Mi-e dor de MAMA
Raspunsuri - Pagina 4
dov spune:
15 ani s-au facut de cand a murit mama...de mult nu-mi mai aduc aminte de ea la greu...dar cand sunt fericita...mor de dorul ei...a murit de tanara, la 43 de ani....si m-a iubit atat de mult...as vrea s afiu mama pentru baietelul meu, macar pe jumatate cum a fost ea...un om deosebit...se pare ca D-zeu are nevoie mai multa de oamenii buni decat noi
cel mai mult imi doresc sa mai simt mana ei subtire, cu degete lungi, finuta, si muncita pe umarul meu...
dar topicul este si despre faptul ca FELICITY nu are ajutor de niciunde...eu ce sa mai zic? mie mi-a murit si sotul, la 32 de ani. Si el ramasese lumea mea...am ramas doar eu si baiatul...n-am pe nimeni..il cresc doar eu si bona, atat.
tata e recasatorit in alta tara, socrii sunt in alt oras, rudele mele au ramas de unde sunt, asa ca...nimeni...am prieteni, dar bucurestiul e mare, si maj. lor stau peste tot, numai pe langa mine nu...asa ca mai mult ma suna...
eu STIU ce inseamna singuratatea, si s anu te ajute nimeni, nici cu sfaturi, nici cu o vorba buna, nici cu bani...de mangaieri ce sa mai zic?
si cat si-a dorit mama nepoti...
lorellay spune:
Sorana 
de Diana (10.11.2008) si 
Codrin (15.02.2005)
Where there's a will there's a way!
www.totsites.com/tot/codrin" target="_blank">[ Codrin]
www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=215017846&albumId=292622548" target="_blank">[ Diana]
Flory_28 spune:
Buna fetelor!
Am plans cand am citit mesajele voastre...Nu stiu ce sa zic, este foarte dureros si cel mai rau este ca nu ai ce face. Tatal meu a murit acum 15 ani, apoi am ramas cu fratele meu si cu mama, au fost momente grele; insa ea, mama, s-a descurcat minunat si a reusit sa aiba grija de noi desi situatia financiara nu a fost intotdeauna una buna. Acum doi ani, aveam 26 ani atunci, a murit si mama dupa o suferinta indelungata; am fost alaturi de ea tot timpul, la spitale, la medici, peste tot. Am vazut la ea o vointa cum rar mi-a fost dat sa vad.Va spun sincer ca nici in acest moment nu cred ca s-a dus, nu-mi vine sa cred ca nu o mai am alaturi.Acum cand sunt mama, am un baietel de 4 luni si jumatate, parca ii simt lipsa mai mult ca oricand. este foarte greu sa nu ai pe nimeni.
Dintotdeauna am visat la momentul in care voi deveni si eu mama si stiam ca am pe cine sa ma bazaz. Cred totusi ca de acolo de sus, ma ajuta intr-un fel, am un baietel cu care nu am avut prea multe probleme, mi-a trimis un sot bun si suntem sanatosi.
Sincer nu mai vorbesc cu nimeni de cat de dor imi este de ea; sotul meu ma intelege cat poate de mult, mama lui traieste; toata lumea are probleme, lumea este grabita, nu mai sta nimeni sa te asculte.
Dar mi-e tare dor de ea; dupa ce am nascut, am vrut sa o sun pe mama; e greu, foarte greu. Desi au trecut 2 ani, nici in acest moment nu pot spune:"Dumnezeu sa o ierte!", nu pot. Vorbesc de ea la prezent, este dureros sa nu ai pe nimeni cu care sa vorbesti, cine sa te inteleaga mai bine decat mama ta? este singura persoana din lume care te-ar ajuta neconditionat.
Ei fetelor, asta e viata, trebuie sa luam lucrurile ca atare. Ce putem face?
Mihnea 4 luni si jumatate
luxe spune:
Offf fetelor... Si mie mi-e dor de mama ! S-a dus acum 11 ani si daca ma bucur ptr ceva, e ca a murit in somn,linistita...sper eu !! Parintii mei s-au despartiti cand eram eu mica si ea,Mama,ne-a crescut pe noi,3 frati !!! Offff...cate as vrea sa schimb acum,cate regrete am la momentele cand ma certam cu ea! daca a-ti stii de cate ori ii cer iertare in gand!
Nu a apucat sa-mi vada noua viata...sa-mi vada sotul, dar mai ales fetita .....! Si imi pare rau ca nu am apucat sa-i schimb si ei viata in bine,acum cand pot sa o fac!!
Stiti, ca ma consoleaza gandul, ca acolo sus,impreuna cu prietenele ei(toate s-au dus)stau la o cafea si o tigara(cum faceau in ultimi ani)... !! Draga mea mama !!!
Flory_28 spune:
Acum, citind mesajele voastre, realizez ca foarte multe persoane sufera, este greu sa vezi atata suferinta si sa nu poti face nimic.
