Copilaria si echilibrul copilului unic

Otiliav spune:

Pe mine ma intriga un aspect. Cum unii sunt siguri ca faptul ca sunt copii unici este ceva minunat pentru ei? E ca si cum refuzi ciocolata ca nu-i buna dar nici nu ai gustat din ea vreodata. Eu am explicat cum am ajuns sa-mi dorec un frate, pentru ca am vazut la verii mei ce legatura au intre ei, ca eu ca verisoara eram in plus, ei erau o echipa. Nu sustin nici ca a avea frate este ceva ideal dar mi se pare normal sa existe loc de alternative. Si cel mai bine se observa intr-o familie unde este armonie si un singur copil multi ani si dupa aceea apare al doilea, atunci se pot face comparatii cum era inainte si cum este dupa, dar si asa este in functie de personalitatile copiilor. Eu inca nu stiu cum este cu doi copii dar sper sa fie bine, fetita mea isi dorea de ceva vreme o surioara si asta fara sa o influentez eu, probabil si pentru ca la gradinita era singura fara frati si la varsta ei nu simt avantajele materiale ci vor si ei sa fie ca ceilalti.
Motivatii de genul eu am fost singura, eu voi avea doar un copil mi se par iar nerealiste, la fel cum mi se pare si sa spuna cineva eu am 7 frati si eu trebuie sa fac 8 copii, pai oameni buni vorbim de alte familii, alti oameni implicati, nu inteleg nevoia de a da vina sau a alege in functie de trecut. Tocmai daca cineva constientizeaza ca ceva in trecut a fost gresit incearca sa schimbe in familia lui ceva.

Mami de www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Ana nazdravana (18.12.2004) si Minunea din burtica 26+
Pozele noastre

pitzinuca spune:

uite, eu nu mi-am dorit niciodata frati, desi eram non stop cu verisoarele mele 3 surori la numar.
fratele a venit, cand aveam deja 10 ani. nu a fost indeajuns ca ma simteam nefericita si neglijata chiar si singura la parinti , ai mei nu au stiut deloc sa atenueze aceasta diferenta mare intre noi.
acum nu prea este legatura intre noi, niciodata nu a fost, eu nu am simtit-o.

am un baietel de 5 ani care mi-a cerut de mai multe ori fratiori, si si eu imi doresc in momentul asta enorm un copil (dupa ce nu am mai vrut nr 2 multi ani), din pacate nu stiu daca (m)i-l voi putea oferi.
o sa am grija in schimb sa ii gasesc diverse activitati si cativa prietenuti stabili.

b

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

gazzella spune:

bird70, io am impresia ca avea in minte - copil unic deci copil care nu are un alt copil- fratele/sora cu care sa se certe
nu frati, surori = familie cu certuri

oricum si io-s de parere ca-i o oportunitate in plus un frate/sora chiar cu certurile aferente
dar nu pentru asta as mai face

Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

MissParker spune:

N-am citit nici un raspuns, nu am timp din cauza de bebe David

Io sunt copil unic si consider ca a fost cel mai bine asa. Sunt echilibrata, am fost dintotdeauna generoasa (asta apropo de "cu frati inveti sa imparti" - bullshit! O vad la cumnata mea, care e o egoista crunta si intotdeauna a profitat de fratele ei), am avut verisori carora le daruiam din inima multe chestii, am fost mereu sociabila...

Singurul dezavantaj (pe langa abuzuri, care la mine au lasat urme adanci) a fost ca am crescut mai mult printre adulti si m-am maturizat inainte de vreme; dar toti copiii abuzati se maturizeaza inainte de vreme, asa ca nu pot baga mana in foc ca asta s-ar fi datorat faptului ca am fost copil unic.

Eu consider ca nimeni pe lumea asta nu poate iubi doi oameni la fel, indiferent cat ar sustine chestia asta, e o iluzie. Punct. De aceea eu personal doresc sa ma concentrez pe David si sa-i ofer lui toata iubirea mea.

Cat despre familiile in care fratii se au la cutite, se dusmanesc, se invidiaza, se urasc pentru cate o mostenire etc., cunosc atatea cazuri incat mi se face rau numai cand ma gandesc.

Motto-ul meu este: un singur copil si ala bun!

