Cum va pedepsiti copii?
Raspunsuri - Pagina 19
Qamar spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui MissParker patou,  Pe mine emisiunile cu Supernanny din Germania ma scot din sarite, eu le-as scoate dintii lui Supernanny si acelor mamici care dupa ce ani de zile au fost absente sufleteste si lipsite de empatie fata de copilul lor se trezesc ca-l scapa pe acesta de sub "control" si le trebuie prompt un disciplinator sef care sa le invete ce e de facut... Bleah! Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
|
si pe mine ma infioara -la negativ- Supernanny....Am vazut si ceva similar in UK parca, mi s-a parut absolutamente horror, cum filmau copilasul de max 2 ani care tragea de portita de la camera si plangea incoerent sa iasa afara si astia le spuneau parintilor ca e ok, o sa se obisnuiasca
gazzella spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Gazella, multumim de recomandare, mai exista si cartea aia Supernanny, poate ai citit-o, poate nu, cica e buna. Mai sunt si emisiunile ei la tv. Si sunt cazuri, in care eu nu m-as descurca deloc, mi se ridica sangele la cap cand aud copilul rasfatat zbierand la maica-sa: "esti o proasta si o tampita!", astea fiind din alea "soft". Si cica, acei copii mai sunt si pedepsiti de Supernanny...ce barbarie... Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo |
n-am citit-o, ingrid, dar am vazut cateva emisiuni si am inteles ca nici n-as citi-o, faptul ca la supernanny se aplica pedeapsa nu legitimeaza pedeapsa
chiar la inceputul topicului s-a expus acest fapt, adica definirea obiectivelor educationale pentru ca numai asa poti sa incadrezi, dai legitimare unei metode sau alteia
iar supernanny, dupa mine, pica; are tot atata efect asupra mea cam cat are asupra lui patou, miss parker, noe
ingrid, recomandarea nu as fi visat vreodata sa ajunga la tine
"dupa mine ar trebui sa fie nelipsita in biblioteca unui parinte care nu crede in pedepse, recompense"
iar tu esti intr-atat de convinsa ca nu se poate fara pedepse incat nu cred ca ai gusta-o
recomandarea era pentru acele persoane care cred in copil, dar care, uneori, sunt depasite de situatie
recomandarea era pentru acele persoane care cauta sa ajunga la copil, in respect fata de acesta nerenuntand la individualitatea sa de adult
in carte se vorbeste despre ascultare, adica sa asculti ceea ce-ti spune copilul dincolo de "esti o proasta si o tampita"
Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)
Ingrid S spune:
Nu stiu emisiunile din UK, dar am spicuit din cateva romanesti. Pot sa spun ca m-au infiorat accesele de furie, atitudinile egoiste, obrazniciile si violenta unor copii. Total de acord, e vina parintilor. Dar e vina lor pt ca nu au stiut sa impuna limite, ca e odorul mamei sau al taticului.
Eu mi-am crescut fata ascultand-o si vrand sa-i inteleg mereu nevoile, fara pedepse si alte cele. Uite mai, halucinant, facea crize, dadea in mine, in alti copii care veneau la ea sa se joace sau pe care-i prindea in parc. Am o fina de 1 an jumatate, aproape de fiecare data cand venea la mine o pocnea ca i-a luat jucaria, uitand ca la ea acasa se juca la greu cu ale micutei. Asta odata, de doa ori, o tot tineam de mana, ii explicam ca nu-i frumos...pana intro zi cand mi s-a ridicat tensiunea si am spus stop! Cum isi permite sa o loveasca? Si asa am inceput seria pedepselor, altfel nu ajungeam niciunde. Acum se intalnesc, mai face mutre, dar n-o atinge. Pai fir-ar, mie mi-ar fi convenit sa fie invers?
Deci, poti tu sa fii cel mai dedicat parinte, cel mai sufletist si mai calm, daca e sa tipe si sa loveasca, tot o va face. Ca de aia se vrbeste de cizele de la 2-4 ani, sau altfel n-ar exista subiect.
Gazella, daca al meu copil imi va spune asa ceva (o jignire), eu nu mai vb cu el. N-am ce si cu cine. Scurt. Nu mai stau sa analizez. Daca viitoare o sa ma faca cu si mai multa placere. Pot sa cred ca sunt cuvinte reproduse si daca le ignori uita. Dar la 4-5 ani, nu mai trec asa usor peste ele. Deja e constient de implicatii. Si nu voi tolera asa ceva.
