Am o problema,ca altfel nu as scrie:femeia liana

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns popescudora spune:

Eu cred ca barbatii care merita cu adevarat osteneala o sa va accepte asa cum sunteti si o sa vada femeia din spatele mastii sau toanelor.

Asa credeam si eu ca indepartez barbatii la care tin prin modul obsesiv de a ma comporta (a se citi telefoane, SMS-uri, declaratii patimase, discutii interminabile pe mess, si inevitabil, cu cat deveneam mai infocata, cu atat dadeau bir cu fugitii mai repede). Mi-au spus atat prietenele, cat si psihologul ca am o traire exacerbata a sentimentelor, atat pozitive, cat si negative. Adica la unele persoane, linia afectiva e dreapta, cu suisuri si coborasuri line, iar la mine suisurile si coborasurile sunt adevarati munti.
Cand am intalnit un barbat care sa tina cu adevarat la mine, m-a sunat si ne-am vazut de cate ori era nevoie ca sa ma simt sigura, mi-a raspuns la toate telefoanele si SMS-urile, si a privit insistentele mele ca pe dovezi de dragoste care nu l-au deranjat absolut deloc. Asa ca am sfarsit prin a ma linisti singura cand am vazut ca ma pot baza pe el si nu am de ce sa ma tem de reciprocitatea sentimentelor.
Nu militez pentru lipsa de autocontrol, dimpotriva. Ceea ce vreau sa spun este sa nu va invinovatiti pe voi exclusiv pentru ratarea unor relatii prezumptiv reusite. Tot ce e posibil sa nu fi depasit niciodata stadiul de tatonare.

POZE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cati 73 spune:

CampariSoda…
imi doresc un barbat care sa vrea mai mult decat sex azi…si ..cand ne-om mai vedea…un barbat in care sa am incredere sa-i spun tot ce vreau (si sunt asa de multe!)..cu care sa pot si sa dorm, cand suntem in acelasi pat, un barbat care sa-l considere pe fiul meu drept …bonus pentru relatia cu mine, un barbat onest, care sa-mi spuna exact ce crede si ce gandeste, nu sa bage capul in nisip…

Ce ma impiedica sa-i spun de la inceput ?
Pai…tocmai toate chestiile astea care se povestesc…ca pe barbati ii sperie relatiile «serioase » , ca nu trebuie sa se simta constransi, ca trebuie sa-i lasi sa te ..vaneze…Si eu n-am rabdare ptr..toate astea, vreau sa-mi spuna de la inceput ce planuri are cu mine, daca are !
Cum spune Simali, « tipi care sa merite osteneala »..apar destul de rar (am eu convingerea ca nu-si lasa nimeni barbatul de bun, ca sa-l gasesc eu apoi !) si cand apar...ei , bine, ma panichez, da…din dorinta de a fi cea mai buna, ca sa-l determin sa ma aleaga pe mine..
Chestia cu invatatul o mai aplic si acum…Sunt la a doua facultate si fac chiar doi ani in unul…si planurile ce includ o schimbare de cariera,presupun multa munca etc...Uite, mi-ar placea ca dupa o zi in care am muncit , am invatat , m-am ocupat de cel mic si chiar nu mai pot decat un somn bun pe aceeasi perna, ,sa fie ..Mr.Right langa mine si sa nu se bonsumfle ca nu am chef de sex, etc.
O sa citesc si eu « Creativitatea si descatusarea fortelor interioare ».

Una peste alta, aseara m-a cautat tipul «meu » . Incepuse cu invaluiri de genul ca a avut niste zile nu tocmai bune…ca ochii lui nu-mi spun nimic ?, etc.
Am procedat cum mi-a zis mamagiuliei si i-am desenat in mare ce si cum.
Si culmea, ai dreptate popescudora, am constatat ca nu sunt numai eu de vina. De fapt , la un moment dat si tipul mi-a zis ca …daca celalalt nu se comporta asa cum ne asteptam noi, nu inseamna neaparat ca e din vina noastra !
O sa mai scurtez discutiile pe mess.
Pentru astazi a ramas sa planificam o noua intalnire, eu propunand sa vorbim mai mult despre noi. Mr. Right zice…nu ne putem intalni si fara sa vorbim ? Daca imi ascunde ceva, o sa incerc sa aflu ce.
O sa-i las mesaj off ca am sedinta si nu sunt la calculator, sa ma sune cand isi termina treburile, ca sa …planificam.
Daca ma suna bine, daca nuuu..asta e ! Acum a inteles cum stau lucrurile din partea mea.

In niciun caz nu vreau o relatie care sa ma …streseze !

Daca el este Mr.Right al meu, va trece peste crizele mele de inceput, si va sti ca doar ma indragostesc.

Daca nu va fi un jucator corect, o sa-l sfatuiesc sa –si indrepte ochii (care ar trebui sa-mi vorbeasca in locul gurii lui) spre alte …zari, cu linii afective mai drepte !

Iata ca imi expun …posibila relatie, in direct !