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

Ramona J spune:

Eu sint copil unic si mamica a doi copii. Mihaela, daca va doriti al doilea copil nu ai de ce sa te temi.
E o prostie sa-ti imaginezi ca nu-i vei iubi la fel. Cum as putea sa aleg intre copii, sau sa-i iubesc diferit?
Fiul meu cel mare e putin egoist, a fost singur vreme de cinci ani jumate. Asa ca mai auzim de la el "aia e jucaria mea". Cea mica imi cere mereu inca un iaurt sau orice o fi "si pentru Alex".
In copilarie calatoream destul de mult cu parintii si cred atunci ma gindeam cel mai mult ca mi-ar fi placut sa am un frate sau o sora. Acasa aveam prieteni, dar in concedii ma plictiseam.
Acum mi-ar prinde bine sa am o sora sau un frate.
Nu exista garantii ca se vor intelege, depinde si cum stii sa ii cresti. Sigur ca daca il nedreptatesti pe cel mare, daca mereu el trebuie sa se sacrifice in favoarea celui mic, daca il pui sa aiba grija de celalalt... va fi frustrat. Pe buna dreptate.
Noi ne-am cam impartit copiii, sotul il duce pe cel mare la activitati si eu ma ocup de fetita. Dar intotdeauna imi fac timp sa avem si noi timpul nostru, deci mai schimbam citeodata, mai ales ca acum e si ea mai mare.
E important cum il introduci pe bebe. Atunci e un moment greu, copilul mare nu trebuie sa se simta neglijat. Nu trebuie trimis la bunici, la alte rude, indiferent cit iti e de greu. Sa nu aiba impresia ca il inlocuiesti.
Eu zic ca se poate foarte bine sa cresti doi sau mai multi copii. E chiar mult mai bine asa.
Ma gindesc citeodata ca n-am fost sigura daca sa mai avem al doilea copil. Ce greseala ar fi fost sa n-o avem!

The best thing you can do for your children is to love your wife.

brazuca25 spune:

De cand eram de 3-4 ani am fost inebunita dupa copii si ma rugam de ai mei sa imi faca o surioara. Am "obtinut-o" la 4 ani jumate, si imi aduc aminte in detaliu ziua in care s-a nascut, cat de fericita am fost si de mandra de surioara mea, si cat de mica mi s-a parut cand am vazut-o. Am iubit-o din prima secunda si desi am auzit si eu de multe ori replici de genul "lasa ca tu esti mai mare" si am simtit mici gelozii, mereu am tinut-o dupa mine, nu ca mi se cerea ci pt ca eu voiam si eram mandra de ea. Era si un copil tare frumusel.
Am fost confidente una pt alta, am avut secretele noastre mai mari sau mai mici, si pot sa spun ca si acum cand suntem adulte, suntem cele mai bune prietene.
Si eu si sotul am spus din prima clipa ca ne dorim mai mult decat un copil, si ne dorim foarte mult un fratior pentru Deni a noastra, dar cu siguranta nu va veni prea curand (din motive financiare din pacate si nu de ordin emotional). Din punctul meu de vedere faptul ca ar avea inca un frate/sora, nu ar aduce decat avantaje, pentru ca asa cum a spus si valen, iubirea pentru fiecare este alta, iubirea se va dubla nu se va imparti. Am convingerea asta, dar cred ca important este ca decizia de a mai face un copil sa fie luata nu pentru a avea un partener pentru primul, ci pentru ca exista disponibilitatea emotionala a parintilor sa mai creasca un copil.

mamik de Denisa Maria (20.07.2007) www.youtube.com/watch?v=G7F6ycqre2o" target="_blank">filmuletz


www.traduceri-rapide.cabanova.ro" target="_blank">traduceri

gazzella spune:

MissParker, n-ai cum sa-i iubesti la fel si cine zice ca-i iubeste egal naste mare semne de intrebare in mine, undeva minte
ii iubesti pe fiecare pentru ceea ce e si nu sunt doi la fel oricate puncte in comun ar avea



Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

gazzella spune:

sau: un copil este defavorizat ca are 2 parinti pentru ca trebuie sa-si imparta iubirea, deci o injumatateste, oare?
la fel si cu fratii, nu iubesti in plus sau in minus in functie de cati ai, ci iubesti divers, deosebit pe fiecare in parte
in acest sens fratii sunt mai castigati, experimenteaza aceste expresii ale iubirii


Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

MissParker spune:

Un argument perfect Nu stiu daca iubirea se injumatateste, dar INTOTDEAUNA ne iubim unul din parinti mai mult decat celalalt. E fapt.

QED si in ce priveste iubirea parintilor fata de copii. Da, cine crede altceva se minte. Ca da bine la propria imagine de sine...

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

columbiana spune:

Felicia, de obicei citesc cu placere, sunt de acord cu tot ce scrii, exceptind de data asta; parerea mea de copil venit pe lume cu 11 ani in urma sorei mele, accidental-decretel- este ca parintii care au resurse de dragoste, dedicatie pentru un copil, au si pentru doi, si pentru zece; altfel exista si copii unici abandonati macar psihic de parinti, daca nu total, destui;
nu cred ca sunt preponderente cazurile cind fratii nu se inteleg, cred in schimb ca sunt mai vizibile, de aici concluzia-vazuta de pe margine- pentru ca cei cu probleme vin si le impartasesc, ceilalti efectiv traiesc bucuria de a avea familia mai mare, un om drag- un frate;
eu tocmai am pierdut o sarcina, si doare ca naiba- dar ma bucur ca Tudor nu stie c-a trecut pe linga bucuria de a avea un frate/sora, despre care tot ma intreaba;


http://www.floriinro.ro/