de la rai si iad ... la fiinta si fiintare :)
Raspunsuri - Pagina 2
doruletz spune:
lilanda, daca discutia o coteste spre filosofie pe mine m-ati pierdut de interlocutor, putine lucruri mi se par mai plictisitoare (si inutile 
) decat epistemologiile (mi se incurca tastele numai scriind) filosofice:)
N-am obiectii in ceea ce priveste titlul insa cred ca ar fi fost necesar poate si un split de la ultimele pagini ca sa stim despre ce vorbim aci ca altfel sunt obligata sa dau quote la mesaje intregi.
quote:
Mi-ar placea foarte mult sa cred numai explicatiile lui Doruletz si Capcaunu, sincer, e mult mai simplu si mai linistitor pentru un om sa stie exact de ce i se intimpla anumite lucruri ca cele de mai sus. Dar stiti de ce nu cred? Nu pentru ca sint credincioasa (pentru ca si pe astia ii invidiez, stiu raspunsul la toate sau cred ca il stiu, ca l-au gasit in cartile sfinte si in credinta lor, cred, si traiesc linistiti). Dar atunci ar trebui sa accept ca aces mental pe care stiinta il pune in loc de suflet, ca acest creier al nostru, neexplorat pe deplin, este aproape perfect! Ca natura este aproape perfecta! Si ca, intr-un fel sau altul, ceva (sau cineva!) a facut posibil ca aceasta aproape perfectiune sa apara in Univers si anume, pe Pamintul nostru! Si si acest lucru, ca si altele, de alta natura, mi se pare la fel de greu de crezut. De aceea sint sceptica, deocamdata, si fata de faptul ca tot, absolut tot, pot fi explicate numai prin stiinta, ca totul poate fi demonstrat prin experimente, si daca un lucru nu poate fi explicat este numai pentru ca stiinta inca nu a are la indemina instrumentele necesare. Asa o fi, dar pina cind nu voi fi sigura, am dreptul sa ma indoiesc! Fie si pentru simplul fapt ca, urmind teoria probabilitatilor, am putea considera probabil si varianta urmatoare: cu cit experimentele stiintifice cresc, cu cit dovezile date de acestea devin mai palpabile, cu atit creste si posibilitatea ca intr-o zi, la final, ultimul experiment sa nu mai poata fi explicat in nici un fel si doar prin lipsa acelei singure explicatii sa se ajunga inapoi, de unde s-a plecat cu 'nspe mii de'nspe mii de ani in urma... E si asta o probabilitate sau teorie ca oricare alta.
Nelia, io mai am cateva observatii in ceea ce priveste mesajul de mai sus:
1) Credincios nu inseamna neaparat religios. Creierul nostru are nevoie sa creada, cele mai sceptice persoane au macar o superstitie chiar daca ratiunea le spune ca e inutila. Credintele astea (unele mici gen "azi imi pun bratara norocoasa" si altele mari care ne guverneaza viata gen religiile) ne ajuta de fapt sa functionam corect pentru ca scopul lor e sa ne reduca starea de anxietate.
2) Creierul nu este 'aproape perfect', are multe defecte dar e intradevar un organ extrem de complex. Nimeni nu sustine insa ca o astfel de masinarie complicata a aparut de azi pe maine, dintr-o data. Evolutia a avut loc in straturi succesive, pentru a achizitiona o noua functie au fost necesare sute de milioane de ani. E de ajuns sa ne comparam sistemul nervos cu cel al celorlalte specii ca sa dam seama prin cate stadii a trecut creierul nostru ca sa ajunga ceea ce este azi. Natura e mult mai extraordinara decat credintele paranormale; si ceea ce e si mai fascinant e ca natura mai e si explicabila:)
3) Eu una nu vad ce am putea folosi in locul stiintei si experimentului ca sa explicam lumea din jur. Cum altfel am putea poti deosebi o afirmatie adevarata de una falsa? Daca observ un fenomen si ma apuc sa-i gasesc o explicatie care sa se potriveasca, de unde pot sa stiu ca asa stau lucrurile daca nu incerc sa investighez dupa metodele stiintifice? Simturile noastre sunt inselatoare si nu o sa permita niciodata o cunoastere obiectiva.