Theo, critica tonului superior este ultima Thule a celor care nu au argumente. Lipsa de logica e o calitate in ziua de azi. Poate reformulezi totusi. Daca nu, treaba ta.
Patou, al meu n-a fost niciodata singur, deznadajduit si neascultat. Si cu asta am spus totul. Daca nu ma credeti, n-aveti decat.
E foarte bine ca atunci cand arunca cu masinute, cu nisip, ne jignesc, sa ii dadacim si sa plangem pe umarul lor cu drag. Ah, am uitat, iar vine cuvantul ala...empatie, era sa-mi scape.
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
gazzella spune:
inca o data,
"ingrid, recomandarea nu as fi visat vreodata sa ajunga la tine"
asta pentru ca tu te-ai angajat sa-mi raspunzi
ingrid, eu reusesc sa ma detasez si datorita varstei si datorita kilometrilor care ne despart
ma afecteaza discutia aceasta cu tine, ma simt oarecum tratata de sus, eu argumente le-as avea, dar tu nu esti dispusa sa le asculti
te percep ca fiind agresiva, aroganta, ironica si ma simt in putere sa ma retrag dintr-o confruntare cu tine
ma retrag cautand sa ignor postarile tale
in acelasi timp ti-as fi recunoscatoare, daca nu ai mai face referinta la mine, postarile mele pentru ca atunci m-ai obliga sa-ti raspund
te rog, ma simt secatuita in fata ta, si e singurul meu mod de-a ma pune la adapost, adica ignorarea reciproca
ai putea?
Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)
Qamar spune:
www.roportal.ro/discutii/index.php?s=68f2fd732bfb1f5850935aabea3a60a6&showtopic=33566" target="_blank">o discutie interesanta
Ingrid S spune:
Gazella, da. Scrie ce vrei si cum vrei, promit sa nu te mai citez deloc. Si eu sunt obosita sa vb aiurea. Ai perceput bine tonul meu ironic. Dupa ce sunt facuta mai proasta decat copilul meu, incapabila sa-l stapanesc, dominatrix ce face instructie cu cravasa in mana, era si greu sa ma abtin. Pacat ca ironiie pot fi vanturate doar de o parte.
Noe, interesanta discutie. Dar nu ma refeream la acele mame isterce si nevrozate, care-si considera copilul proprietate personala. Ca si o casa sau o masina. Eu aduceam in discutie cazul meu, de ex., nu-s nici nevrozata, nici nu sufar de vreo manie. Dar nu mai are rost, oricum, bye!
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
marami spune:
Pentru inceput off topic cu scuzele de rigoare pentru Filofteia, e drept ca am citit c-am in diagonala si n-am bagat de seama ca tu vorbeai despre nazdravanul tau...deh, eram mult prea obosita la ora aia dupa incercarea de a ascunde "picturile" Oanei... nu a existat perete pe care sa nu fi fost mazgalit dom`soara
So... de ce nu sunt de acord cu pedepsele, am aplicat si eu candva pedepse, uneori poate pe nedrept pentru simplul fapt ca eu eram obosita, stresata sau frustrata, pentru ca o obraznicie simteam ca trebuie taxata corespunzator, pentru ca ma gandeam ca e cel mai bun lucru pe care il pot face pentru copilul meu... tot ce faceam credeam ca e pentru binele ei. Intre fetele mele e o diferenta de 14 ani, nu stiu temperamental care este diferenta dintre ele, stiu doar ca reactiile mele sunt total diferite... pe Diana o pedepseam pentru orice, o lasam sa experimenteze atata timp cat eram 100% convinsa ca nu e in pericol, acum mi se pare o tampenie sa lasi un copil sa bage creionul in priza si sa si insisti sa puna mana pe mina, este adevarat ca Diana avea o atractie speciala pentru prize spre deosebire de Oana, dar asta nu este o scuza.... Ma enervam cand Diana se smiorcaia sau facea cate o prostie si o apostrofam/ pedepseam, acum ma umfla rasul cand o vad pe Oana cum se straduieste sa se smiorcaie sa o obtina ceva fara sa reuseasca sa ma enerveze..... Diana peste doua saptamani face 17 ani, isi aminteste ca o pedepseam, ca o certam, ca se simtea frustrata, furioasa si nedreptatita, eu imi amintesc lacrimile de pe obrajorii ei si tristetea din ochii ei, imi faceam griji pentru Oana cand era mica mica ca are canalele lacrimale infundate... de fapt ea nu avusese motive sa planga... ma doare ca eram atat de obsedata sa am un copil bine crescut, educat si resonsabil fara sa stiu ca puteam sa fac asta fara sa o pedepsesc si fara sa o cert pentru orice, sper ca intr-o buna zi sa uite si sa ierte si sa nu faca greselile ce le-am facut eu cu ea... sa nu uite ca in DEX exista doua cuvinte- cheie AGREABIL si FERM.
