Cum va pedepsiti copii?

Donia spune:

Pardon. Din moment ce ii blocheaza iesirea e exact ca si cum l-ar inchide in dulap. Unde e diferenta? Discutam de metri patrati care definesc abuzul sau de un copil care nu are posibilitatea sa iasa dintr-o camera, copil aflat in puterea unui adult care nu ii respecta niste drepturi elementare? Sau... gresesc eu si de fapt discutia e despre vreo fiara periculoasa care trebuie imblanzita???

Nu stiu, nu e prima oara cand un subiect ma duce cu gandul la faptul ca rasa umana se dezumanizeaza periculos de mult...

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Morgano spune:

Sa deschid cumva cap. 2?

Nu vorbim aici despre "Vai de mine. Dar cum sa ne pedepsim copiii? Noi??? Deloc". Nu cred ca titlul este neaparat gresit, si daca vrea sa il schimbe cineva, o va face autoarea.

Noi, unele, nu suntem mastere insensbilie, noi nu suntem "mame denaturate", noi nu apelam la supernanny, ci doar incercam sa gasim drumul cel mai bun spre sufletul copiilor nostri si spre o comunicare cel putin rezonabila cu ei. Si sincer cred ca spre binele lor. Eu cel putin nu ma raportez la propriul bine sau confort.

Iarasi ma lovesc de mame care cauta abuzuri in orice gest care nu-i convine copilului. Ma intreb daca nu cumva este abuz si a ingradi orice personalitate sau manifestare posibila a unui copil prin a preintampina orice nevoie a sa.

Vorbim despre cum sa incercam sa ajungem la un consens spre binele lor, chiar daca acest consens implica de ambele parti sentimente negative, eforturi,etc. dar care poate da rezultate frumoase si satisfactie de ambele parti.

Am tot citit zilele astea si nu am mai postat. M-am regasit printre mamele de copii nu neaparat dificili, ci cu personalitati puternice, vointe de "neinfrant", mamici care se "lupta" cu copiii lor si invers, in sensul cel mai eufemistic posibil si copiii "inving".

Eu am ajuns la concluzia ca sunt perioade in formarea si manifestarea personalitatiii fiecarui copil. Poate ca parinti gresim mai mult sau mai putin, si nu intentionat.

Mai cred ca starea psihica a parintilor, sau a parintelui unic sau situatia familiala influenteaza enorm nu neaparat personalitatea, ci manifestarile copilului in regasirea de sine.

Si zau ca nu cred in familia perfecta in care curge laptele cu miere, copilul nu aude nici o voce ridicata, nu resimte nicio problema de orice fel, parintii sunt simbioza perfecta care asigura armonia de nezdruncinat.

Astept sa vina persoana care se declara atat de "perfecta" ca parinte, sotie, amanta, om al muncii sau ce este, incat copilul ei este "rodul" minunat si perfect al sau.

Suntem oameni normali, care au si ei nevoi, bucurii, necazuri, stari proaste si daca reusim ca acestea sa nu se rasfranga negativ asupra copiilor nostri, suntem pe drumul cel bun, cred eu.

Dar daca, copilul/copiii nostri nu reactioneaza in modul cel mai fericit, daca au tulburari de comportament, se trantesc pe jos, fac crize de nervi, arunca cu jucarii, se dau cu capul de pereti, lovesc alti copii..... etc, in tot climatul relativ perfect pe care ne straduim sa li-l oferim, jur ca poate o restrictie, interdictie sau chiar pedeapsa (neabuziva)nu ne fac parinti mai rai, abuzivi, neintelegatori, denaturati sau neiubitori.

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

ruxij spune:

Diferenta consta in faptul ca in dulap este, nu numai stramt, dar si intuneric, in vreme ce camera lui e un loc familiar.

Eu totusi gasesc ca ar tb copilul sa ajunga sa mearga singur in time-out, sa nu fie nevoie sa ii scoti clanta. Inseamna ca parintii nu sunt chiar consecventi cu time-outul asta dc. e nevoie sa faca asta.

