Cinematografia europeana (2)
Raspunsuri - Pagina 9
Ramona J spune:
Am vazut si eu o comedie romantica a unui regizor turc (de origine), In July (Im Juli). Este un pic fortata pe alocuri, dar "charming" chiar si asa.
beshter spune:
Apropo de Antichrist, am tinut mortis sa aflu de ce filmul e dedicat www.imdb.com/title/tt0072443/" target="_blank">Oglinzii lui Tarkovsky si pentru ca tot n-am facut rost de 'Fanny si Alexander' ca sa aflu ce-i cu ghetele, iar de 'White Ribbon/Das weisse Band' fac rost de-abia vineri:(, l-am proiectat aseara si-am aflat:D. Dar nu prea mi-a convenit ce-am aflat. Von Trier nu face decat sa ia niste imagini - care, probabil, l-or fi angoasat peste masura - si sa le introduca in filmul lui. Eu ma asteptam la cine stie ce legaturi subtile si oculte (care or fi fiind si nu le vad io:D).
lilanda spune:
Puhaaa, am vazut Antichristul si clar e facut in perioada de depresie adinca, vecina cu nebunia!! Ca si Breaking the waves, filmul asta te lasa fara respiratie, nauc, umil, confuz si bintuit. Si tot ca-n Breaking the waves, von Trier sondeaza femininul; insa nu latura de victima mintuitoare a femeii (ca de altfel si in Dogville sau Dancer in the dark), ci opusul, anti-christul, femeia ca sursa a raului, exact asa cum e descrisa in teologia crestina timpurie. Sacrificarea ei, gynocidul, fiind, in cazul acesta, o masura perfect justificata 
. E, cred, unul dintre cele mai bune (si controversate) filme ale lui von Trier, desi din punct de vedere estetic prefer Dogville-ul.
In ceea ce priveste faza cu pantofii, io am doua explicatii. Una, tine de un motiv cit se poate de practic. In timpul vacantei din Eden, copilul obisnuia sa dispara de linga mama lui si, probabil, pentru a-l impiedica sa se indeparteze prea tare, femeia il forteaza sa-si incalte invers pantofii. A doua explicatie e mai simbolica si m-am gindit la ea dupa ce am citit ce-a scris Mihaelka, despre Oglinda lui Tarkovsky (io intelesei ca filmul e dedicat lui Tarkovsky la modul general, nu neaparat filmului Oglinda, insa titlul explica destul de multe din Antichrist). Spun asta fiindca mie, tot filmul mi s-a parut un joc destul de ambiguu de proiectii, de reflexii, in care stinga devine dreapta, in care bunul devine rau, femeia - barbat (asa are sens, poate, si scena aia cu ejacularea -nu cu sperma- ci cu singe) , durerea- placere, interiorul-exterior, ME - "ME" sau herself. Raul din ea-femeia se proiecteaza in final, la modul cel mai evident, asupra lui-barbatului. Evident, pentru ca raul, viciul e ceva care face parte din natura umana; insa daca femeia e constienta de existenta intrinseca a raului din ea, barbatul nu-si poate vedea propriul rau, e parca incapabil sa-l perceapa. De aia si actiunile lui care, la prima vedere, par a fi rezultatul unor bune intentii, nu inseamna altceva decit un act de tortura. El, sotul, e cel care, asemenea corbului care-si devoreaza prada in loc ferit (ma refer la scena cu puiul de pasare care cade din copac si e mincat de furnici, pentru a fi "salvat" apoi si devorat de corb), isi impinge sotia sa-si infrunte spaimele, confruntindu-le. Asaa, unde eram? :)) Deci, incercarea asta de a-si incalta baiatul cu pantofii pe dos, poate fi privita si ca o actiune fortata de shiftare a inner nature.
Ce mi s-a parut prea evidenta si cam neestetica e simbolistica animala a celor trei cersetori...insa prologul si epilogul sint superbe!!!
