Pt parinti!Intrebari legate de gay.

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui gandescasa


@accept92
cati ani ai?

www.2bornot2bgay.wordpress.com


hmmm, acusica implinesc 29. Nu stiu unde bati, da cand iubitul meu avea 17 ani si eu tot 17 aveam.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandescasa spune:

ce te face sa crezi ca bat undeva?si stai putin..iubitul??si tu esti gay?m`a derutat 92 de la tine de la nick...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Normalitatea sexuala impusa de natura si de societate este ca barbatul sa fie atras de femeie si femeia de barbat. Dupa mine homosexualitatea este un handicap ca orice alt handicap. Exista o ierarhie a handicapurilor - unele sunt mai agresive si nu te lasa sa te integrezi si sa functionezi social si altele sunt mai usoare. Homosexualitatea cred ca face parte din cele "mai blande", dar este pana la urma un handicap nativ.
Prin urmare, daca copilul meu mi-ar marturisi ca este gay, nu stiu, m-ar durea enorm, enorm - pentru ca as descoperi ca copilul meu nu este "normal" din punct de vedere sexual ... banuiesc ca as simti ceea ce simte orice mama care are un copil "diferit".
Ce as face ? Probabil ca nimic, pentru ca cu handicapurile native nu ai ce face, nu se vindeca, nu se corecteaza ... as incerca sa ma educ pe mine, sa accept asta si sa-l accept asa cum este. Sigur ca l-as iubi in continuare, i-as oferi tot suportul meu, as avea o atitudine decenta fata de partenerii lui ...dar sufletul meu ar fi ZOB.
Asa este si sufletul mamei tale, Gandescasa ...si sigur ca fiecare reactioneaza in functie de fire, conjunctura sociala, educatie ...etc.
Cred ca mamei tale ii trebuie timp sa se obisnuiasca cu ideea ... eu nu as mai discuta asta cu ea, nici nu stiu de ce a trebuit sa ii spui asta. In general, cercurile de homosexuali au o reputatie cam proasta care nu este direct legata de orientarea sexuala ci de tot felul de droguri, petreceri, lipsa de perspective ...etc.
Cred ca ar trebui sa ii dovedesti mamei tale si chiar si tie, ca orientarea ta sexuala nu se intersecteaza cu maturizarea ta ca persoana - sa iti faci o cariera, sa reusesti sa stai pe picoarele tale, sa fii independent ...etc. Sunt sigura ca in timp parintii tai vor tolera orientarea ta sexuala si daca nu o vor tolera, nu le aplifica drama - nu mai discuta niciodata cu ei despre asta si gata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui gandescasa

ce te face sa crezi ca bat undeva?si stai putin..iubitul??si tu esti gay?m`a derutat 92 de la tine de la nick...


Exista un simbol sub numele fiecrui user care da indicatii despre sexul acestuia.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea
...dar sufletul meu ar fi ZOB.

Uite asta m-a deranjat intotdeauna la romani, sunt asa focusati pe persoana lor, atat de egoisti. Copilul are o problema, face parte din o minoritate discriminata, este inca adolescent (o varsta dificila oricum) si totusi are increderea, taria sa discute cu mama lui. Iar mama in loc sa fie acolo ca suport pentru copil, in loc sa se intereseze despre homosexualitate, in loc sa fie 'piesa de rezistenta', punctul fix din viata copilului ei, ea ALEGE sa se focuseze pe propria persoana si sa aibe sufletul zob . E mult mai usor sa iti plangi de mila tie si sa invinovatesti pe altcineva, sa fi suferind iar responsabilitatea sa o plasezi pe umerii altcuiva, decat sa te aduni si sa faci ceva practic sa-ti ajuti copilul.

Pe mine nu m-ar deranja sa imi zica unul din copii ca e gay. M-as ingrijora pentru ca ar exista posibilitatea sa fie discriminat, ca poate ar fi mai greu sa isi gaseasca un partener stabil, etc. Mi-ar parea rau de nepotei dar in viata nu primesti tot ce vrei. Imi place cum zice englezul: get over yourself! Ce motiv ai sa ai sufletul zob? Copilul e sanatos, pe picioarele lui, are job, merge la scoala, stie ce vrea in viata, poate are si un partener cu care are o relatie frumoasa. Hai sa fim seriosi, viata copiilor nostri nu se limiteaza la ce ne dorim noi pentru ei. Daca copilul are o viata frumoasa si e feriicit, eu sunt fericita si implinita.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui bird70

Citat:
citat din mesajul lui buflea
...dar sufletul meu ar fi ZOB.