Nu neg ca si pedeapsa are rolul ei, din nefericire este mult prea des utilizata, prefer sa inlocuiesc pedeapsa cu disciplina. Cand un copil nu se comporta cum trebuie, imediat ne intrebam cum putem corecta comportamentul si cel mai la indemana ne este pedeapsa, fara sa ne dam seama de adevaratele nevoi ale copilului. Pedeapsa este cea mai negativa si cea mai dificila metoda de stapanire a lui. Pai... in primul rand pedeapsa ar trebui sa fie pe masura "delictului" sau sa fie cea potrivita. Faptul ca este trimis in camera sa, poate fi foarte dureros pentru unii copii (ex.Diana) si o distractie pentru altul (ex. Oana) . De ce? Pentru ca din atitudinea mea, in cazul Dianei, n-am stiut sa exprim ca dicolo de acea pedeapsa o iubesc la fel de mult, indiferent de greselile pe care le face. Offf.... sunt atat de multe de spus, dar cel mai greu este sa te faci inteles, asta nu inseamna ca voi cele care aplicati pedepse sunteti mame rele si nici ca cele care nu aplica pedepse sunt denaturate, pana la urma toate ne dorim sa ajunga niste adulti responsabili, generosi si iubitori.
Duminica placuta!
Mandrutzele mele Diana (29 sept.1991) si Oana (18 iul.2005)
pozne-npoze
incognito spune:
Smaranditza,
Eu nu huidui!Clar?
Iar daca s-a inteles asa,imi cer mii de scuze.In orice caz nu acesta era sensul cuvintelor mele,de huiduiala.Nu am mai intrat pe aici pina in seara asta pentru ca nici prin cap nu mi-a trecut ca va fi interpretat asa faptul ca am spus -Jos cu pedepsele!etc.,daca as mai fi intrat as fi dat o explicatie mai devreme.Ca o paranteza,nici nu stiu sa huidui,desi daca stau bine sa ma gindesc,in viata asta mi-ar fi prins tare bine sa stiu,nu as mai fi fost in situatia de acum,dar asta e alta poveste.
Am spus ca doar ca nu sint de acord cu pedepsele,imi repugna chiar si cuvintul.Poate pentru ca am luat eu prea multe pleznituri pina acum,chiar de cind eram ca ai mei copii si ma ducea mama la camin cu program prelungit si acolo numai de pedepse se stia-imi amintesc ca incercam sa stau cit mai cuminte,sa nu deranjez pe nimeni,sa nu cer nimic,daca s-ar fi putut sa ma fac nevazuta...etc.
Cum ii tin in friu pe ai mei?
Destul de greu,evident.Cu rabdare multa si vorbind,vorbind,vorbind tot timpul.Explic.Arat.Fac impreuna cu ei.Cind gresesc nu cert.Atrag atentia la ce ar fi putut pati,la ce s-a expus,cum ar fi putut rezolva altfel si reparam impreuna greseala.Nu uit sa subliniez-Data viitoare,te vei descurca singur!Dar cred ca e mai bine sa eviti sa se intimple.Sper ca ai inteles.-Le las puterea de alegere chiar si a greselii dar in genere,a doua oara nu se mai repeta.
Ei,acuma,nu-ti inchipui ca-s chiar o sfinta;mai ridic tonul,am mai dat o palmuta la fundulet dar cu adevarat palmuta,nici nu se simtea prin pampers,daca vrei era un soi de gest de interdictie cind nu reuseam sa fiu priceputa -asta se intimpla pe la un an si jumatate,parcul era foarte mare,ei doi iar eu numai una,pentru ca ieseau doar cu mine-dar am cautat,am fost chiar foarte atenta,sa nu ii umilesc niciodata-spre exemplu,pentru mine a pune copilul la colt este o umilinta la adresa copilului!Repet,pentru mine.De asemenea,sa inchid copilul intr-o camera singur pret de cinci minute sau pina se linisteste mi se pare...imi este similar cu inchid usa camerei si deschid usa spaimelor viitoare din sufletul si emotiile lui.
