Cinematografia europeana (2)
Raspunsuri - Pagina 3
beshter spune:
Io am vazut in we o tampenie de film: www.cendresetsang-lefilm.com/" target="_blank">Cendres et sang / Cenusa si sange, 2009, coproductie Franta-Italia-Romania-etc.
Am avut doua motivatii majore. In primul rand, regia e semnata Fanny Ardant si voiam sa vad ce iese cand un mare actor se plictiseste de actorie (desi stiam ca, in general, iese prost). In al doilea rand, e o ecranizare dupa Ismail Kadare (Eschyl ou le grand perdant).
E un film despre vendetta albaneza - Gjakmarrja - despre care Kadare scrie mult si bine - oricum, mult mai bine decat o face filmul asta dezlanat in care 'albanezii' vorbesc romaneste. Dialoguri artificiale, personaje palide si un fir narativ folosit ca pretext pentru o insiruire de 'imagini fumoase', cu copaci si rauri si conace si ceata.
Trouve avant de chercher
lilanda spune:
Imi ajunse si mie, in sfirsit, dvd-ul cu www.imdb.com/title/tt0387898/" target="_blank">Caché si, fara exagerare, cred ca e unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimii ani!
Mi-a placut toata atmosfera aia ambigua: in care nu stii la final cine trimite casetele (nu cred sa fie Georges, fiindca asta presupune ca el sa fi instalat deja o camera in casa lui Majid inainte de a-l vizita...si pina la urma, cred ca nici nu-i important sa se stie cine le-a trimis!!), in care nu stii daca finalul aduce un sfirsit sau un alt inceput, terifiant, in care nu stii care e de fapt relatia intre Georges si Anne, intre Anne si Pierre, intre Georges si Majid, in care tu, ca spectator, nu stii efectiv unde sa te uiti la filmul asta. Marturisesc, de exemplu, ca tirziu am realizat, in scena de final, cine cu cine se intilneste in coltul din stinga jos :)
Mi-a mai placut ambiguitatea sentimentului de vina sau mai precis suprapunerea dintre vina colectiva (masacrele asupra algerienilor in Parisul anilor '60) si cea personala. Majid insusi e un personaj ambiguu, iar scena sinuciderii te socheaza pur si simplu. Si mi-a mai placut la nebunie decorul 
Ramasesm datoare cu ceva impresii despre trilogia "Oslo" a lui Erik Poppe. Am vazut, abia la sfirsit,prima parte a trilogiei, www.imdb.com/title/tt0175136/" target="_blank">Schpaaa, un film cu care Poppe isi face incalzirea. Un film realistic si uman despre violenta juvenila . Poppe, ca si Lars von Trier, isi aduce spectatorul la limita, insa spre deosebire de danez, norvegianul te lasa asezat pe locul caldut de spectator. Te implica, dar cu masura. Si chiar daca iti ofera diferite perspective, intotdeauna rezolvarea lui e una rezonabila si rationala. Dupa mine, cel mai bun film al trilogiei e ultimul, www.imdb.com/title/tt0948544/" target="_blank">De Usynlige, care reda intreaga viziune a lui Poppe despre toleranta si reconciliere. Remarcabila, in toate cele trei filme, e distributia; actori carora rolurile le vin manusa. Indiferent cit de dramatice sint un dialog sau o scena, n-am avut nicio clipa senzatia de made up.
Intre timp am vazut si www.imdb.com/title/tt0233651/" target="_blank">Angels of the Univers, un film islandez deosebit despre arta si nebunie! Il recomand si pe asta!
Oana MC spune:
Am vazut Heaven a lui Tom Tykwer, regizorul care a facut Run Lola Run. Scenariul e scris de Kieslowsky, regizorul polonez care a facut trilogia culorilor. E un film cu actiune, cu intrebari filosofice despre realitate, cu o poveste de dragoste, este cind artificial, cind real, cind amindoua odata. E un film inteligent si creativ.