In ciuda imperfectiunilor si necunoscutelor, stiinta este singura unealta cu care putem intelege natura universului.
quote:
[...]
Dar ce te face sa fii atit sigura ca ceea ce numim perceptii extrasenzoriale asta sint si tot creierul este responsabil de ele? Simt cu creierul altele, dar eu nu simt ca simt cu creierul unele! Nu am explicatii, nu te contrazic, dar nu simt cu creierul!
Perceptia extrasenzoriala e un termen utilizat de parapsihologi ca sa se dea si ei stiintifici
. De fapt se refera la informatia pe care o putem primi pe alte cai decat cele ale celor 5 simturi (vaz, auz, miros etc). Telepatia e considerata o "perceptie extrasenzoriala" pentru ca nu implica nici unul din simturile cunoscute. Si nu, nu am spus ca creierul e responsabil de aceste perceptii, si nici ca simtim cu creierul, dimpotriva, creierul doar intrpreteaza informatiile, nu 'simte' nimic. Am spus insa ca cel mai probabil perceptiile extrasenzorilale nu exista si ca ceea ce punem pe seama telepatiei... nu sunt decat coincidente. Personal sunt sceptica cu privire la acest fenomen la fel cum sunt sceptica cu privire la existenta oricarei alte "forte" paranormale necunoscute (inclusiv "fluxul vital Chi":)
nelia spune:
Doruletz, sper ca nu ai inteles din mesaj ca te contrazic pe tine... Mie mi-e clar ca singurii care aveti dreptate aici sinteti tu si cu Capcaunul!
Restul sintem de la totusi... incolo. Asa ca eu te rog frumos sa ramii ca interlocutor aici, pentru ca altfel nu avem la ce ne raporta sau le ce ne intoarce cind intram in balarii...
Sint de acord in totalitate cu punctul numarul 1, asta am spus si eu intr-un mesaj anterior: mi s-ar parea saraca existenta noastra daca am inlatura total acest aspect.
De la punctul numarul 2, sint de acord cu faptul ca natura e mult mai extraordinara decat credintele paranormale! Categoric! Atit timp cit excludem din start ca exista si o a doua natura, nedefinita si poate indefinibila in termenii cu care se defineste prima.
3. Nici eu nu vad ce s-ar putea pune in locul stiintei pentru o explicatie obiectiva a Universului!
Si da, simturile sint inselatoare, dar exista! Sentimentele la fel! Si faptul ca stiinta inca nu a gasit o explicatie care sa satisfaca total pentru acestea sau deloc, asta nu inseamna ca nu exista. Dar cind am spus ca nu simt cu creierul, m-am referit tocmai ca atunci cind simt unele lucruri , creierul meu face altfel de interpretari, de alta natura decit cele cunoscute. Unele... Nu-mi plac cuvintele paranormal sau extrasenzorial, dar le-am folosit pentru ca le intilnesti peste tot.
Personal, cred ca fluxul vital Chi nu are nici o legatura cu nimic din ce sustin paranormalii, cu nici una din explicatiile date in prezente, stiintific sau pseudostiintific. Este singura energie pe care o simt reala, care vine de undeva dar nu sint sigura ca din afara, ci mai degraba din interiorul nostru, din acea a doua natura care coexista cu cea care se lasa studiata de stiinta cunoscuta astazi, dar e in permanenta legatura cu exteriorul nostru, cu natura, cu Universul si orice blocare a cailor pe care se face aceasta comunicare, duce la blocarea functionarii fiintei umane la adevarata ei capacitate si valoare.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
doruletz spune:
quote:Presupun ca matusa ta si-a amintit de aceasta intamplare dupa ce accidentul a avut loc. Nici eu nu cred ca minte insa fenomenul e explicabil si altfel decat prin supranatural.
Explicati n-am. Nu pot pricepe cum o persoana poate da astfel de avertismente. Si sunt convinsa ca matusa nu minte. Si ca s-a rugat si a tinut post - si a fost socata de accidentul nostru (pentru ca ea mai are un nepot si cumva crezuse ca el, mai "tanar si nelinistit" e barbatul in cauza ...).