In cazul nostru, am aplicat time-out, dar nu a fost nevoie sa il tinem cu forta, mergea singur. Acum la 6 ani jumate nu prea mai folosim time-out. Nici nu prea mai e nevoie si nici nu il supara, merge f. vesel in time out si intreaba aproape incantat:"cate minute", asa ca nu mai merge :)) La noi time-outul e pe scara interioara, sta acolo in fund. Acum nu prea mai avem nevoie de pedepse pt. ca am fost consecventi de pe la 4 ani, cand era nevoie de invatat ceva reguli. Acum la ce lucram este la politete. Adica nu ii ceri lui mami "DA-MI INGHETATA ACUM!!" cum mai obisnuia, ci "mami, poti te rog sa imi dai inghetata?". Deasemenea nu ne certam cu parintii pe strada si nu tipam la parinti asa in general, oriunde am fi. Dc. nu cerem frumos, nu primim. Nu ii dau nimic dc. imi da comenzi. Cu tipatul la mine i-am luat ceva privilegii cand s-a intamplat si i-am explicat ca la noi nu se tipa si dc. ma aude pe mine ca tip, sa imi atraga si mie atentia. Dar acum e mare, odata bazele puse, incepi sa te intelegi cu copiii dupa o anumita varsta, explicatiile incep sa mearga din ce in ce mai bine si fiind aproape de cei "sapte ani de acasa", pedepsele gen time out nu mai sunt necesare. La varste mici insa, si cu copii mai putin maleabili, sunt necesare. Este pur si simplu natura umana, pe care o au si copiii. Toti ne conducem dupa interesele proprii in cea mai mare masura. Interesul lor, la varste mici, este sa faca ce le face placere in secunda respectiva, fara nici un fel de opreliste legata de daune aduse fie siesi, fie celor din jur. Eh, ca si multi dintre noi, nici ei de multe ori nu fac nimic din ce le ceri fara a avea un "interes". E chiar simplu. Si pe noi cateodata ne pune seful sa facem o treaba care nu ne place si dc. nu o facem, ne pune si el/ea in "time out" :))

principe spune:

Eu imi pedepsesc baiatul dinainte de a implini 2 ani,cam cu vreo 3 luni inainte de-ai implini,acum are 2 ani si 3 luni si cand face ceva rau se duce singur dupa usaapoi scoate capul din cand in cand si zice:"gataaaaaaaaa"...adica gata s-a terminat pedeapsa.
Sunt deacord ca trebuiesc invatati de mici ca anumite fapte sunt nepermise si atrag consecinte,insa cred ca este mai bine sa iei atitudine dupa cateva abateri,cand i-ai explicat ca nu este voie si de ce....ca de nu ..raman doar niste vorbe irosite.
Pedeapsele la noi au inceput cand ,desi ii spuneam baiatului meu sa nu arunce pe geam,el arunca de la: hartii,telefon,imbracaminte pana a ajuns la pisica.Stia ca face ceva rau ca-si punea mana la ochi dupa ce savarsea fecioria,se ascundea,ii era rusine dar imi arata ce-a facut dezaproband cu "aaaaaaaaaaa",adica ce rau am facut.L-am invatat,l-am certat..nimic ,pana nu l-am bagat dupa usa nu a renuntat la aruncatul pe geam.
Apoi a inceput cu bagatul pisicii in wc,saracul birmanez avea parul albastru de la dezinfectantul de wcsi la fel, pana nu l-am pedepsit,nu a renuntat sa intensifice, decate ori avea ocazia, reflexele albastre ale pisoiului.
Asa a invatat baiatul meu ca nu-i deajuns doar sa dezaprobe ce face si sa recunoasca un lucru bun de unul rau ,ci si ca daca continua in greseala se ajunge la pedeapsa.




Mata Emma lupta iar cu cancerul


http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i

Qamar spune:

mai, dar vorbim de copil de 3 ani inchis in camera ?
si de copil sub 2 ani trimis dupa usa?

---

by the sea

filofteia spune:

Am spus ca voi sta departe de acest topic, dar ultimele posturi ma fac sa le dau dreptate si fetelor "fara" pedepse...nu ca m-as fi razgandit si nu-l voi mai pedepsi pe fiimiu...ba voi continua sa-l pedepsesc de cate ori va avea un comportament necivilizat (la aproape 8 ani stie bine ce este asta)...bineinteles cu avertisment inainte.

Totusi mi se pare periculos sa incui un copil de trei ani la el in camera...in primul rand va prinde oroare de camera lui, apoi poate face ceva care sa-l raneasca. Totodata nu stiu cum as fi reactionat eu daca baiatul meu nu se ducea in camera atunci cand ii spuneam... Eu nu ma duceam dupa el, dar usa era permanent deschisa, auzeam ce face...niciodata nu s-a razbunat pe lucrurile din camera lui...Dar daca ar fi reactionat rau, cred ca as fi gasit alta metoda.
Dar Lorelay pentru ce il pedepsesti cu incuiatul in camera??? Poate ai si tu dreptate pe undeva...

