Copilaria si echilibrul copilului unic

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Citat:
citat din mesajul lui MissParker

Eu consider ca nimeni pe lumea asta nu poate iubi doi oameni la fel, indiferent cat ar sustine chestia asta, e o iluzie.


Sint perfect de acord cu tine! Asa este, nu poti sa iubesti doi oameni la fel, pentru ca nu exista doi oameni la fel in lumea asta. Cind eram copil si apoi tinara, credeam ca nu poti iubi adevarat decit o singura data in viata. Stii tu, iubirea aceea unica din carti! Acum, cind nu mai sint nici copil si nici chiar tinara, dupa ce mi-am trait o parte din viata, pot sa spun ca da, nu poti iubi doi oameni mult si la fel, dar poti sa iubesti la fel de mult si altfel mai multi oameni. Exemplul meu: am iubit doi barbati cind credeam ca se poate iubi doar unul, eram convinsa ca nu am resurse pentru doi! Doua iubiri diferite, pasionale (din fericire, unul e sotul meu! Asta daca v-ati indoit o clipa...), acum nu cred ca se mai poate si nici nu-mi doresc sa mai iubesc alt barbat. La primul copil credeam ca si la primul barbat ca nu se poate sa iubesti la fel de mult, imposibil de masurat un alt copil, chiar daca e al tau. Fals! Am trei si ii iubesc nu la fel, pe fiecare altfel, dar la fel de mult pe toti trei. Si sint mai mult decit convinsa ca daca ar aparea al patrulea copil in viata mea, al meu sau al altuia, dar sa-mi intre in viata, l-as iubi tot altfel, dar la fel de mult. Dragostea pentru copii se inmulteste, eu cred, de fapt, nu cred, sint ferm convinsa ca fiecare copil vine pe lumea asta cu dragostea pe care o merita. Faptul ca pe parcurs, relatiile dintre parinti se racesc, ca parintii nu se mai inteleg cu copilul adolescent sau adult nu tine de dragostea parinteasca si pur si simplu de social, comunicare, convietuire. Bineinteles ca vorbesc de familii in care totul decurge normal, pentru ca, pentru mine, a nu-ti iubi propriul copil, nici macar cind este mic si ai grija de el, ba mai mult, a-i face rau, nu mi se pare o situatie normala si tine de sanatatea psihica si fizica a indivizilor.

Concluzia: daca va doriti inca un copil, nu trebuie sa-l faceti pentru cel pe care il aveti deja (a exprimat foarte frumos Valen inainte ceea ce spun acum), ci pentru ca va doriti inca un copil cu tot ce inseamna el in viata voastra. Iar daca il doriti dar va e teama ca nu-l veti iubi la fel de mult ca pe primul, eu va spun cu maxima incredere ca asa ceva nu se poate. Il veti iubi altfel, dar la fel de mult ca pe primul sau ca pe primii! Eu traiesc trei iubiri paralele, adica patru, daca il pun si pe sot la socoteala. Si nu exista confuzie intre ele, sint total paralele, nu se intilnesc de nici un fel, e ca si cum ar fi patru canale de enegie, diferite dar la fel de intense.

CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

Starile sufletesti care par a nu avea nici un motiv, au motivele cele mai adinci. (Blaga)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina_A spune:

Cred ca relatia mea cu sora mai mica ar fi fost ok si civilizata tocmai daca NU eram obligate sa impartim si sa fim o echipa. Nu inteleg de ce "trebuie" sa imparta fratii. De ce nu cumparam mai degraba doua jucarii/prajituri/etc, ca sa nu-i obligam sa imparta? Nu am agreat niciodata cand parintii ne cumparau ceva "la amadoua". Jucaria la amandoua, bicicleta la amandoua... Iar cand mama o imbraca pe sora-mea cu hainele mele (chiar daca imi ramasesera mici), sufeream crunt.

Bunica imi spunea sa am grija de surioara mea, ca numai pe ea o am pe lume (?), ca ea va fi singurul meu sprijin cand parintii nu vor mai fi. Cu toate acestea, momentele de complicitate intre noi doua au fost mult mai rare decat cele in care am fost concurente (cea mai frumoasa, cea mai slaba, cea cu parul mai deschis la culoare, cea mai orice) sau ne-am insultat (vaco, baleno etc).

In ciuda eforturilor mamei si ale bunicii din partea mamei de a ne dirija spre o relatie apropiata, nu au reusit sa ma faca s-o indragesc pe "surioara". Cred ca ceea ce simt in prezent pentru ea se numeste indiferenta, la fel si ceea ce simt pentru parinti. Si chiar si asta doar atata timp cat stau departe de mine si de viata mea.

