am ramas gravida cu trompele legate

psiho_log spune:

Roxana,e interesant ce spui tu(tin minte asta)...el stia inainte de a ramane insarcinata ca nu voi face avort in caz ca...cu toate astea mi-a spus clar de cand a aflat ca vrea sa fac avort...mmmm...si eu stiu ca nu fac asta....astept sa se impace cu ideea...ce e trist ca inca mai spera sa pierd sarcina cumva sau sa imi spuna doctorul ca nu e sarcina....saptamana viitoare urmeaza sa mai merg la consultatie sa imi urmareasca evolutia ..asta pentru ca era prea mica atunci cand am fost si inca nu ii batea inima...asa se mai amageste ca poate se termina asa cum vrea el.....e aiurea...lungeste amagirea....eu ma simt insaRCINATA DE-A BINELEA..SIMPTOME, ,somn,putina greata.
Noi ne facem un plan ,D-zeu il face pe al Lui.
Sa nu credeti ca sunt f credincioasa doar ca sustin Viata.

Incurajarile voastre m-au ridicat...sunt familii care abia fac un copil....eu mi-am zis ca poate e ceva in neregula cu mine de voi avea patru....
ce as vrea fff mult sa se stie ca poti ramane insarcinata si cu trompele legate si chiar sectionate....ca sa stii la ce sa te astepti

psiho_log spune:

hai sa va povestesc ceva dragut si real vazut cu ochii mei:

o familie din Ardeal avea 17 copii..toti au ajuns mari, scoliti, ingineri,doctori,profesori,meseriasi,etc....una dintre nurori,in vizita la soacra( mama celor 17 ) o intreaba pe aceasta:" mama-soacra da' de ce ai facut atatia copii?!"..aceasta femeie simpla de la tara ii raspunde tot printr-o intrebare:" No, da pa care nu trebuia sa-l fac?"

sa crezi in lucruri simple...noi complicam de fapt viata

uite cum ma incurajez singura

roxana c. spune:

Psiho_log, sa te pregatesti si ptr intrebari de genul: "vaaaaai, al 4-lea????" sau " iar mai faceti un copil?" mie mi-a zis o vecina " dar v-ati pus pe facut copii, nu va mai opriti?" , intrebari de felul asta ti se vor pune nu numai de cunoscuti, ci si de necunoscuti, asa ca pregateste-te cu raspunsuri pe masura si cu mult, foarte mult calm.


Cat despre faptul ca poti ramane gravida desi ai trompele legate...se intampla - spun ei- 1 caz dintr-o suta. Eu am fost 100, iar tu probabil 200. Asta este, mai ma uit uneori la fii-miu si ma gandesc ca daca as fi facut avort, nu-l mai aveam in fata, si e frumos, destept( cioara cu puiul), e el nebunatic, dar nici sa stea unde-l pun nu mi-ar fi placut. Stau cu ochii pe el ca pe butelie, se urca peste tot, n-are nevoie de scaun , a avut capul spart( pielea), are vanataie langa vanataie si e plin de julituri( asa de cumintel este), dar imi face viata mai frumoasa, el si surorile lui. Si ca sa va convingeti ca nu vorbesc aiurea, uitati dovada
Aseara am ajuns cu el la Urgente, a fost bine toata ziua, l-a culcat mama la pranz, si cand s-a trezit a inceput sa vomite. Orice-i dadeam- si apa, dadea afara. Asa ca aseara pe la 10 am plecat cu el, mi-a fost teama sa stau pana dimineata cu el asa, mai ales ca era moale, se vedea clar ca nu-i e bine, cand simtea ca-i vine sa vomite, incepea sa planga. La spital i-a facut o injectie cu ...mai multe, printre care si metoclopramid si mi-a zis ca are mucozitati , din cauza lor a vomat. Mi-a dat un tratament, Ventolin, Acc100 si Debridat, dimineata cand am vrut sa i le dau incepuse ca " nu camete"( nu medicamente), dar cand a vazut sticla de Debridat si pe cea de Ventolin, a zis " camete da, buuuune"

Lara spune:

Eu tot intru la subiectul tau, sa te citesc esti minunata, femeie!
Sa ai o sarcina usoara, frumoasa si linistita!
Roxana c. felicitari si tie!
Sa fiti fericite fetelor!

