citim impreuna "Vrajitoarea de aprilie"

Raspunsuri - Pagina 9

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui lilanda
Traduttore, traditore!! :))


chiar ca. :-)) am inclus si traducerea in calcul, dar nu mi-am putut da seama ce sa fi fost atat de dificil de tradus, incat sa-i schimbe sensul cu totul? multumesc mult ca ai verificat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Fetelor, am terminat si eu cartea, acum cateva zile si trebuie neaparat sa scriu acum despre ea ca altfel uit ...

In general
Mi-a placut extrem de mult. Nu imi mai aduc aminte cine a propus-o, dar ii multumesc , asa cum multumesc si celor care au votat-o ... o carte pe inima si sufletul meu. Nu stiu daca pot eu, un cititor amator, sa spun ca este o carte buna, dar pot sa spun ca este o carte pe care as reciti-o oricand. Deja am dat sfoara in tara despre ea, este cartea pe care eu as da-o cadou oricui ii place sa citeasca - de altfel tata deja a citit-o, mama este la rand , vara-mea o va primi cadou saptamana viitoare

Tehnic
Foarte bine scrisa, foarte usoare si line pendularile dintre trecut si prezent, extrem de bine pus accentul pe ganduri si sentimente, foloseste exact expresiile care trebuie ca sa sublinieze slabiciunile, agresivitatea, neputinta, nepasarea, teama, ura, durerea fiecarui personaj.
Am fost in mintea lui Desiree, am avut spasmele ei, m-am imprietenit cu colegele ei de salon, am zburat cu pasarile si am facut dragoste cu Hubertsson.
Am simtit fizic sensibilitatea Christinei, mereu ezitanta, mereu grijulie sa fie pe placul celor din jur, mereu lipita de pereti, mereu lipsita de incredere in sine, desi pana la urma ajunge cea mai realizata dintre toate.
Am gustat din zbaterile Margaretei - ezitarile ei, frica de commitment, cochetarile cu paranormalul
Am simitit ura Brigittei pentru restul lumii, agresivitatea ei exprimata in limbaj si atitudine, revolta si lupta cu tot ceea ce o inconjoara, decaderea fizica, mirosul de voma si alchool si murdarie si neglijenta ... bluzele mulate, fardul strident, tocurile pantofilor pe care ii tara dupa ea si care nici macar nu erau au ei.

Intriga
Cred pana la urma ca este o carte despre "relationships" si despre lipsa lor ... - fetele desi cresc impreuna nu par a se atasa deloc una de alta, Desiree relationeaza intr-un mod ciudat cu doctorul, Brigitta relationeaza intr-un mod bolnav cu maica-sa, Christina nu pare a relationa cu nimeni profund, nu cu meseria ei, nu cu sotul ei ... ma aventurez sa spun ca parca si relatia Ellei cu fetele pare a fi mai mult una tehnica (sa fie hranite bine, sa fie imbracate bine) decat una sentimentala. De altfel le vad pe cele 4 fete incapabile de a relationa in general - Desiree datorita handicapului, Christina datorita fricii, Margareta datorita sentimentului de "a nimanui", Brigitta datorita abuzului psihic.
Mi se pare brilianta ideea de a povesti 4 vieti atat de diferite si de chinuite, sub pretextul curiozitatii doctorului de a sti ce s-a intamplat cand gazda lui a clacat.

Revin ...


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Personajele
Am lasat special la final personajele ... caci as avea atat de multe de spus despre ele.

Christina
Multa vreme si probabil sub impresiile comentariilor voastre, am crezut ca Christinei i se da cea mai multa atentie in carte. Spre final mi-am schimbat parerea ... Christina este un personaj teribil de sensibil si labil, pe care iti vine sa-l iei in brate, sa-l alinti, sa-l managi si sa-l ocrotesti. Slaba, palida, tacuta, nepretentioasa, saritoare ... mi-au dat lacrimile la cat efort psihic depunea ea ca sa nu deranjeze pe nimeni, sa faca numai lucruri bune, sa nu cumva sa supere sau sa deranjeze pe cineva.
Abuzata FIZIC de mama ei, traieste la Ella ca pe o insula salvatoare care se scufunda atunci cand Ella se imbolnaveste ... Nu pare sa fi existat nici un fel de relatie particulara intre ea si Ella, dar s-a agatat de ea ca de un colac de salvare si i-a purtat recunostinta toata viata pentru stabilitatea pe care i-a oferit-o in anii in care a stat la ea.

