Copiluti de mai-iunie 2005 (69)
Raspunsuri - Pagina 15
Danelutza spune:
Iuliana 
de la Valea Lupului sint si tocmai ne bate gindul sa facem o casa pentru zile negre acolo, ca a devenit zona rezidentiala. Daca ai vedea ce case s-au facut in zona aia, spui ca esti in Texas, doar strazile trebuie sa le mai revizuiasca in rest e totul ok. 
nelia spune:
Iuliana, dar baiatul are talent si daca asta ii place, nu sint bani cheltuiti aiurea. E si multa munca, dar pe linga asta, dansul in sine inseamna sa ai si ritmul in singe. Ii doresc multe succese in continuare. Dansul este un sport complet si complex, lucreaza toti muschii si pune in miscare toate oasele, ca sa nu mai spun de efectul asupra moralului si psihicului.
Si daca tot vorbeam de scoala, eu, in viata mea de copil si chiar si de acum, am fost talentata, nu foarte, un pic peste medie, la tot ce tine de limba si literatura romana (chiar ma vedeam scriitoare de nuvele, astea imi plac mie cel mai mult), gramatica m-a pasionat si ma pasioneaza la orice limba, lectura e una din activitatile mele preferate si dans (prind rapid orice miscare, ma misca binisor pe orice ritm, chiar si acum cind am aproape 80 de kile - na, ca v-am spus, nu am 80, da' am 78 si-mi vine sa pling). In rest sint mediocra cit cuprinde, vorba lui Onixone. M-au mai pasionat istoria, filozofia si sa nu uit psihologia. Sint atrasa de oameni, de ceea ce se intimpla in ei, de trairile lor, de problemele lor, de tot ceea ce tine de psihic. Dintre stiintele exacte mi-au placut geometria in spatiu si fizica, placut inseamna ca rezolvam niste probleme cu un pic de placere, nu ca la restul, mi se facea rau numai cind vedeam temele. Ma gindesc ca, poate daca as fi facut restul materiilor strict pentru cultura generala si m-as fi concentrat numai pe disciplinele si preocuparile unde dadeam dovada de un pic de talent si de imaginatie si unde totul mi se parea si me pare usor, ca venind de la sine, si as fi urmat in viata un drum bazat numai pe astea, poate ca as fi avut alte rezultate. Acum, aici, sint oarecum pe drumul dorit dintotdeauna, dar cit de tirziu! Cit am pierdut! Nu spun, ca pina la urma am combinat utilul cu placutul, in sensul ca am ales sa nu fac o facultate numai ca sa fie facuta (mi-ar fi placut literele, dar nu-mi place sa fiu profesor, nu am nimic pedagogic in mine si nici rabdare si nici traducator, ori altceva nu stiu ce as fi facut cu aceasta facultate) o scoala postliceala tehnica, dar care imi oferea posibilitatea sa lucrez intr-o editura, printre carti sau in domeniul comunicarii, alta pasiune de a mea, care vine tot de la faptul ca-mi place sa lucrez cu oamenii. Din pacate, aceasta meserie nu mai merge, acum toata lumea stie sa utilizeze foarte bine un calculator, aici unde traiesc cu atit mai mult, si m-am indreptat spre ceva care cred ca mi-ar fi placut sa fac mai de mult. Pina la urma, lucrurile se aranjeaza, dar mai tirziu si cu mai multe eforturi decit daca se canalizeaza energiile si abilitatile copilului pe ceea ce are dat de natura, il pasioneaza si nu trebuie sa tragi prea mult de el ca sa munceasca. Mi-am promis ca voi face acest lucru cu copiii mei, sper sa ma pot tine de cuvint, pentru ca mama fiind te schimbi si ai dori ca ai tai copii sa stie tot si bine, desi stii ca acest lucru nu e posibil. Nu sint de acord sa nu se faca toate disciplinele, pentru cultura generala e bine sa stie tot, dar energia cea mai mare trebuie consumata acolo unde exista pasiune si atunci si viata lui ar fi mai simpla si mai frumoasa si rezultatele mai bune.
Am aflat ce s-a intimplat! Undeva, pe linga Montreal, s-a prabusit acoperisul unui depozit din cauza cantitatii mari de zapada de pe el si au murit trei femei. Si atunci, comisionul scolar de Montreal, pentru a preveni un asemenea tragic accident, a inchis toate scolile astazi si luni, poate si marti, ca sa ia zapada de pe acoperisuri si sa le verifice starea in care sint. Bucuria Agatei! Acum e plecata cu tati la o gala de patinaj, un spectacol dat de studentii de la facultatea englezeasca McGill.
Gusta, am vazut pozele si mi-a placut ce am vazut: tu slaba si Mara cirliontata! Frumos!