Sunt convinsa ca daca parintii si rudele ne respectau individualitatea si nu mi-o bagau pe gat si acceptau faptul ca nu vreau sa fac echipa cu sora (sa-i port de grija, sa fim nedespartite, sa-i iau apararea indiferent de imprejurare), as fi fost capabila sa simt simpatie pentru ceea ce este ea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simi spune:

Citat:
citat din mesajul lui nelia

Citat:
citat din mesajul lui MissParker

Eu consider ca nimeni pe lumea asta nu poate iubi doi oameni la fel, indiferent cat ar sustine chestia asta, e o iluzie.


Sint perfect de acord cu tine! Asa este, nu poti sa iubesti doi oameni la fel, pentru ca nu exista doi oameni la fel in lumea asta. Cind eram copil si apoi tinara, credeam ca nu poti iubi adevarat decit o singura data in viata. Stii tu, iubirea aceea unica din carti! Acum, cind nu mai sint nici copil si nici chiar tinara, dupa ce mi-am trait o parte din viata, pot sa spun ca da, nu poti iubi doi oameni mult si la fel, dar poti sa iubesti la fel de mult si altfel mai multi oameni. Exemplul meu: am iubit doi barbati cind credeam ca se poate iubi doar unul, eram convinsa ca nu am resurse pentru doi! Doua iubiri diferite, pasionale (din fericire, unul e sotul meu! Asta daca v-ati indoit o clipa...), acum nu cred ca se mai poate si nici nu-mi doresc sa mai iubesc alt barbat. La primul copil credeam ca si la primul barbat ca nu se poate sa iubesti la fel de mult, imposibil de masurat un alt copil, chiar daca e al tau. Fals! Am trei si ii iubesc nu la fel, pe fiecare altfel, dar la fel de mult pe toti trei. Si sint mai mult decit convinsa ca daca ar aparea al patrulea copil in viata mea, al meu sau al altuia, dar sa-mi intre in viata, l-as iubi tot altfel, dar la fel de mult. Dragostea pentru copii se inmulteste, eu cred, de fapt, nu cred, sint ferm convinsa ca fiecare copil vine pe lumea asta cu dragostea pe care o merita. Faptul ca pe parcurs, relatiile dintre parinti se racesc, ca parintii nu se mai inteleg cu copilul adolescent sau adult nu tine de dragostea parinteasca si pur si simplu de social, comunicare, convietuire. Bineinteles ca vorbesc de familii in care totul decurge normal, pentru ca, pentru mine, a nu-ti iubi propriul copil, nici macar cind este mic si ai grija de el, ba mai mult, a-i face rau, nu mi se pare o situatie normala si tine de sanatatea psihica si fizica a indivizilor.

Concluzia: daca va doriti inca un copil, nu trebuie sa-l faceti pentru cel pe care il aveti deja (a exprimat foarte frumos Valen inainte ceea ce spun acum), ci pentru ca va doriti inca un copil cu tot ce inseamna el in viata voastra. Iar daca il doriti dar va e teama ca nu-l veti iubi la fel de mult ca pe primul, eu va spun cu maxima incredere ca asa ceva nu se poate. Il veti iubi altfel, dar la fel de mult ca pe primul sau ca pe primii! Eu traiesc trei iubiri paralele, adica patru, daca il pun si pe sot la socoteala. Si nu exista confuzie intre ele, sint total paralele, nu se intilnesc de nici un fel, e ca si cum ar fi patru canale de enegie, diferite dar la fel de intense.

CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

Starile sufletesti care par a nu avea nici un motiv, au motivele cele mai adinci. (Blaga)






Ce frumos spus!Mi-au dat lacrimile!
Sa-ti traiasca cele 4 iubiri!

Smile,tomorrow could be worse!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pitzinuca spune:

cristina A, dar tu nu mai simti nici o pornire proprie de a te apropia de sora? ea cum vede lucrurile?

eu incerc sa fiu alaturi de fratele meu, cand a trecut prin momente grele mi-am dat seama ca il iubesc. incerc sa refac legatura noastra, si si el a inceput sa fie oarecum interesat de acest aspect.

edit: ultima chestie pe care am facut-o, a fost sa imi cer scuze pentru casapelile indurate cand era mic (sunt cu 10 ani mai mare). simteam nevoia sa o fac, si cred ca si el a apreciat.

b

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabriela 1969 spune:

Dar ce parere aveti despre parintii care mai fac un copil pentru ca daca doamne fereste se intampla ceva cu unul din ei sa nu ramana singuri si sa-l aiba pe al doilea de rezerva???
Ati mai auzit asa ceva???

