Cum va pedepsiti copii?

Eu am o fetita de 4 ani si 3 luni. Pot sa spun ca este foarte agera, intelege tot ce i se spune, numai ca ca orice copil face prostii sau invers nici il rogi. Ii dau tot felul de pedepse. Incerc sa nu o lovesc, sa-i dau la fund cu palma sau cureaua. O pedepsesc spunandu-i ca nu va primi nimic dulce, ca nu o voi duce acolo unde i-am promis ca vom merge. O trimit in camera ei si ii spun ca pana nu ii spun sa iasa din ea trebuie sa stea acolo. Nu stiu daca fac bine dar chiar daca plange si se strofoaca eu nu ma indoi. Cand era mai mica o puneam pe perna si statea acolo atatea minute cati ani avea. Cand auzea de perna imediat se potolea si era cuminte. Sau pe o foaie desenam cruci si rotunduri. Daca era cuminte primea un rotund, daca nu o cruce. Cand ii spuneam ca nua a fost cuminte si va primi cruce imediat incepea isteria. Ca intodeauna eu nu ma lasam indoita de plansul ei si avea aceasta pedeapsa. Cateodata cred ca sunt prea crunta, dar am observat ca ea ma asculta mult mai bine decat alti copii, care parinti spuneau una si faceau alta.
Spunetimi ma comport bine fata de ea, sunt o mama rea? Nu stiu ce sa mai cred.

http://pl.fotoalbum.eu/Julia1901

Alus + Julia
http://www.rumunski.waw.pl

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64324" target="_blank">Cum sau nascut Sylwia si Julia

maraki spune:

Sant contra pedepselor,depinde si cum ai fost crescuta! Pe mine nu m-au pedepsit parintii never, nu stiu cum este si nici copiii mei.

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5

filofteia spune:

Alus...nu esti o mama rea... poate un pic cam dura, dar asta depinde mult si de firea ta si de a copilului...

Nici pentru lipsa totala a pedepselor iar nu sunt cum spune maraki...eu am un superactiv revolutionar, caruia mai trebuie din cand in cand sa-i amintesti care sunt limitele....

Nu vreau sa dau sfaturi ci doar va spun experienta mea.

La 2-3 ani cand facea crize de urlat ca vrea nu stiu ce care oricum nu aveam in casa il trimiteam la el in camera..."Te rog sa te duci la tine in camera si cand te linsitesti poti sa vii inapoi" Am avut norocul ca ma asculta...nu stiu ce as fi facut daca n-o facea. Dupa trei ani se duce singur in camera lui, plangea acolo si apoi venea la noi "Gata m-am linistit!".

La 4 ani cand am gasit covorul (desi era cu bona) plin de plastelina... i-am dat o carpa si i-am spus ca nu iese din camera pana nu termina de curatat ... eu eram la bucatarie si-l auzeam..."Mami este grea munca"...Lesinam de ras, dar m-am abtinut si am profitat...m-am dus la el si i-am spus "Vezi mami...este grea munca nu este nimeni obligat sa munceasca dupa tine."
Peste vreo cateva saptamani tot cu bona, am gasit tot peretele scris cu creioane...i-am dat o guma si ne-am apucat sa stergem amandoi...fiecare partea lui.

Cea mai gogonata a fost la vreo luna de cand a inceput scoala anul trecut...ma suna cum ajunge acasa..."Mami ce pedeapsa imi dai ca am rupt usa de la scoala!!" Eu am ramas blocata asa ca iar am intors in favoarea mea... "te gandesti ce pedeapsa meriti pana vin eu acasa". Sun invatatoarea, care ramane blocata cat de repede am aflat, ca sa trimit un tamplar si-mi spune ca fiimiu se dadea uta tinanduse de clante si cu picioarele sus ca o maimuta...ca n-a cazut usa de tot (Doamne ajuta ca altfel cadea pe fiimiu) si ca o va repara tamplarul scolii sa stau linistita...

Cand a luat "I" la romana m-a intrebat cum il pedepsesc...dar i-am spus ca n-am de ce sa-l pedepsesc...va trebui in schimb sa munceasca mai mult ca sa repare nota luata, deci sa nu mai aud comentarii la cate randuri de dictare face.