Una din functiile creierului care functioneaza imprefect este memoria. Se stie azi ca avem o memorie selectiva, ca validam doar anumite evenimente si uitam complet altele, ca amintirile pot fi deformate de o informatie primita dupa ce evenimentul a avut loc, ca emotiile au si ele un efect in evocarea amintirilor.
S-au facut experiente care arata cum se pot implanta amintiri false: de ex unui grup de studenti li s-a prezentat un film publicitar pt disneyland unde vedeau pe Buggs Bunny care dadea mana cu copiii. Apoi li s-a cerut sa-si aminteasca propria lor vizita la disney pe vremea cand erau copii. Mai mult de o treime dintre ei au afirmat ca l-au vazut pe buggs bunny in timpul acestei vizite si ca au dat mana cu el. Unii si-au amintit chiar ca l-au pupat si ca avea un morcov in mâna
Problema e ca Buggs Bunny nu a fost creat de Disney si deci nu a pus niciodata labutele in disneyland
O alta problema, mai mare decat prima, e ca multi dintre cei chestionati nu au putut fi convinsi ca memoria le joaca feste nici odata ce au fost pusi in fata evidentelor!
Un alt experiment a constat in a prezenta un film al unui jaf intr-o banca si imediat dupa aceea stirile despre acest eveniment. Numai ca aceste stiri erau total false, povesteau cu totul altceva decat se putuse vedea in film. Si totusi cand au fost pusi sa povesteasca filmul, o parte dintre participantii la test a introdus si elemente din stirile false.
Amintirile nu sunt "fisiere" pastrate intr-un soi de hard disk si scoase la nevoie ci sunt de fapt reinterpretari ale trecutului. Nu numai ca ele se degradeaza in timp dar pot sa apara si false amintiri construite pe baza sugestiilor din prezent sau evenimentelor ulterioare. Si asta fara ca noi sa ne dam seama.
adela
am mai zis asta, creierului omului e o masina de fabricat credinte, religioase sau altele. Asa ne-a 'programat' evolutia, credintele au fost cu siguranta factori favorizanti ai supravietuirii speciei. Nu suntem doar receptori ai informatiei care circula ci de obicei cautam ceva. Cautam o identitate (si atunci e simplu sa te integrezi in comunitate urmand religia locului unde te-ai nascut sau sa o urmezi pe a sotului etc) si in general cautam tot timpul sa ne reducem starea de anxietate. Credintele (in religii, paranormal etc) ne satisfac mult mai repede aceste nevoi decat rationalismul si adevarul stiintific. (S-a constatat de ex ca persoanele care au vederi realiste in ceea ce priveste lumea inconjuratoare au mai mari tendinte spre depresie decat cei care isi fabrica credinte.) In acest mod de functionare intervin cu siguranta multe mecanisme fiziologice selectionate de evolutie, cel cu serotonina trebuie sa fie doar unul din ele (pe de alta parte, sunt impresionata de memoria ta!:)) Despre "ce si-a dorit Dzeu" nu am nici cea mai vaga idee insa sunt sigura ca altii sunt la curent si te vor lamuri imediat
nelia spune:
Doruletz, imi cer scuze, eu modificam la mesajul de mai sus (mi se tot blocheaza calculatorul din cauza reclamelor si pierd ce scriu), si tu scriai mai departe. Ce crezi tu, personal, oare de ce in toata aceasta natura, omul este singura fiinta a carui creier a evoluat pina a ajuns in citeva mii de ani la complexitatea uluitoare de astazi? De ce acest lucru s-a intimplat numai cu acea singura maimuta si nu s-a intimplat, in paralel, si macar cu alte trei specii? Care sa nu fi ajuns oameni, dar sa fi ajuns un leu cu un creier complex, sau hai nu leu, ca ala e prea salbatic... dar ce nu un ciine sau o pisica sau orice alt exemplu vrei sa iei tu, care au trait pe linga comunitatile omenestei in care s-au creeat conditiile ca acest creier uman sa evolueze atit de mult???