Parintii mei gandesc asa,taica-meu a sustinut chestia asta nu o data si m-a invatat si pe mine sa fac 2 copii eu avand doar unul.






Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramonika spune:

Citat:
citat din mesajul lui gabriela 1969

Dar ce parere aveti despre parintii care mai fac un copil pentru ca daca doamne fereste se intampla ceva cu unul din ei sa nu ramana singuri si sa-l aiba pe al doilea de rezerva???
Ati mai auzit asa ceva???


am mai auzit asa ceva, suna dur, dar intr-un fel e justificat. multi fac copii ca sa aiba cine sa ii 'caute' la batranete si se gandesc ca daca pateste ceva unul din copii, macar sa mai aiba unul...
bunica mea de pe tata a avut 2 copii si i-a pierdut pe amandoi. acuma si-ar fi dorit sa mai aiba unul...
probabil daca te gandesti acum la asta pare extrem de dura gandirea, dar daca Doamne fereste te-ai gasi in situatia asta, sunt sigura ca te-ai gandi ce bine ar fi fost sa mai fi avut un copil, mai ales daca esti la o varsta la care nu mai poti avea nici unul...



Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramonika spune:

si inca ceva... sunt sigura ca IN GENERAL parintii il iubesc mai mult pe copilul mai mic...
nu zic ca nu sunt si exceptii, dar in mare parte din familii cel mai mic e cel mai important... din pacate pentru cel mai mare...


Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pitzinuca spune:

de fapt se spune ca primul nascut e cel mai iubit, a fost la vremea lui cel mai dorit, etc. de fapt nu neaparat primul nascut cat prima sarcina.

eu regret si la ora asta, dupa 8-9 ani, ca nu am putut pastra sarcina.

b

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gazzella spune:

Citat:
citat din mesajul lui MissParker

Citat:
citat din mesajul lui gazzella

sau: un copil este defavorizat ca are 2 parinti pentru ca trebuie sa-si imparta iubirea, deci o injumatateste, oare?

Un argument perfect Nu stiu daca iubirea se injumatateste, dar INTOTDEAUNA ne iubim unul din parinti mai mult decat celalalt. E fapt.

QED si in ce priveste iubirea parintilor fata de copii. Da, cine crede altceva se minte. Ca da bine la propria imagine de sine...


Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
Poze cu noi

Povestea nasterii


Felicia, mie nu mi-ai demonstrat nimic
amintiri din prima copilarie nu am ca sa pot spune a fost asa sau nu
iar prima amintire o am asa: un postas se prezinta la poarta bunicilor ca sa lase pensia de urmas
si de atunci am trecut eu la mai multe, una era pedepsirea mamei ca l-a last pe tata sa moara (in mintea mea)
ei, si eram fata fiului mort, iar bunicii au simtit de cuvinta sa revarse asupra mea toate atentiile
dar era diversi, uneori se certau (adica bunica il spala) ca toti dracii
niciodata nu m-au intrebat pe cine iubesc mai mult, dar pe bunica o simteam ca ma vrea de partea ei
toate astea m-au impins sa ma interoghez si nu reuseam sa identific acel bunic mai mult iubit, ii iubeam pe amandoi, pe bunica pentru nudli ei, pe bunic pentru zambetul usor retinut de pe buze
nu puteam nici fara unul nici fara altul, m-ar fi durut si fara unul si fara altul
ah, de bunicii materni nu prea am fost atasata niciodata, deci am iubit mai mult decat pe altii, de acord
dar cu bunicii materni eu n-am trait, n-am legat, erau doar 2 persoane de vizitat cand si cand




Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxandra_sb spune:

Citat:
citat din mesajul lui gabriela 1969

Dar ce parere aveti despre parintii care mai fac un copil pentru ca daca doamne fereste se intampla ceva cu unul din ei sa nu ramana singuri si sa-l aiba pe al doilea de rezerva???
Ati mai auzit asa ceva???


Da. Si nu vad senzationalul.. e doar o poveste trista. Numai cine a trecut prin asta.. sau are atata inima mare si sensibilitate.. poate intui o bucatica din suferinta acelor parinti care raman fara copilasul lor si, poate, nu mai au nimic care sa-i faca sa mearga mai departe.

Si chiar nu vad legatura cu "asigurarea" pt batranete.. eu fac un copil, sau doi, sau trei.. ca sa-i am. Pt "cana de apa" prefer sa investesc intr-un fond bun de pensii.



de M (6) si G (1)

Mergi la inceput