Cand este obraznic cu mine sau cu alte persoane, sau vorbeste urat copiilor il amenint mai intai cu pedeapsa, apoi daca continua o aplic...pedeapsa la noi consta in "fara TV", "fara calculator" "fara CD player / muzica" (care-l doare cel mai tare) ...odata mi-a spus ca l-am pedepsit ce i se mai poate intampla...OK i-am spus continua si se va mari cu o zi pedeapsa...si am ajuns la o saptamana, cand a vazut ca vorbesc serios si a incetat...de atunci n-a mai incercat sa vada ce i se poate intampla.

Nu l-am pedepsti niciodata pentru accidente ...spart ceva, varsat ceva indiferent, i-am atras mereu atentia sa-mi spuna...ca sa putem repara .

Deviza noastra este "Cand faci o prostie ii spui cat mai repede lui mami sau tati, cu cat este mai devreme cu atat consecintele sunt mai mici, chiar daca mami sau tati se enerveaza, ei niciodata n-o sa te bata si sunt singurii care te vor ajuta sa iesi din necaz".

smaranditza spune:

Sunt total impotriva pedepselor corporale de orice fel si intensitate. Inca nu am copii, dar am lucrat cativa ani cu copiii (prescolarti si scolari mici). Astfel, am probabil zeci de exemple de "situatii critice" - situatii in care explici de n ori un lucru, iar copilul iti testeaza limitele, aratand inca o data ca "fructul interzis e mai bun".

Intrebarea mea este: cele care nu aplicati nici un fel de pedeapsa, cum reusiti totusi sa ii determinati pe copii sa va asculte?
Ok, inteleg ca nu trebuie sa repetam mecanic "nu-i voie...", ci sa le explicam de ce le interzicem, ce pericol exista, etc. Dar la un copil de 2-3-4 anisori ii poti tine predici despre pericolul curentului electric de la prize (cand nici nu-l poate vizualiza, nici nu-i poti oferi un exemplu, ca sa inteleaga?)

Sau cum reactionati cand fac istericale doar pentru a atrage atentia si a testa limitele pana la care se poate merge? Sau cand arunca mancarea din farfurie pe jos, zilnic, iar daca este rugat sa o adune refuza?

Sunt la serviciu acum, si scriu pe fuga. Situatii "limita" sunt foarte multe, si cu siguranta aveti voi exemple concrete din experienta zilnica. Cum reusiti sa va faceti ascultate de copilasi, fara a-i pedepsi totusi in nici un fel?

incognito spune:

Fara pedepse!Jos cu pedepsele!
Sint complet,dar COMPLET impotriva lor!
Adult sau copil ajung sa-ti mutileze sufletul mai devreme sau mai tirziu.
Se poate si altfel.
E numai parerea mea.

Incognito

mami de Ioan si Ioana-06.01.2003

Vic spune:

La varsta asta nu-i tii teorii lungi si sofisticate, ii explici in limbaj simplu ca e periculos, face buba, doare si pierdem vremea la spital in loc sa ne jucam. Si cel mai bine, pui dopuri de-alea de siguranta la prizele nefolosite.


Asta se rezolva prin ignorare, daca stii sigur ca e doar ca sa atraga atentia. In plus, cand e cuminte, se joaca frumos, te ajuta, te asculta, il lauzi si ii dai atentie. Asa invata ca mai bine e cuminte, ca i se da atentie, in timp ce daca face istericale nu-l ia nimeni in serios. Deh, conditionare, cum zicea cineva la alt subiect pe tema educatiei...


Cand a dat mancarea pe jos, ii spui pe ton calm dar ferm: bun, deci nu ti-e foame, du-te la tine in camera. Pana la masa urmatoare nu primesti nimic. Acum, aici mai variaza si functie de varsta. La varste mici, ii explici in mod repetat ca mami e suparata ca e mancarea pe jos, la varste mai mari, daca se intampla in mod repetat, il lasi nemancat, eventual mai tai din alte placeri ca pedeapsa. Numai ca trebuie sa explicati copilului foarte clar DE CE este pedepsit, iar pedeapsa se da imediat, nu la o ora dupa fapts, ca deja copilul nu mai stie ce a facut.