iarina spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lilanda Eu am vazut aseara Das weisse Band si mi-a placut. Chiar mai mult decit Caché!! E acelasi Haneke enigmatic si ambiguu in crearea unei atmosfere a carei tensiune creste progresiv, pina aproape de climax, moment in care se retrage si-l lasa doar pe spectator sa sfirseasca filmul  Das weisee Band vorbeste despre pierderea inocentei; nu doar cea a copiilor, dar si unei lumi adulte care, destul de pervers, se desprinde de linistea si calmul patriarhal, mentinut prin ordine si disciplina, pentru a fi curpinsi de nebunia unui secol nou. E superb recreata atmosfera de inceput de secol XX; mie mi s-a parut ca citesc o carte de Hamsun!! De aia spun ca, parca, mi-a placut mai mult decit Cahé. Ahhh, si e vorba de aceeasi perversitate a lui Haneke de a te ghida discret spre sursa raului si caruia, in ciuda numeroaselor detalii, nu-i scapa niciun indiciu important, unul vital, care sa te faca pe tine, spectator, sa spui "Da, ala e vinovatul!" :)) |
L-am vazut si eu...trebuie sa recunosc ca in doua reprize, pt.ca sincer mi s-a parut aproape terifiant....Hanneke este genial, gata m-am decis
Lilanda ai perfecta dreptate, atmosfera este recreata superba, atata atentie la detalii...stiti ce m-a izbit pe mine? Germana de inceput de secol si modul in care Haneke o foloseste... atat de protocolara.. O limba lipsita complet de intimitate, tandrete....precisa, impersonala, ca un zid intre personaj si lume. M-a izbit cum li se adresau parintii copiilor cu Herr Vater (o adresare extrem de politicoasa, un fel de Domnule Tata)
marybehappy spune:
Am pus pe transfer ,,Damnation'' a ungurului Bela Tarr. Pentru cine doreste link-ul este:
http://dl.transfer.ro/Bela_Tarr_-_Damnation_1988-transfer_RO-26apr-44e05a.rar
Cand o sa am timp revin si eu cu pareri..
Vizionare placuta !
Mary 
beshter spune:
Mary, multumesc! 
beshter spune:
Am vazut aseara prima parte din 'Fanny och Alexander'. Daca reusesc sa vad a doua parte in seara asta, poate ma lamuresc si ce-i cu ghetele si cu Ismael.
Am vazut si 'White Ribbon' si o sa incerc sa scriu mai multe la un moment dat. Cert e ca nu mi-a placut la fel de mult ca celelalte filme Haneke, poate si pentru ca renunta la planul-secventa care-i sade atat de bine. Copilul ala care-l joaca pe Martin e nemaipomenit, in schimb si sigur ca si atmosfera - chiar daca nu e la fel de terifianta ca cea din 'Funny Games'.
Mi-am amintit ca am citit o chestie semnata Alex Leo Serban, care vorbea despre diferenta dintre cinema-ul lui Haneke si cel al lui Kusturica si compara diferenta enorma dintre minimalismul unuia si exuberanta celuilalt cu diferenta dintre o felioara de somon cu lamaie si o ciorba de burta. Mi s-a parut amuzant:)
A inceput festivalul filmului european! Pentru cine e interesat, aici e www.festivalulfilmuluieuropean.ro/?id2=20100002" target="_blank">calendarul proiectiilor. Ne vedem la cinema!
beshter spune:
Am reusit sa vad patru filme sambata si duminica. Toate au fost mult mai misto decat ma asteptasem dar unul dintre ele m-a dat gata. Se numeste 'Involuntary', e o productie suedeza semnata de Ruben Ostlund si e exact genul de film pe care toata lumea il uraste si numai eu cad in transa. Pe la jumatate, sala aproape s-a golit:D.
De ce e interesant filmul asta? Pai, din cel putin doua motive. Unul tehnic si altul...ideatic. E un film facut numai si numai din planuri-secventa (camera nu se misca niciodata) si, sincera sa fiu, nu credeam ca un astfel de film se poate face. In al doilea rand, filmul vorbeste despre ceva care cu greu poate fi subiect de film - despre cum reactioneaza individul in functie de presiunea / indiferenta grupului din care face parte.
beshter spune:
Am mai vazut o comedie israeliana, 'A matter of Size', care m-a distrat foarte si pe care v-o recomand. E vorba despre un grup de patru prieteni supraponderali care-si gasesc implinirea si locul in societate devenind luptatori de sumo (!).
Am ras de m-am prapadit pe ici pe colo.
beshter spune:
Ultima chestie cu care va mai plictisesc pe ziua de azi e un documentar sarbesc, 'La revedere, ce mai faci?', facut de Boris Mitic, despre Serbia din perioada 2003-2006, care m-a durut rau. Parca vorbea despre Romania, numai ca Romania nu are nici macar scuza razboiului.
Filmul e de fapt un colaj de imagini, iar comentariile sunt aforisme. Legatura dintre imagine si aforismul care o ancoreaza e fabuloasa.