Mercedes, ce frumos ca are talent tocmai la muzica!!! Bravo! Sa stii ca eu cred, nu e parerea mea, e insusita, dar cred cu tarie in acest lucru, ca muzica dezvolta creierul copilului mai mult decit orice altceva. Eu sufar ca Agata nu a facut pina acum nici un pic de muzica. Anul acesta a inceput sa faca muzica la scoala, stie notele, ii initiaza, mi-a spus ca ii plac pianul si chitara, si din toamna sper sa o dau la scoala la lectii de pian. Altfel, nu ne permitem, muzica este una dintre cele mai scumpe activitati pe aici si cum trebuie sa o faca in mod privat, iti dai seama (ma putin de 40$ pe ora nu am gasit, plus instrumentul, e mult prea mult pentru noi si imi pare tare rau).
Gata, ma duc sa fac o prajitura cu fructe, la comanda familiei.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
Tdi spune:
Helau...io la ora asta fac tortul
, am cam tras mitza de coada toata ziua si se vede.
Vad ca vorbiti de abilitati personale, eiiii, sa ma "laud" putin si eu:
- matematica Jale cu J mare, fizica la fel, n-am putut pricepe nimic si cu asta basta, am ajuns la 30 de ani sa nu mai stiu nici macar o formula sau teorie sau altceva in afara de regula de 3 simpla care imi mai foloseste uneori
-chimia si biologia mi-au placut foarte mult si eram chiar buna, trebuia sa fac medicina ca tot sunt pasionata de domeniu insa nu am taria necesara, lesin de mila pacientului iar in spitale nu rezist mai mult de 10', asta in vizita, cand am fost internata m-am imbolnavit de fiecare data mai tare decat la sosire.
- literatura am devorat-o deadreptul, citeam tot ce prindeam, de scris nu-mi prea placea insa reuseam sa fac lucrari faine
- limbile straine mi-au dat batai de cap in primii ani apoi am recuperat spectaculos printr-a Xa, la un moment dat luasem asa un avant ca imi propusesem sa vorbesc minim 10 limbi pana implinesc 30 de ani...ei ashhh, cu propunerea ramasei
...italiana nu m-a interesat insa s-a ivit o perspectiva de job calumea si am invatat-o foarte usor, in mai putin de 2 saptamani am ajuns de la 0 la fluent, gramatica inclusiv...acuma imi fac "urechile" pentru veneziana, mai umpic si pornesc.
Si apropo de limbi si de Italia, cred ca v-am mai spus, fiecare regiune are limba proprie (dialect) si sunt foarte diferite de italiana, ba chiar am ramas uimita sa constat ca sunt foarte multi italieni get-beget care NU cunosc (mai) deloc italiana, doar dialectul local. Veneziana (se scrie venexian si se citeste venessian) seamana cu spaniola la accent insa e diferita in cea mai mare parte si de spaniola si de italiana.
Sa va zic si adaptari romano-italiene foarte frecvente:
- duc copilul la azil (asilo = gradinita)
- am mutuo ptr casa/masina (= credit la banca)
- am cancelat rezervarea (=anulat)
- merg la chestura (questura=politie)
- am facut spesa(=cumparaturi)
- facem un giro (=plimbare)
- te fac sa stii ( ti faccio sapere=te anunt)
- am soggiorno aici (permesso di soggiorno=permis de sedere)
- is incatzat (
vine de la sono incazzato=sunt nervos, cazzo denumind obiectul ala cu P+3 litere
)
cam astea imi amintesc acuma...
...gata, ma duc sa termin tortul.
Noapte buna!
pisik 4ever spune:
greturile... culmea e ca nu am vomitat nici macar o data dar imi e greata de dimineata pana seara de absolut tot. e un cosmar sa deschid frigiderul, nu vreau nimic. numai daca aud 'carne' 'legume' sau orice altceva se poate manca mi se face stomacul ghem. partea haioasa e ca greata mi se duce daca maninc. asa ca inchid ochii, ma tin de nas, si maninc. asta imi asigura o jumatate de ora in care ma simt bine, apoi imi e greata din nou.
nici nu vreau sa ma cantaresc - de abia sunt in doua luni si maninc de dimineata pana seara de sparg. culmea a ca numai cand ma gandesc la mancare simt cum mi face greata. ah complicat ... complicat.
cu scoala... eu am avut la bac 10 la mate si la fizica si 6 la romana. asa ca v-ati prins, nu e nevoie sa mai fac comentarii. se vede si din posturile mele ca nu sunt prea tare la povestit ... :(
eram innebunita sa-mi fac lectiile - imi aduc aminte ca acasa mi se spunea 'vino sa maninci mai intai si iti faci lectiile dupa aia' a atunci cand ajungeam acasa e la scoala ma duceam direct la masa, scoteam caietele in incepeam sa-mi fac temele. dar sa nu credeti ca si azi fac asa. doamne fereste! m-am vindecat de mult de 
am fost f multumita de sistemul romanesc de invatamant in general. da - e adevarat ca se bazeaza pe invatat pe de rost in loc de creativitate ca aici in state dar... atat in viata de zi cu zi cat si la servici utilizez memoria in proportie de 90% iar creativitatea poate chiar mai putin de restul 10%. iar memoria e ceva ce se exerseaza.