Lara, mami de Ioana

www.piczo.com/Forsweetdiana?" target="_blank">Rugati-va pentru DIANA
-----------------------

Carmena spune:

Buna,

Tot citesc aici si nu-mi vine a crede. Si eu am trompele legate, in urma celei de-a doua cezariene. Ce-mi vine in cap de cand ai postat subiectul Psiho-log, este daca mi se intampla si mie? Mereu mi-am dorit sa am si o fetita, poate ma fac soacra cu trei nurori...

Va admir pentru taria de caracter si pentru principiile de viata. Sunteti cu adevarat niste luptatoare.
Ca mama de baiat l-as toca pe fiecare din ai mei baieti daca ar gandi EL ca nevasta lui trebuie sa faca AVORT. Dumnezeu ne harazeste ce ne e dat in viata, nu noi.Singura care are putere de decizie intr-o astfel de situatie pe langa Dumnezeu, e MAMA si atat.Ea traieste cu pacatul in cazul unui avort, ea se lupta cu nopti nedormite, cu pampersi, cu impartitul dragostei de mama intre copii...

BRAVO VOUA MAMICI CURAJOASE!

anamaria spune:

psiholog...

in primul rand iti spun ca te inteleg in indarjirea cu care refuzi sa pui capat acestei sarcini care a fost, ce-i drept, nedorita. mai mult decat o 'surpriza', pentru ca in momentul cand alegi ca metoda contraceptiva legarea trompelor esti foarte convinsa ca nu iti mai doresti o noua sarcina!

spun asta din 2 motive:
1. nici eu nu as accepta vreodata sa fac un avort, poate doar din motive medicale, desi nu sunt prea sigura nici de asta. la fel ca tine, inca de cand mi-am inceput viata sexuala i-am spus sotului (pe atunci doar iubit) ca eu nu voi face avort; asa ca sa-si asume responsabilitatea si sa alegem impreuna solutii potrivite pt amandoi... ca si momentul cand vom dori bebe
2. dupa cei 2 teroristi pe care ii avem sunt sigura ca nu mai am capacitatea psihica de a face si, mai ales, de a creste alti copii (nu ca nu m-as uita luuuung de tot dupa vreo fetitza bebe sau dupa hainutze mici-mici); cu toate astea, nu as alege in ruptul capului o astfel de metoda de contraceptie 'fara intoarcere' (legarea trompelor sau vasectomia). pentru ca nu se stie niciodata...

dar ma gandesc si eu logic... daca voi ca si cuplu ati ales ca tu sa iti legi trompele, este un soc imens pentru amandoi sa aflati ca veti fi din nou parinti...
sigur ca si tu esti socata dar cred eu ca femeile au un timp de reactie mai scurt cu astfel de probleme decat barbatii. probabil pentru ca instinctul matern este un CEVA al mamei...

instinctul patern exista si el... dar cred eu ca un barbat are nevoie de ceva mai mult timp pana sa constientizeze ideea.
el statea linistit, ca si tine, ca nu mai exista risc de sarcini nedorite. si e la fel de socat acum, ca s-a intamplat, ca si tine. cel putin cum erai tu la inceput. sau poate chiar mai mult.
tu deja spui ca 'te simti' insarcinata... sunt sigura ca sentimentul asta te ajuta sa constientizezi si sa accepti ce se intampla.
el nu se 'simte' inca tatic; nu iti vede simptomele, sau refuza sa le vada. lasa-l sa vada cum creste burtica, pune-l sa-i aleaga numele, culoarea hainelor, patutul sau caruciorul...

sigur ca ti-e greu si te simti tinta presiunilor lui... dar pe de alta parte sunt convinsa ca el va fi fericit sa fie din nou tatic

psiho_log spune:

anamaria,multumesc pentru incurajari...asa sper si eu sa inteleaga si sa accepte intr-un final...imi tot repeta in fiecare zi ca nu mai vrea bebe.Despre patut, carucior...sunt deja in casa noastra ..le avem pe pozitie de la bebelusa noastra de 1 an si 7 luni..casa noastra de fapt e un fel de disneyland ,jucarii, scaunele, etc

anamaria spune:

nici nu era greu sa-mi dau seama, daca ma gandeam un pic - dar sunt cam blonda... recunosc!
oricum, chiar daca aveti deja TOTUL... sigur si precis mai gasesti ceva, o rochie frumoasa pt tine ca gravida, o noua culoare in dormitor la copii.

daca discuti cu el despre ce s-a intamplat si ce e de facut - incercand sa fiti calmi si rezonabili amandoi (zic si eu, am vazut ca unii pot, eu cu soatza mea nu cred ca am putea discuta cu calm asa ceva never ever ) ce iese?