Uite asta m-a deranjat intotdeauna la romani, sunt asa focusati pe persoana lor, atat de egoisti. Copilul are o problema, face parte din o minoritate discriminata, este inca adolescent (o varsta dificila oricum) si totusi are increderea, taria sa discute cu mama lui. Iar mama in loc sa fie acolo ca suport pentru copil, in loc sa se intereseze despre homosexualitate, in loc sa fie 'piesa de rezistenta', punctul fix din viata copilului ei, ea ALEGE sa se focuseze pe propria persoana si sa aibe sufletul zob . E mult mai usor sa iti plangi de mila tie si sa invinovatesti pe altcineva, sa fi suferind iar responsabilitatea sa o plasezi pe umerii altcuiva, decat sa te aduni si sa faci ceva practic sa-ti ajuti copilul.

Pe mine nu m-ar deranja sa imi zica unul din copii ca e gay. M-as ingrijora pentru ca ar exista posibilitatea sa fie discriminat, ca poate ar fi mai greu sa isi gaseasca un partener stabil, etc. Mi-ar parea rau de nepotei dar in viata nu primesti tot ce vrei. Imi place cum zice englezul: get over yourself! Ce motiv ai sa ai sufletul zob? Copilul e sanatos, pe picioarele lui, are job, merge la scoala, stie ce vrea in viata, poate are si un partener cu care are o relatie frumoasa. Hai sa fim seriosi, viata copiilor nostri nu se limiteaza la ce ne dorim noi pentru ei. Daca copilul are o viata frumoasa si e feriicit, eu sunt fericita si implinita.

Marturisesc ca nu inteleg ce spui ... eu nu am spus ca nu o sa-i fiu suport si ca o sa pasez responsabilitatea ..ca sa nu mai vorbesc ca nu stiu despre ce responsabilitate vorbesti ... In plus, si ce daca sufletul meu o sa fie ZOB ? Ce are asta de a face cu viitorul copilului meu ? Vad ca si tu ai simti diverse chestii (ingrijorare, pareri de rau) si nu iti cere nimeni socoteala pentru asta. Si DA, viata copilului meu nu o sa fie si nu o sa se limiteze la ceea ce imi doresc eu pentru el, dar asta nu inseamna ca eu nu am voie sa simt altfel decat el.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Sorry,
nu m-am referit la tine in mod special . Am preluat expresia dar ma refeream la mama baiatului care a deschis topicul.

Ce vreau eu sa spun este ca romanul are tendinta sa se vaicareasca si sa 'sufere' cand nu e cazul. Daca nu are copilul 10 pe linie are mamicuta sufletelul zdrobit, daca nu se marita, daca se marita, daca nu face copii, daca face copii, daca sta tot pe capul parintilor, daca pleaca de acasa, daca se imbraca cu grija, daca nu se imbraca cu grija, daca gateste tot in casa, daca mananca si in oras....ABSOLUT orice detaliu reprezinta un motiv ca parintele sa sufere cu sufletul zdrobit si plin de dezamagire referitor la copil.

Daca copilul este fericit si are o viata implinita si este util societatii, ca parinte NU ai nici un motiv sa fi nefericit. Ca traieste singur si e fericit asa, ca este intr-o relatie hetero sau nu, ca are sau nu copii, ca se muta in antartica sa studieze foci sau in africa sa sape fantani pentru comunitatile de acolo, ca are doctorat sau e tamplar, astea sunt detalii.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LindaZ spune:

Hmm, cred ca parintii au sufletul zob de fiecare data cand copilul lor real e altfel sau se comporta altfel decat copilul ideal din capul lor. Mi s-a intamplat si mie cu ai mei, ei sa fie zob si eu sa fiu super-fericita, de fapt! Insa ce faceam era diferit de ceea ce asteptau ei. Si astfel de cazuri sunt multe, inclusiv ca nu da copilul la facultatea visata de parinti, desi el e foarte multumit cu alegerea facuta. Dupa mine cazurile care intr-adevar ti-ar fac sufletul zob sunt cele in care copilul tau chiar sufera. Daca el descopera ca e gay si sufera din asta e una, dar daca el a acceptat asta, are o relatie, e fericit si asta nu are efecte negative in viata lui - e alta. Nu inseamna ca nu e dificil de acceptat - in primul rand e un soc probabil ca nu te astepti la asa ceva, nu face parte din imaginea din mintea ta despre cum va fi viata copilului tau si a voastra, apoi fiindca intuiesti ca el va suferi din cauza asta din partea celorlalti, si nu in ultimul rand ca si tu ca parinte vei fi ironizat cel putin de catre ceilalti, poate vei/vor considera ca nu ai fost un parinte bun si nu in ultimul rand va fi dificil sa renunti la visul de a avea nepoti (daca visezi asa ceva), in cazul in care ai un singur baiat (sau o singura fata lesbiana).
Eu in locul tau, Alex as scrie un jurnal cu toate gandurile de acum si poate intr-o zi l-as arata si mamei...

Mihaela Zaharia
www.parenting.ro

Mergi la inceput