Daca imi raspunzi la fel de frumos si la aceasta intrebare, promit ca te las in pace...
Si mie, sa stii, ca imi plac filozofiile, chiar daca le vad necesare asa cum vad si superstitille, si credintele, si religiile... Sint extrem de interesante si teoriile lor asupra lumii si a vietii. Si au explicatii pentru tot, pentru orice in lumea asta!
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
Adela99 spune:
nelia, n-am nimic la-ndemana in privinta legaturii dintre serotonina si telepatie, da' parca se sustinea cum ca serotonina sau mai bine zis lipsa ei are legatura cu fenomenele ESP.
si io am practicat qigong in parc. si thai chi la sala. la yoga nu m-am avantat decat la www.youtube.com/watch?v=yXEfjVnYkqM" target="_blank"> laughter yoga :)) tot in parc spre deliciul trecatorilor :)
Adela99 spune:
doruletz ma surprinde ca nu esti interesata de epistomologii filozofice :) ba mai mult ca ti se par inutile
cat despre memoria mea e ca si cu amintirile :) selectiva si trecuta prin filtrul interpretarilor mele de moment sau mai tarzii
sorana spune:
[quote]citat din mesajul lui doruletz
[quote]Explicati n-am. Nu pot pricepe cum o persoana poate da astfel de avertismente. Si sunt convinsa ca matusa nu minte. Si ca s-a rugat si a tinut post - si a fost socata de accidentul nostru (pentru ca ea mai are un nepot si cumva crezuse ca el, mai "tanar si nelinistit" e barbatul in cauza ...).<hr height="1" noshade id="quote"></font id="quote"></blockquote id="quote">Presupun ca matusa ta si-a amintit de aceasta intamplare dupa ce accidentul a avut loc. Nici eu nu cred ca minte insa fenomenul e explicabil si altfel decat prin supranatural.
Una din functiile creierului care functioneaza imprefect este memoria. Se stie azi ca avem o memorie selectiva, ca validam doar anumite evenimente si uitam complet altele, ca amintirile pot fi deformate de o informatie primita dupa ce evenimentul a avut loc, ca emotiile au si ele un efect in evocarea amintirilor.
S-au facut experiente care arata cum se pot implanta amintiri false: de ex unui grup de studenti li s-a prezentat un film publicitar pt disneyland unde vedeau pe Buggs Bunny care dadea mana cu copiii. Apoi li s-a cerut sa-si aminteasca propria lor vizita la disney pe vremea cand erau copii. Mai mult de o treime dintre ei au afirmat ca l-au vazut pe buggs bunny in timpul acestei vizite si ca au dat mana cu el. Unii si-au amintit chiar ca l-au pupat si ca avea un morcov in mâna
Problema e ca Buggs Bunny nu a fost creat de Disney si deci nu a pus niciodata labutele in disneyland
O alta problema, mai mare decat prima, e ca multi dintre cei chestionati nu au putut fi convinsi ca memoria le joaca feste nici odata ce au fost pusi in fata evidentelor!
Un alt experiment a constat in a prezenta un film al unui jaf intr-o banca si imediat dupa aceea stirile despre acest eveniment. Numai ca aceste stiri erau total false, povesteau cu totul altceva decat se putuse vedea in film. Si totusi cand au fost pusi sa povesteasca filmul, o parte dintre participantii la test a introdus si elemente din stirile false.
Amintirile nu sunt "fisiere" pastrate intr-un soi de hard disk si scoase la nevoie ci sunt de fapt reinterpretari ale trecutului. Nu numai ca ele se degradeaza in timp dar pot sa apara si false amintiri construite pe baza sugestiilor din prezent sau evenimentelor ulterioare. Si asta fara ca noi sa ne dam seama.
<hr height="1" noshade id="quote"></font id="quote"></blockquote id="quote">
Nu, matusa nu si-a amintit "dupa accident". Ea a tinut post si s-a rugat timp de 2 saptamani de la avertisment, inainte de accident, crezand insa ca se roaga pentru altcineva.