adica am inteles. pe amandoi v-a socat. credeati ca ati ales o metoda contraceptiva foarte sigura. NU va doreati un alt copil. dar s-a intamplat. acum... el ce crede ca s-ar putea face?

ma gandesc asa: tu ai fost cinstita din start, ai spus ca nu vei face avort niciodata. si ti-ai luat masuri de precautie. atentie, TU le-ai luat! de acord, ati discutat amandoi si ati ales solutia asta. dar TU ti-ai legat trompele nu EL. daca sa ziceam isi facea el ceva si se intampla asta, se simtea la fel?
pana la urma tu pe langa ca nu ti-ai dorit o sarcina si nu vrei in nici un chip sa faci avort, mai trebuie sa te confrunti si cu reactia asta negativa a lui.
ganditi-va impreuna cum era daca se intampla invers? daca era 'vina' lui, te-ai fi simtit la fel de vinovata, incoltzita? daca era 'vina' lui, ti-ar mai fi spus cu atata insistenta ca el nu vrea copilul si pace?

nu ca nu l-as intelege. ii inteleg reactia si daca ar fi sotul meu sunt sigura ca i-as gasi scuze.
dar totusi nimic pe lumea asta nu e fara solutie. e o situatie dificila, dar trebuie sa iesiti cumva din ea.

de ce copilul asta e asa o mare problema? avand deja 3 copii... cat de mult va schimba viata inca un bebe? nu cred ca se pune problema dpdv financiar. atunci ce? pur si simplu ca el a planificat totul cumva, si acum nu ii iese asa cum si-a dorit?

ma gandesc si eu cam ce anume as avea de discutat in situatia ta. poate ca zic prostii, nu stiu.
nu stiu... nu aveti un prieten/ prieteni buni cu care sa puteti discuta? arata-i ce vorbim noi aici pe forum...

cat despre tine, daca iti place cariera ta si te simti implinita prin ceea ce faci, eu nu cred ca poti spune ca gata, de-acum s-a terminat totul! nu ai nici un ajutor din familie? copiii mai mari sunt mari, nu mai depind chiar asa de mult de parinti. iar 2 copii mici nu e chiar asa un capat de tara. exista bunici. bone. crese. camin. gradinita...

inveseleste-te si incearca sa ignori un pic problemele. pt tine si pt bebe si pt copiii tai. se va rezolva cumva. poate va fi mai greu decat sperai. (adica deja este asa...) poate nu se va rezolva asa cum ti-ai dorit, dar cumva se va rezolva sigur!
stii si tu... gandirea pozitiva face minuni!

Lara spune:

Trebuie sa fie minunat la voi acasa Banuiesc ca e si greu, dar merita fiecare efort. Sunteti niste oameni deosebiti, altfel nu v-ar fi ales bebele asta sa-i fiti parinti
Tu cum mai esti? Totul e ok?
Multa liniste si sarcina frumoasa!



Lara, mami de Ioana

www.piczo.com/Forsweetdiana?" target="_blank">Rugati-va pentru DIANA
-----------------------

psiho_log spune:

ce m-as face fara gandurile voastre minunate si incurajatoare?!

am avut ieri un schimb dur de replici....asa merge ..
...acum ne-am mai linistit discutam mai calm...ai punctat f bine anamaria..nu ne va schimba prea mult viata fata de cum e acum ..adica pampers,plansete...doar o prelungeste...
Eu ma simt bine,putin ametita de dimineata..dar trece ca nu prea am timp sa ma gandesc...dimineata stau cu copii ,pregatesc pranzul iar dupa ora 15 merg la lucru pana pe la ora 20 ..in timpul asta sta sotul meu cu bebe ..ma intorc plimb fetele..luam cina si dupa ce culc bebita mai citesc pentru ca in meseria mea trebuie tot timpul sa studiezi...si oricat mi-ar fi de somn tot ma macina curiozitatea si mai citesc ceva.
Mama iese la pensie...si sper din tot sufletul sa fie sanatoasa ca sa ma ajute...noi ne-am crescut copii singuri pana acum, ne-am impartit treburile si nu i-am lasat in grija nimanui mai mult de 12 ore... Sentimentul de apartenenta este puternic imprimat copiilor.
Abia astept sa merg la doctor saptamana asta sa vad cum se dezvolta sarcina iar probabil ca o noua confirmare il va lamuri pe deplin pe sotul meu. va pup pe toate!