Testatul limitelor se rezolva cu reguli si consecinte clare, respectate cu strictete, de preferat aceleasi pentru intreaga familie. Atentie doar cand se folosesc pedepsele, ca uneori copiii fac anumite lucruri din curiozitate, si atunci pedeapsa nu-si are locul, ci e necesara o discutie simpla, o clarificare. Iar daca e un accident, cearta si pedeapsa nu-si au nici cum locul.

alus, e foarte bine ca esti consecventa si ce spui aia faci. Asta o face sa aiba incredere in tine, stie la ce sa se astepte, si se simte in siguranta.

filofteia, tot respectul pentru cum iti educi copilul.

maraki spune:

Prizele le am pe toate asigurate, au capace speciale in care nu poti baga nimic,oricum noi nu scapam copilul din ochi, vedem ce are in mana si unde se duce. Mancare nu a aruncat niciodata pe jos dar cred ca as strange si as spune ca nu trebuie sa faca asa. Crize de istericale daca face, il las si ma duc in alta camera( cu usile deschise ) sau dupa cum sant dispusa, ma duc la el si il impac. Nu am timp sa dau alte exemple, trebuie sa pregatesc sa manance baiatul.

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5

smaranditza spune:

Eu cred ca nimeni nu e atat de sadic incat sa-si pedepseasca copilul pentru ca ii place. Pur si simplu nu vede/nu stie o alta alternativa. Si daca a sta 20 de minute in camera lui fara a iesi de acolo, sau a sta o zi fara computer/muzica/desene e mutilare a sufletului pe viata, inseamna ca am eu probleme la mansarda deja...

Anyway, am scris nu ca sa starnesc acum discutii pro-contra pedepse, ci ca sa invat din experienta voastra, a celor care spuneti ca nu pedepsiti copiii in nici un fel.
In afara de "jos cu pedepsele", "sunt imptriva pedepselor" si "huooooo pedepse" as vrea sa-mi dati exemple concrete de evitare a pedepsei. Sa extragem apoi principii care se pot aplica si in cazuri minore, si in cazuri de urgenta si in cazuri mai grave, de prostii mai mari.

andira spune:

Alus - sunt la servici acum, asa ca nu pot sa-ti scriu cate as vrea, dar iti spun ceva: daca poti, ia cartea "Ingerasii nostri", e scrisa de 2 englezi, dupa o emisiune facuta de BBC.
Este excelenta, eu am gasit acolo solutii pentru multe lucruri, am aplicat, si primul succes l-am avut chiar din prima zi (e vorba de olita).
Nu esti singura care are indoielile astea, si eu le-am avut.

Citind-o, mie imi pare ca e ca si cum as primi ajutor specializat, de la oameni care stiu sa lucreze cu copiii. Si cartea cu "super-nanny" e ok, dar asta cu "ingerasii" mi-a placut la nebunie.
Sunt o gramada de sfaturi acolo, nici n-are sens sa-ti povestesc eu.

Filofteia - mi-a placut!

Laura25 spune:

Cum? Te rog mult si pe tine (mai ales ca stiu ca ai gemeni, deci situatia e chiar mai complicata) si pe maraki sa ne dati exemple concrete cum tratati situatiile critice, cand nu va asculta, cand intentionat fac obraznicii si istericale, cand se lovesc unul pe celalat. Nici eu nu ii lovesc pe ai mei niciodata, dar 'time-out'ul il aplic oricand vad ca nu se mai poate altfel. Atat ma duce pe mine capul, dar daca voi aveti solutii mai bune, eu sunt gata oricand sa invatz.

---

Laura de shtrumphi gemeni, Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

Cugetari gemene,
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi

Poveste cu shtrumphi


'Cos what I feel is the only truth for me

filofteia spune:

Eu cred ca neintelegerea vine de la ce este pedeapsa si ce nu.

Smarantiza...pentru tine a trimite copilul in camera lui este o pedeapsa...si eu tot asa o vad... pentru altii nu este pedeapsa.

Maraki...stai ca de acum incep boacanele.

Si totusi ce ati face daca (dupa 4 ani) arunca mancarea pe jos...ii dai o carpa sa stearga, iar el spune ca nu vrea??? Fara pedeapsa...

Sincer... nu cred ca un copil ajunge mutilat pentru ca a avut ca pedeapsa privarea de TV 2-3-4 zile.

Vic multumesc mult . Aici

sunt de acord cu tine.
As adauga ca pentru astea eu am facut reguli...nu se umbla la priza, nu se foloseste cutitul, foarfeca, care cu timpul au devenit... in rpiza de baga numai stecherul, ai grija sa nu fi ud pe maini, cutitul se foloseste numai in prezenta noastra, nu se alearga cu foarfeca sau cutitul in mana, iar cand mergi cu ele le tii de maner cu taisul in jos perpendicular pe pamant.