A fost avertizata de persoana respectiva ca a "vazut un inger acoperindu-i picioarele cu aripile unui barbat tanar" dar nu stia cine e barbatul .... abia cand i-am zis noi de accident a realizat ca barbatul era sotul meu. Si, desi nu ne-a spus noua, a spus altor persoane din familie, inainte de accident despre persoana respectiva si avertisment ...
Sorana si Monica (5 ani)
sorana spune:
Sunt de acord cu farsele memoriei. De multe ori cand 2 persoane isi amintesc ceva cele 2 povesti au diferente semnificative ...
LadyJ - viziunile mele de viitor au legatura in general cu evenimente importante. Adica eu si sotul meu eram prieteni, fara intentia de ane casatori (ni se parea ca n-are rost, ne simteam bine asa) si eu cand sa intru in cada, cu un anume prosop in mana am avut o "vedenie" ca data viitoare cand voi folosi acel prosop - practic m-am vazut pe mine, in acceasi pozitie, cu acelasi prosop in mana, si cu verigheta pe deget - cumva gandind "si uite ca m-am casatorit" ... inutil sa spun ca atunci cand am trait momentul la timpul prezent eram proaspat casatorita ....
Mai tin minte ca i-am zis mamei in clasa 12-a sa nu ma mai bata la cap sa invat ca eu intru la facultate 
- evident ma "vazusem" coborand scarile unui amfiteatru universitar, stiind ca ma duc spre catedra sa predau o lucrare, studenta fiind .... evident scena reala s-a intamplat in primul an de facultate ....
Si LadyJ nu stiu daca e bine sa iti vezi viitorul. Adica eu cred, vreau sa cred, in liberul arbitru. Vreau sa cred ca eu hotarasc referitor la ceea ce fac ... nu sa stiu ca voi avea un copil si dupa 2 luni sa raman gravida din greseala, fara nicio intentie de face copii ... Evident, am facut copilul ... dar mi se pare cam nu-stiu-cum sa nu pot hotara eu ce voi face, sa imi fie predestinat sa fac un copil atunci ... nu stiu daca am fost clara ...
Iar "prevederea viitorului" in cazul meu nu depaseste niciodata 1 an! Can "vad" ceva stiu sigur ca se va intampla in maxim 1 an!
Victoria .... si eu sunt la fel cu limba engleza. O vorbesc foarte bine, gandesc in engleza, imi este foarte familiara, desi am invatat mai mult franceza - dar oricat m-am straduit cu franceza nu gandesc in franceza - imi traduc in cap (culmea, uneori din engleza, nu din romana) ... ciudata chestie ...
Sorana si Monica (5 ani)
doruletz spune:
nelia, io raman sceptica cu privire la existenta "fluxului vital chi" (nici o noutate pana aci:)) pentru ca mie termenul de "energie vitala necunoscuta inca" imi zgarie "simturile critice":) Si asta nu pentru ca nu as fi de acord cu faptul ca stiinta nu stie totul. Ci pentru ca descoperirea unei astfel de energii ar da peste cap toate legile universale cunoscute azi, ar trebui sa rescriem fizica, chimia si biologia de la inceput. Iar pana acum stiinta nu a functionat astfel, stiinta avanseaza cu pasi mici, o noua teorie nu vine sa o dea peste cap total pe cea existenta ci fie o completeaza fie ii restrange aria de activitate. Teoria lui einstein nu l-a scos pe newton din manualele de fizica ci doar i-a precizat campul de actiune. Teoria punctuala a evolutiei nu l-a contrazis pe darwin ci doar i-a adaugat unele mecanisme prin care are loc evolutia, etc.
In plus, stiinta de azi stie sa explice toate procesele biochimice care au loc in organsim (pana si acelea care au loc in cazul producerii emotiilor:) chiar si fara sa faca apel la aceasta "energie necunoscuta".