Margareta
Mi s-a parut personajul cel mai incomplet al cartii. Personal nu am inteles-o ... pana la urma de unde venea acea ratacire, caci da, Margareta mi s-a parut ca nu s-a regasit pe ea insasi. Era un personaj "insecure" si nu stiu ce anume o oprea sa fie fericita - copilarie decenta a avut, adolescenta rezonabila a avut si dupa accidentul Ellei caci totusi (comparativ cu surorile ei) a ajuns intr-o familie decenta, careiera a reusit sa-si construiasca .
Dupa mine, Margareta a fost cea fara de traume si a avut copilaria si cursul vietii in general, cel mai lin. Da, a fost un copil abandonat, dar e mai bine "abandonat" si "parasit pe viata" decat "abandonat" si "mani****t" asa cum au fost celelalte fete ...

Brigitta
Desi am dispretuit-o la inceput, in final m-am atasat cel mai tare de Brigitta, marturisesc ca efectiv am plans la unele pasaje ... poate pentru ca este personajul negativ al cartii, poatepentru ca a ajuns atat de rau, poate pentru ca am citit in final despre ea ... cred ca m-a impresionat ABUZUL PSIHIC care pare a provoaca traume mult mai adanci, de-a dreptul iremediabile. Christina a fost abuzata FIZIC si de durerea fizica, instinctiv, fugi, te feresti si urasti. Margareta nu a fost abuzata niciodata, dar abuzul psihic nici macar nu-l simti, te manipuleaza cu siretenie, pana a te intoarce importiva lumii. Aveam pielea gaina cand citeam cum ascundea Brigitta cutitele in casa, si cum s-a panicat cand a vazut cate cutite avea Ella si cum ar fi trebuit sa gaseasca tot atatea ascunzatori pentru ele, mi s-a pus un nod in gat cand am citit cum s-a dus ea in prima zi de scoala, imbracata in camasa de noapte, prin iarna suedeza, cum isi vizita mama pe furis cand era deja la Ella, cum se ducea cu flori la mormantul ei, la 3 ani dupa ce disparuse si cum era in razboi cu toata lumea, considerandu-i vinovati de despartirea ei de Gertrude. Si de aici, cata ura si cata determinare de a aluncea in jos pe tobogan, cata rebeliune, cat esec si cat "denial"

Desiree
Este personajul care mi-a indus indoiala vis-a-vis de persoanele cu handicap major ... si asta pentru ca eu sunt o persoana atat de logica si limitata incat mi-e greu sa separ mintea de trup ... si cred ca daca trupul nu functioneaza, este pentru ca mintea nu functioneaza si atunci persoana aceea se chinuie si nu merita asta. Nimeni nu merita sa se chinuie, ca sa traiasca ... dar iata ca Desiree traieste, uneori pare fericita, se bucura de orice experienta tocmai pentru ca accesul ei la expeiente este atat de redus, pot spune chiar ca si iubeste ceea ce surorile ei nu au reusit niciodata. In final sufletul ei este cel mai sanatos - pentru ca nimeni nu a putut sa i-l raneasca asa cum s-a intamplat cu celelate personaje ... Si m-am gandit asa, daca asta este chiar adevarat, si sufletul poate trai separat de trup si eu nu sunt decat o Kristen One, care nu intelege nimic din ceea ce nu este logic ?
Si marturisesc ca nu imi place aceasta indoiala ...

Ella
Raman la parerea ca Ella este personajul cel mai controversat al cartii ... nu am simit un "bond" cu ea, de altfel mi s-a parut vag reprezentata desi este mereu prezenta. O vad pe Ella ca un robot programat sa ajute pe altii si sa faca bine. A avut grija de sotul ei bolnav de cancer, a avut militareste grija de fete (mancare, curatenie, educatie) si parca are sufletul mort ... poate chiar sufletul ii murise odata cu copilul ei abandonat ... nu mi s-a parut ca si-a dorit pe nici una dintre fete desi parea mai atenta cu Margareta si desi si-a facut datoria cu constiinciozitate si daruire. Mi s-a parut ca a acceptat ceea ce i s-a impus ca pe o datorie civica de care s-a achitat fara sa triseze. Singura zvacnire a sufletului ei a fost atunci cand i-a zvacnit si vena si s-a pravalit pe podea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns angelabv spune:

am terminat si eu cartea, la o luna dupa inchiderea cercului...am primit-o si m-am apucat de ea si pot sa spun ca a fost interesanta. Scrisa cu paralele trecut-prezent, uneori dureroasa, dar foarte directa. Diferentele dintre personaje si viata lor m-a cam intristat... imi plac cartile cu final fericit, dar aici nu e cazul, trecutul care bintuie la greu si aceleasi greseli pe care le-au facut parinti, in cazul Brigittei. O Cristina realizata dar nu si fericita, sau partial as zice, o Margareta care inca isi cauta fericirea sau parca o refuza cind o gaseste... Da mi-a placut, diferita si "din viata"



Mergi la inceput