Am mai vazut si Noi ca tot ati vorbit de el aici. Frumos - asa un film super-minimalist. Un fel de poezie a zapezii, a nimicului si a plictiselii imense precum zapada din islanda in care visele, tapetele de pe pereti, imprimeurile de pe camasi (a tatalui lui Noi) sint verzi, tropicale.
Oana
Oana MC spune:
si am mai vazut si Paris je t'aime - un colaj de scurt metraje despre cum traieste parisul prin oamenii, povestile si istoriile lui. foarte frumos! regizorii care semneaza scurt metrajele sint alesi pe sprinceana.
Oana
beshter spune:
Lilanda, ce ma bucur ca 'ti-a facut impresie' Cache! Imi amintesc cum am umblat cam nauca dupa ce l-am vazut...da, si mie mi se pare unul dintre cele mai bune filme din ultimii ani.
Oana, foarte frumos scrii despre 'Noi albinoi' - alt film din topul meu personal.
Ce 'arondismente' ale Parisului ti-au placut cel mai mult (in Paris, je t'aime), mai tii minte?
Trouve avant de chercher
Oana MC spune:
Nu mai tin minte numele arondismentelor, doar povestile lor. Mi-a placut mult cea cu Natalie Portman si baiatul orb - scurt metrajul lui tom tykwer. Mi se pare ca este un film despre timp si despre "elasticitatea" si pina la urma existenta lui in functie de emotiile noastre.
Mi-a mai placut si filmuletul cu Juliette Binoche si cowboy-ul. Mi s-a parut extraordinar de emotionant.
La fel si cel cu emigrantul din Africa care viseaza/delireaza inainte sa moara. E o poveste atit de tandra, atit de absurda si atit de reala.
Am si ris copios la cel cu mormintul lui oscar wilde si cuplul de tineri, si la cea cu cuplul de divortati si povestile/realizarile lor post-divort.
Tie care ti-au placut Mihaela?
Toate sint faine-faine de fapt!
Oana
beshter spune:
Oana, mi-au placut alea pe care le-ai enumerat tu:) si - din cate mai tin minte - bucata cu Steve Buscemi care intra in belea cand face eye-contact cu oamenii din metrou si bucata cu bona care-si lasa prpriul copil in daycare ca sa aiba grija de altul (si-i canta acelasi cantecel pe care i-l cantase primului) si...nu mai tin minte:)
Trouve avant de chercher
loryi1974 spune:
Mi-a placut si mie enorm "Le concert".Momentul concertului a fost extrem de emotionant,mi se pusese un nod in gat.Dupa ce s-a terminat filmul,spectatorii au aplaudat.Nu prea mi s-a intamplat sa aud aplauze la o sala dintr-un mall bucurestean.
beshter spune:
La multi ani, movie-goers, movie-watchers, movie-mongers!
Io am reusit sa vad www.imdb.com/title/tt0910559/" target="_blank">Kirschbluten/Hanami.
E greu sa emiti judecati estetice in legatura cu un film atat de incarcat emotional. Dar o sa incerc:) Mi-a placut la nebunie dansatoarea de Buntoh si 'dansul cu mortii'. Mi-a placut 'goana' eroului dupa recuperarea vietii si spiritului sotiei moarte si mi-a placut si 'goana' dupa o moarte care sa i se 'potriveasca'. Desi e judecata de cei din jur (adica de copiii lui) ca fiind ridicola, moartea lui e nu numai impacata, e o opera de arta.
Mi-a mai placut poezia delicata a imaginilor cu cherry blossoms si poezia plina de forta a dansului Buntoh. E filmat cu o camera obisnuita (si fara vreun artificiu de editare) si asta te face sa simti ca e si povestea ta.
Trouve avant de chercher
beshter spune:
Am vazut in we un film frantuzesc -www.imdb.com/title/tt0926759/" target="_blank">Le premier jour du reste de ta vie, regia Remi Bezancon. E un film 'cu morala' - de altfel titlul e destul de transparent in directia asta. Dar reuseste sa emotioneze, e bine jucat si se departeaza totusi prin constructie de traditia pur 'didacticista'. L-a mai vazut cineva?
Trouve avant de chercher