Pe de alta parte, din cate am vazut pe la tv, tai chi-ul asta e f la moda si banuiesc ca trebuie sa fie benefic pentru sanatate... ca orice alta activitate fizica:)
quote:
Ce crezi tu, personal, oare de ce in toata aceasta natura, omul este singura fiinta a carui creier a evoluat pina a ajuns in citeva mii de ani la complexitatea uluitoare de astazi?De ce acest lucru s-a intimplat numai cu acea singura maimuta si nu s-a intimplat, in paralel, si macar cu alte trei specii? Care sa nu fi ajuns oameni, dar sa fi ajuns un leu cu un creier complex, sau hai nu leu, ca ala e prea salbatic... dar ce nu un ciine sau o pisica sau orice alt exemplu vrei sa iei tu, care au trait pe linga comunitatile omenestei in care s-au creeat conditiile ca acest creier uman sa evolueze atit de mult???
Io nu impartasesc viziunea asta prin care omul e superior animalelor. Sistemul nervos este de o uluitoare complexitate la toate mamiferele. Iar omul este un mamifer ca oricare altul, nu e singurul care are constiinta de sine (mai sunt si delfinul si elefantul si primatele mari), nu e nici singurul care dispune de un mijloc de comunicare, nici singurul care traieste in societate, nici macar singurul altruist. Un creier complex au si alte specii (un bebe de maimuta isi dezvolta capacitatile intelectuale exact la fel ca un bebelus uman pana la varsta de 2 ani cand umanul i-o ia inainte), inteligenta au si alte animale, sentimente la fel.
Iar dezvoltarea speciei umane nu s-a facut in "cateva mii de ani". Homo Sapiens Sapiens, are o varsta de cel putin 35.000 de ani, Homo Sapiens are 100.000, australopitecul (adica statul biped) are in jur de 3 milioane iar primii hominizi au aparut acum 7 milioane de ani.
Precizarea e necesara pentru a relativiza influenta tehnicii asupra constiintei noastre, sa nu uitam ca avansarile cele mai extraordinare ale speciei umane au de abia ...1 secol (asta de cand stiinta a scapat de sub tutela religiilor si a filozofiilor
) si nu au mare influenta asupra creierului si comportamentului uman oricat ne-ar placea noua sa ne credem singurii "alesi".Constiinta cu care se lauda omul de azi e rezultatul interactiunii permanente, timp de milioane de ani, dintre unealta (deci mana), gandire (deci creier) si limbaj (deci societate), de aceea e diferita fata de a celorlalte animale .
Prin urmare, pentru mine raspunsul la intrebarea "de ce are omul creierul cel mai dezvoltat" e la fel cu cel la intrebarea "de ce elefantul are fildesi" sau "de ce gazela fuge atat de repede". Adica raspunsul pe care il stii deja dar probabil iti e greu sa il accepti:)
nelia spune:
Doruletz, bineinteles ca dreptatea ramine in continuare de partea ta, adica a punctelor de vedere sustinute de tine, pentru ca eu nu am asemenea argumente solide de adus la ceea ce vreau sa spun si mai ales ca ceea ce vreau eu sa spun, la mine, vine dintr-un fel de simtire pe care nu mi-o pot explica atit de logic, nici daca as vrea. Nu vreau sa crezi ca ma cred nu stiu cum, dimpotriva, sint banal de normala, singurul lucru care ma face sa ma intreb daca nu cumva mai exista si altceva, este faptul ca, probabil, dau un pic mai multa atentie unui anumit altfel de simt, care inca nu s-a explicat pina la capat sau a carui explicatie nu se potriveste cu ceea ce simt eu.
Ai raspuns frumos la intrebarea mea legata de animale... dar totusi minimalizezi aceasta putere a creierului omenesc care este responsabil pe de alta parte de tot ce se intimpla cu noi (da am zis citeva mii de ani gindidu-ma la evolutia spectaculoasa din ultima perioada, pentru ca in milioanele de ani de dinainte nu aveam de ce sa pun o asemenea intrebare, pentru ca nu se diferentia prea mult de natura din jurul lui...