E trist ca nu poti schimba situatia, dar nu avem decat sa speram ca le este bine acolo unde sunt, ca ne privesc si sunt mandre de noi. Desi avem multe regrete despre cate am fi putut face si noi la randul nostru pentru ele, sunt convinsa ca ele stiu asta si faptul ca reusim sa ne descurcam singure fara ajutoare spune multe despre noi : ne-au crescut luptatoare!!! Si ne vor fericite, nu triste!
Desi avem regrete ca nu ne-am spus tot ce doream, ca nu le-am pretuit la adevarata valoare...ele stiu ce este in sufletul nostru.
Capul sus !!! Nu avem ce face! Trebuie sa demonstram ca munca lor nu a fost in zadar!
sileriki spune:
Si mie imi este dor de MAMA mea , nu a murit dar e foarte bolnava si departe de mine de noi
Acum in prag de Ziua Femeii imi e greu sa ma simt bine , fericita ,
va pup
gabytza25 spune:
maine este ziua Mamelor... din pacate eu nu o mai am sa o strang in bratze sa ii spun ca o iubesc si sa ii daruiesc o floare si un LA MULTI ANI!
Dumnezeu sa aiba grija de sufletul ei acolo unde este... in ceruri!
paula2003 spune:
Eu am o mama de nota 10. Ma mai supar pe ea ca este cam bagacioasa dar ma ajuta mult cu cei mici, casa. Mereu ma gandes ce am sa fac cand nu nu va mai fi. Incerc sa vorbesc mult cu ea, sa mai bem o cafea, ....
O iubesc foarte mult, m-a ajutat sa devin mare, sa devin independenta si ajung unde sunt.
Mondor spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gabriella1 "Cine are parinti, pe pamant nu in gand Mai aude si-n somn ochii lumii plangand Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti, Astazi imbatranind ne e dor de parinti. Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc De atatia copii si de-atat nenoroc Niste cruci, înca vii, respirand tot mai greu, Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu. Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei, Care stiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, dupa actele lor, Nu conteaza deloc, ei albira de dor Sa le fie copilul c-o treapta mai domn, Cata munca in plus, si ce chin, cat nesomn! Chiar acuma, cand scriu, ca si cand as urla, Eu ii stiu si ii simt, patimind undeva. Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamani Fii batrani ce suntem, cu parintii batrani Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor, Daca nu au murit tristi in casele lor... Intre ei si copii e-o prasila de caini, Si e umbra de plumb a preazilnicei paini. Cine are parinti, pe pamant nu in gand, Mai aude si-n somn ochii lumii plangand. Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii Nu copil de parinti, ci parinte de fii. Ochii lumii plangand, lacrimi multe s-au plans Insa pentru potop, inca nu-i de ajuns. Mai avem noi parinti? Mai au dansii copii? Pe pamantul de cruci, numai om sa nu fii, Umiliti de nevoi si cu capul plecat, Intr-un biet orasel, intr-o zare de sat, Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi, Si ca niste stafii, ies arare la porti Despre noi povestind, ca de mosi lor morti. Cine are parinti, inca nu e pierdut, Cine are parinti are inca trecut. Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pana-aici, Unde-avem si noi insine ai nostri copii. Enervanti pot parea, cand n-ai ce sa-i mai rogi, S i in genere sunt si nitel pisalogi. Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici, Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici, Cocosati, cocarjati, intr-un ritm infernal, Te întreaba de stii pe vre-un sef de spital. Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot, Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot? Ca povara ii simti si ei stiu ca-i asa Si se uita la tine ca si cand te-ar ruga... Mai avem, mai avem scurta vreme de dus Pe constiinta povara acestui apus Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer, Se vor imputina cei ce n-au si ne cer. Iar cand vom incepe si noi a simti Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii, Si abia Intr-un trist si departe tarziu, Cand vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu, Vom pricepe de ce fiii uita curand, Si nu vad nici un ochi de pe lume plangand, Si de ce inca nu e potop pe cuprins, Desi ploua mereu, desi pururi a nins, Desi lumea in care parinti am ajuns De-o vecie-i mereu zguduita de plans." In fiecare clipa iL rog pe Dumnezeu sa-mi mai dea sansa sa-mi vad tatal inca o zi... macar azi...macar maine...inca o zi ! Doamne,Doamne, unde esti? Gabriela "Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele. |
Foarte frumos !
Multumim mult tare !
mayaione spune:
In curand se implinesc 9 luni de cand a murit mama...Am sufletul atat de plin de tristete si dor, tot nu-mi vine sa cred ca nu mai e, o femeie tanara si frumoasa, optimista, plina de viata, era baza intregii familii. Aveam o relatie f apropiata, vorbeam zilnic cate o ora si obisnuiam sa-i povestesc totul, atat de tare imi lipseste chestia asta. Si acum ma trezesc uneori si am tendinta sa pun mana pe telefon s-o sun, dar realizez ca e doar obisnuinta si doare asa raauuu ca ma sufoc uneori.
Imi amintesc mereu ultimele ei zile, avea dureri cumplite si incerca sa nu mai tipe de dragul Anei si zicea "doamne si cat de mult am iubit-o". Ana era totul pt ea, o adora si o durea asa de mult ca nu o sa apuce s-o vada crescand. Ce mult imi lipseste mama, o s-o regret toata viata, o femeie extraordinara!!!