Multumesc !

blue eyes,

tu nu mai zici nimic?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns blue eyes spune:

ba da, Cati, mai am de zis. V-am citit, dar am avut 2 zile grele. Citesc ce scrieti voi, fac analize, introspectii. Abia astept sa am linistea necesara pentru a fi in stare sa scriu. Voi scrieti, nu stati dupa mine! Va ajung eu din urma!

Suferinta din dragoste e de preferat celei din lipsa de dragoste.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cati 73 spune:

Apropos de zile grele...eu am suferit ca un caine zilele astea...cred ca am slabit, desi chiar nu era cazul,ieri nu mi-am scos copilul afara..ca ii este rau lu' mami!

Si daca Mr.Right nu merita? Daca mintea lui e ocupata si de aia nu mai incap si eu?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Cati,
incerc sa-ti raspund si eu.
Acu` multi ani, am cunoscut un tip fain, in 2 saptamani ne-am facut planurile pe toata viata, el nu s-a speriat, eu am fost convinsa ca el e Mr.R. Si el a fost. Pana la un punct ... cand am divortat. Din vina amandurora (am povestit pe larg la alt topic).
Acum avem, ma rog, am avea in viata noastra un alt Mr.R. care stie exact la ce sa se astepte de la doo printese si nici pe asta nu-l sperie perspectiva, din contra.
Si nu cred ca sunt caz izolat.

Edit: incearca sa nu mai faci scenarii sumbre. Nu-si au rostul. Si nu mai sta in casa, nu te ajuta deloc, crede-ma, doar sa te adanceasca in depresie. Iesiti in fiecare seara afara, organizeaza iesirile cu alte mamici si bebici



Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oocristina spune:

Tuturor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

blue eyes...sa-ti multumesc sau sa te felicit pt subiectul deschis? ba nu am sa-ti ofer si un

nu cred ca se vindeca cu totul...eu is mai batrana ca voi si tot nu pot controla cu maturitate acest aspect...din cauza asta barbatii imi spun ca sunt complicata si ei vor femei mai linistite...care nu ridica mari probleme si nu cer prea mult de la ei...da voi nu va pieredeti speranta...poate gasiti unul sa va inteleaga

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adelyna spune:

Blue eyes foarte interesant subiectul.
Eu cred ca putin autocontrol va da mai multe rezultate.
Sa-ti scriu cate ceva despre mine.Nu sunt nici pe departe perfecta.Am avut o copilarie linistita cu multa afectiune din partea parintilor ,mai ales a mamei,dar am fost rebela,vroiam ca toata lumea sa faca numai ce vreau eu(mergeam dupa principiul m-am nascut sa fac fite nu sa le suport)si iti imaginezi ca nu toate au fost roz.Toate astea pana am dat de sotul meu(pe care l-a cucerit cu putina indiferenta,intre timp aflasem si eu ca barbatilor nu le place sa fie sufocati).Au aparut si probleme in viata(am nascut prima fetita cu probleme genetice,au murit parintii mei)si toate astea m-au maturizat foarte mult.
Acum am ajuns la 32 de ani o femeie multumita cu ce tot ce am si toate astea i le datorez sotului meu care ma sustine si imi suporta toanele,nu prea dese (lupul isi schimba parul dar naravul ba)
Sa inchei la subiect:imi mentin parerea autocontrolului si a gandirii pozitive,fara scenarii.Ai nevoie de putina liniste interioara,esti o persoana importanta cu bune si cu rele .Cand va aparea persoana potrivita vei intelege ca nu numai tu ai fost problema pana acum.



adelina si piticii
Noemi 2 ani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Si eu cred ca atunci cand apare persoana potrivita te suporta.
Cu conditia sa nu-l pui totusi pe fuga din prima zi.

Eu ma descurcam formidabil cu oamenii din jur cu conditia era sa nu fiu implicata sentimental. Eram foarte indrazneata asa... in general. Cred ca tocmai de-aia eram si atat de anxioasa pe tema asta. Cand ma interesa cineva, cat de cat, ma transformam brusc intr-o idioata patentata. Si cu idioteniile facute trebuia sa traiesc muuult dupa aceea.

Imi aduc aminte o faza din anul I. Era la noi in camera un tip care-mi placea. Si-mi iau eu tinuta de parada si inima-n dinti si da-i sa-mi fac intrarea de opereta. Cand, pac, ma impiedic de resou si ma lungesc la picioarele lui. M-am lovit la cap... aiurea rau situatia.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cati 73 spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Si eu cred ca atunci cand apare persoana potrivita te suporta.
Cu conditia sa nu-l pui totusi pe fuga din prima zi.

Eu ma descurcam formidabil cu oamenii din jur cu conditia era sa nu fiu implicata sentimental. Eram foarte indrazneata asa... in general.

Alice


Si eu, la fel!

Dar nu pot trece peste..prima zi!Ma grabesc cronic!

Iar pe cei interesati de mine cu adevarat, nu-i plac!

De fapt, mi se intampla f rar sa ies cu un tip care imi place.

Apoi, cum spui, traiesc cu "idioteniile facute".


Mergi la inceput