Stiu ca: sistemul nervos este de o uluitoare complexitate la toate mamiferele. Iar omul este un mamifer ca oricare altul, nu e singurul care are constiinta de sine (mai sunt si delfinul si elefantul si primatele mari), nu e nici singurul care dispune de un mijloc de comunicare, nici singurul care traieste in societate, nici macar singurul altruist. Un creier complex au si alte specii (un bebe de maimuta isi dezvolta capacitatile intelectuale exact la fel ca un bebelus uman pana la varsta de 2 ani cand umanul i-o ia inainte), inteligenta au si alte animale, sentimente la fel.
La tine urmeaza punct si atit, asta se stie, asta s-a demonstrat... La mine urmeaza un... totusi... Mie tot imi ramine intrebarea: de ce elefantul a ramas doar la stadiul de avut fildes si gazela la cel de alergat repede? Ce anume a impiedicat ca macar un singur alt mamifer sa evolueze precum omul... in alta directie, dar sa ajunga la ceva complex, sa interactioneze asa cum a facut omul, in mediul lui, cu instrumentele lui!?! Stiu ca ti se pare naiva intrebarea mea, dar mie nu-mi da pace. E ca si cum omul detine singurul secret al evolutiei spectaculoase si al supravietuirii cu orice pret, in timp ce zeci de specii din jurul lor ramin acolo unde au fost si acum citeva milioane de ani sau au evoluat mult mai putin... Nu mai spun ca unele dispar pur si simplu. Mie asta mi se pare... ciudat! In rest, de acord cu tine referitor ca si omul este un mamifer ca oricare altele...
Tu spui ca energia adusa de mine in discutie este "energie vitala necunoscuta inca". Dar eu nu am spus asta, am spus doar ca nu e demonstrata stiintific. Stiinta o respinge si nu gaseste explicatii, dar culturile vechi nu au avut probleme cu existenta ei. Intr-un fel sau altul, toate culturile vechi au avut cite o explicatie in acest sens. Oare sa fie adevarat ca atitea culturi, atitia oameni, atitia filozofi si aici lista este lunga tare, in atitea mii de ani, sa-si fi pierdut timpul pretios ca sa vorbeasca despre... nimic? Nu ea trebuie sa fie descoperita, ci instrumentele, metodele cu care sa poata fi explicata pe intelesul tuturor si acceptata ca atare. Si nu plec de la premisa ca sigur va contrazice ceea ce exista pina acum si stiinta a demonstrat... Dimpotriva, ma gindesc ca ar fi posibil ca noua descoperire (pe ceva care exista de cind lumea!) sa poata completa toate golurile existente. Pentru ca da, exercitiile Tai chi sint benefice pentru sanatate, la fel ca oricare alt exercitiu fizic, dar ceea ce se intimpla mai departe de exercitiul fizic, cu care eu am intrat prea putin in contact, fiind incepator, nu mai poate fi explicat atit de simplu. Cind voi ajunge maestru, pe cuvint ca iti voi demonstra, acum nu am argumentele necesare, iar sa incep iar cu eu simt... nu are rost. Dar nu e neaparat vorba de Tai chi, ci de acel altceva pe care lumea incearca sa si-l explice si inca nu reuseste, fiecare cu instrumentele lui, pe care tu il respingi pentru ca nu exista si ai si informatiile necesare la indemina pentru ati justifica respingerea... Pe care eu il accept penru ca cred ca il simt, dar nu am nici aceste informatii la indemina (chiar daca as fi citit, nu as fi putut retine si reda atit de bine ca tine ceea ce am aflat), dar si chiar daca nu as avea nici una sau le-as avea pe toate, fiinta mea in totalitate, cu tot ce inseamna ea, din instinct sau cum vrei tu sa-i spui, tot nu ar putea respinge total acestui altceva, pentru ca stiu ca nu e asa. La fel ca si stiinta care spune ca daca nu stie inca un raspuns, inseamna ca nu s-a descoperit inca, la fel spun si eu ca daca nu am argumente inca pentru a explica ceea ce stiu, nu inseamna ca nu exista. E ca si cum as refuza cu desavirsire efectele homeopatiei, acupuncturii si alte metode pe linga medicina