In ce priveste pedeapsa cu trimisul dupa usa...Principe, de ce nu separi copilul de pisica???
Iar mie chestia asta

imi arata ca de fapt copilul nu are notiunea pedepsei...sau poate mi se pare mie.

Morgano spune:

Si mie mi-ar fi frica sa o inchid in camera si sa ies. Cand e nervoasa mai tranteste, mai loveste cate ceva, e fte posibil sa-si faca inconstient rau. Oricum la colt nu sta, zice ca nu vrea, lucrurile nu vreau sa i le mai iau pt ca e frustrant fara sens, asa ca zau daca vad care ar fi o pedeapsa adecvata la 3 ani. Ca desenele nu pot sa i le interzic, se uita doar seara la laptic si as strica toata linistea dinainte de somn, ceea ce nu cred ca e cazul. Ciocolata nu mananca decat rar si ..... pedeapsa alimentara nu o vad eficienta.

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

lorellay spune:

Da Codrin e inchis in camera..are 3 ani si 8 luni acum..dar pedeapsa asta se aplica de ceva timp..destul de rar dar este...

Sorana 30+ si Codrin 3 ani
Where there's a will there's a way!

www.totsites.com/tot/codrin" target="_blank">[Despre Codrin]
Poate va place poza mea...www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Mirese cu stil si farmec&page=3" target="_blank">sunt...lo1.

ruxij spune:

Dar de ce sa separe copilul de pisica si sa nu il invete sa nu o bage in WC, sa convietuiasca si el cu animalele de casa? Si bagatul dupa usa dupa cum vedeti nu pare a-l traumatiza pe cel mic prea mult, dar il ajuta sa isi aduca aminte. Ei tin minte dc. repeta: fac asta-se intampla asta. Dc. fac asta-nu se intampla nimic, o sa mai faca si asta si aialalata si n-o sa mai prididesti sa il separi de toate obiectele si fiintele din jur. Ma rog, treaba voastra, dar ma amuzati cum plangeti aiurea.

principe spune:

Eu nu inteleg ce este asa de traumatic ptru un copil sa-i aplici metoda timpului mort?..ca o fi dupa usa ,la el in camera,pe un scaun?
Eu nu-l bag in camera deoarece el singur isi inchide usa la camera cand are ceva de "mesterit"si sigur ar intelege ca-s complice la "mestereala".

Eu personal nu cred ca exista o varsta standard de cand poti incepe disciplinarea,ce ptru unii poate fi prea devreme ptru altii poate fi un pic prea tarziu,depinde f mult de capacitatea copilului de a intelege ptru ce a fost aplicata pedeapsa....pedeapsa este data in scopul de a impune niste limite.
exemplu... baiatul meu la 6 luni,mergea deabuselea,lua matura cu coada si incerca cu coada maturii sa scoata cainele de sub banca sau canapea...unde acesta era ascuns.
tot cu coda maturii dadea cheile din suportul de chei jos...fiindca noi nu vroiam sa-i dam cheile ...stiu si mi-a fost si confirmat de specialisti ca este un copil f ager,f sigur pe el.
Nu ma supar daca-i plange cineva de mila,ptru mine este o exagerare.Stiu ca este un copil f sigur pe el,este vesel,chiar am scris de multe ori ca nu stie sa planga,ptru el totul este o joaca.
Ieri a fost prima lui zi de gradinita a fost la fel de sigur pe el si pe noi,nu a plans,nu s-a simtit abandonat,cand am fost sa-l caut mi-a zambit smechereste cu un aer ca a facut ceva super
cred ca este f importanta atitudinea parintelui cand aplica o pedeapsa....la noi pedepsele dureaza pana numaram la 30 sau la 60,apoi suntem dinnou prieteni,ne pupam ,ne iubim...facem "draga ,draga" la pisica (adica mai,mai)
As vrea sa stiu cum puneti voi limite copiilor vostrii?


filoftea,

el are notiunea de "stau aici ptru ca am facut asta" dar nu are notiunea de timp...nu stie cand se ridica pedeapsa.

Animalele fac parte din familie,noi iubim animalele si ne iubim si copilul.SI COPILUL IUBESTE ANIMALELE dar ptru el este f distractiv sa vada pisicul cand se sctura de apa albastra,cand da cu laba in coada maturii,etc.

edit sa spun ca am fost sa-l iau de la gradi si educatoarele erau fascinate de SEBASTIAN cat de bine coopereaza ...s-a despartit de educatoare cu pupic si imbratisari.





Mata Emma lupta iar cu cancerul


http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i