Nu reusesc acum foarte rapid sa exemplific concret situatii dar ma straduiesc sa revin cit mai curind.
Incognito
mami de Ioan si Ioana-06.01.2003
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Rrox, si daca nu i-ar fi dat ochelarii sa-i vada, se ajungea la concluzia ca nu-i lasat sa experimenteze mediul inconjurator. Mi se pare iarasi periculos ce afirmi, vizavi de Sorana, ca e bine sa-i lasam pe copii sa se loveasca singuri de greutati..adica sa nu-i iau cutitul din mana, o las sa se taie, ca de...data viitoare nu mai pune mana pe el. Eu, din toata poliloghia asta, am ajuns la urmatoarele concluzii: - e bine sa nu-i invatam sa salute, salutul e ceva atat de personal, incat trebuie atribuit doar oamenilor pe care-i cunoastem si care ne plac (intrebare: cum poti sa cunosti pe cineva fara sa-l saluti mai intai?); - nu-i bine sa le instituim reguli ca spalatul pe maini sau dinti (ce-s aia dinti?), astea vor veni de la sine, in mod natural, dupa cateva enterocolite sau dupa vizita la dentist; - exista o categorie de mame, foarte hulita, care isi pedepseste aspru copiii (time-out sau luatul jucariilor preferate) si datorita carora copiii cresc foarte traumatizati si incapabili sa se adapteze la mediul inconjurator; - copiii care sunt educati sa salute, sa se spele pe maini etc, sunt de fapt cei cu care se face instructie, deoarece mamele sunt evident, mai proaste si nu reusesc sa empatizeze suficient; - nu il obligam pe copil la nici o regula, regulile sunt pt inadaptati; mai exista si reflexele...doar n-o sa tranformam micutul in caine, rugandu-l sa isi stranga jucariile... - tot evident, mamele care se situeaza cu mult curaj in tabara adversa, nu-si pedepsesc niciodata copiii, mereu ii tin in brate si sufera alaturi de istericalele lor (pardon, nu sufera, e empatie); Este bine de stiut ca un copil curat nu-si poate exercita deloc latura imaginativa (vezi exemplul lui Gazella cu dinozaurii, care mi se pare iesit din context). In incheiere, pot sa citez din Eminescu: "insirand cuvinte goale/ce din coada au sa sune!". Asta se face aici: se insira km de citate inutile, nici un sfat, doar ca trebuie "continut copilul" si altele asemenea, de parca ar fi o sticla. Si ne ferim de cuvantul pedeapsa, de parca ar fi ciuma. Sunt si alti psihologi, care recomanda multe metode educationale, unde intra si pedepsele, dar e bine sa ne punem ochelarii de cal. Si sa asteptam sa devina copii-model, asa, de la sine. Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo |
Hai mai Ingrid, abia acum cand a inceput fi-mea sa salute vecinii si sa se spele pe dinti singura si ne-rugata de nimeni (al naibii reflex, rusine sa-mi fie) - abia acu' imi zici si mie ca nu-i bine???
O sa ajunga fi-mea inadaptata sau cum zici tu acolo ca eu sunt prea proasta sa inteleg ...
Ingrid
Sorana si Monica (5 ani)
sorana spune:
Monica 70 - eu vreau doar sa te incurajez.
Si eu am fost cam in situatia ta (denaturata, cum zici tu )
Copilul creste si ajungi sa te intelegi cu el. De pe la 4 ani chiar ai cu cine, se termina cu "istericalele" si "disputele" se muta in registrul convorbirilor intre 2 adulti (ma rog, nu chiar).
Cu alte cuvinte dupa 4 ani fi-mea a inceput sa argumenteze, sa discute atunci cand nu-i convine ceva. Treptat-treptat, nu brusc.
Dupa 5 ani practic singura "pedeapsa" e "nu mai vorbesc cu tine" .... pe care si ea mi-o aplica , nu numai eu ei.
Dupa 5 ani figura cu vorbitul si explicatul e perfecta - numai ca fi-mea se contrazice pana in panzele albe (cu cine o semana domne'???) - si vorbim si 30 min pe un subiect si nu intotdeauna o conving ca am dreptate.
La noi acum se aplica "intreaba-l si pe tati" - si daca nu fac fata - mai argumenteaza cu taica-su juma de ora - pana la urma in 90% din cazuri face ca noi
Dar are 6 ani!
Sorana si Monica (5 ani)