des ne bucuram de confortul unei opinii fara disconfortul cugetarii.
angelabv spune:
Hmm...dupa Drumul,din pacate nu am reusit sa citesc cartea asta, citesc "The time traveler's wife" care parca nu se mai termina ... poate urmatoarea carte e mai vesela...