clasica. Daca medicii nu vor sa conlucreze cu acestea si le resping, din diverse motive, asta nu inseamna ca efectul tratamentelor propuse de acestea nu exista sau nu sint la fel de benefice (de multe ori chiar mai benefice) decit tratamentele propuse de medicina. Un exemplu mic: eu am dureri de cap, citeodata insuportabile (sotul imi spune ca de la epifiza mi se trag) si aceeasi durere imi trece in doua moduri: cu un calmant, un Tylenol de regula, si cu un masaj facut de sot, cum numai el stie... cel din urma tratament are efect intirziat, dureaza si trei ore de la masaj pina cind dispare durerea de cap, spre deosebire de 10 minute la primul... dar daca la primul durerea de cap apare dupa cele 4-5 ore cit tine efectul pilulei, la al doilea durerea dispare pentru cel putin o luna. Nu e nici o explicatie paranormala aici, cel mult una energetica, a studiat un pic, stie punctele unde trebuie sa actioneze cu energia miinii lui si... voilà de vezi: nevasta nu mai are durere de cap! Dar unde integrez aceasta energie recanalizata cum ii spunem noi, intr-o argumentare pur stiintifica!?! Tot ce e posibil ca si pilula si masajul si energia sotului sa actionezei asupra acelorasi centre, puncte... fiecare in alt fel, dar cu acelasi rezultat.
Si sa ma intorc un pic la contextul de la noi, in care a aparut intrebarea: mami, ce e sufletul! Fetita mea nu are legatura cu religia, deloc. Explicatiile date de mine despre ce mai aude (Dumnezeu, biserica, religii) sint legate de traditii (botez, cununii) sau de mituri (ca povestile). Oricum prea putin, pentru ca este mica. Dar cuvintul suflet este folosit in societate, in toate limbile exista si oamenii il folosesc in diverse expresii (te iubesc din inima sau din suflet sau cum spune ta-su: sufletul, cind vrea sa spuna ca nimic nu iese din treba respectiva...). Nu am insistat niciodata asupra entitatii suflet, nu e inscrisa la cursul de religie, nu mi-a redat niciodata o discutie avuta cu vreun coleg legata de acest subiect. Dar cind plantele puse de noi (de care m-am folosit ca sa-i explic pe intelesul ei si pe puterile mele nasterea, viata, boala, batrinetea, moartea), cind s-au uscat in noiembrie, i-a parut rau, m-a intrebat daca sufera (noi am invatat-o ca un copac rupt sau scrijelit sufera, ca de altfel, ca orice creste in natura)... si din senin, m-a intrebat daca si plantele au suflet!?!
De ce ma intrebi? Vreau sa stiu daca si ele au suflet ca Mica sirena(povestea ei preferata, dar nu varianta Disney, ci in mod deosebit si surprinzator varianta originala, care este mult mai complexa si mai dura si pe care cred ca i-am citit-o un an de zile, in fiecare seara, la cererea ei, bineinteles). I-am spus ca nu stiu. Dar a iesit din saminta, a crecut si a murit... deci are un suflet care a ajutat-o sa faca asta! Si daca are un suflet inseamna ca acum, daca s-a uscat, sufletul ei s-a dus undeva si va trai in continuare si din cind in cind va veni in amintirea mea, la fel ca mica sirena in amintirea printului.
Ce e ala suflet? Pe cuvintul meu, daca eu aveam asemenea dileme existentiale la 7 ani! Acum ce-i drept as putea sa-i dau in continuare cu creierul si complexitatea lui... dar nici unul dintre noi, parintii ei, eu instinctiva, sotul ca tine sau aproape ca tine, nu putem respinge total ideea existentei unei energii sau unui altceva... de alta natura, nestudiata inca.
Si cu asta cred ca am epuizat ce am vrut sa spun si sa aflu...
www.dropshots.com/aurice#date/2008-05-29/18:19:47" target="_blank">CORNELIA, mami de www.dropshots.com/aurice#date/2008-03-21/11:24:31" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/aurice#date/2008-07-19/12:42:56" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/aurice#date/2008-07-19/12:42:45" target="_blank">LISANDRU