cum am fost dotata la mate (in special geometrie) si desen technic, era clar ca am sa merg spre poli. am ales TCM (maica-mea m-a lasat sa aleg ce voiam) deoarece era vorba de multe proiecte - desen tehnic - si asta a fost ceea ce am facut cu placere in facultate. imi aduc aminte ca un prof ne-a spus odata ca e imposibil ca un student sa treaca invatand examenele din toata facultatea pe dinafara. atunci n-as fi putut sa-l contrazic, acum pot.
Am invatat sistematic pe dinafara - o singura data am incercat sa fac copiute dar cand am vazut ca imi luase 4 ore sa fac copiute numai cu primul curs cand in doua ore il invatam pe dinafara am renuntat la copiute. nu am inteles niciodata de ce colegii mei faceau copiute - invatatul pe dinafara e mult mai rapid si exerseaza memoria. La sfarsitul anului 5 ajunsesem sa invat pe dinafara o foaie format A4 daca o citeam de doua ori fara sa fac nici un efort special. In general in sesiune invatam 4 ore pe zi si asta imi era suficient ca sa invat toate cursurile pe dinafara. cantitativ - aveam 4-5 examene per sesiune, fiecare examen cu 13-14 cursuri, fiecare curs minim 6 foi (12 pagini) A4.
Cursurile le luam la indigo cu o colega ca sa avem acelesi referinte. La examene ne asezam amandoua in prima banca una langa alta ca oricum aveam subiectele trase la sorti. daca aveam o pauza de memorie ('vedeam' pagina ca pe o fotografie dar la un moment dat nu mai stiam despre ce era vorba intr-un paragraf - vedeam ca un 'alb' in poza din cap )- o intrebam pe colega mea - "cursul 5, pagina 2, paragraf 2?". (acum stiti de ce ne trebuiau aceleasi referinte). Si ea se gandea un pic, apoi imi spunea primele 2-3 cunvinte cu care incepea paragraful respectiv - si gata - imi aduceam aminte. Asta se chema 'suflatul' la noi :)
Astazi am pierdut aceasta capacitate deoarece nu am mai exersat dar imi place sa memorez lista de cumparaturi, sa retin un numar de telefon sau o adresa pe care o aud o singura data... iar memoria este extrem de utila atat acasa cat si la servici.
si ca sa inchei povestea. Este interesant faptul ca am avut ocazia sa incerc si un alt sistem de invatamant. am facut un master in paris - mecanic, bineinteles, din pacate numai calcule in loc de desen si chestii care imi plac mie 'chestii pipaibile'.
examenele din poli aveau sistematic un subiect de teorie - deci invatare pe dinafara - uneori probleme de rezolvat. in franta nu am avut nici un subiect de teorie, erau doar probleme de rezolvat la examene. Invatatul asta pe dinafara structureaza mintea - e greu de explicat, dar imi aduc aminte ca un curs era logic - ideile se continuau si ca sa repet un subiect stiam ca trebuie sa descriu anumite puncte ce erau definite si explicate in curs. Asta mi-a fost f util la prezenari mai tarziu - aveam in cap o mica lista cu toate punctele pe care trebuia sa le acopar si pur si simplu bifam in mintea mea cand treceam de la un punct la altul.
in prima sesiune am picat toate examenele. dupa care am am avut nevoie sa utilizez - ce anume? - memoria. Da, sa invat o limba straina ca sa pot pricepe cursurile intr-o limba straina - franceza pe care o facusem in scoala generala si in liceu. Da, sa invat problemele -tip care se dadeau la examen. si am mai avut nevoie mare de memorie ca a pot asimila matematica pe care o utilizau - a trebuit sa invat in paralel calculul tensorial pe care nu il vazusem in viata vietilor mele in poli.
Tot memoria m-a ajutat sa fac o prezentare frumoasa la sfarsit de an - cu listuta din cap si toate punctele pe care voiam sa le prezint. Cred ca imi stiam discursul pe dinafara in proportie de 90 la suta.
si spre marea mea surpriza am terminat prima din grupa mea.
cred ca indiferent de stilul fiecarei scoli - memorizare vs creativitate - a trata scoala cu seriozitate va aduce intotdeauna rezultate bune.
... si 
albastricile lui mami 08.05.05
gabitzam spune:
Ca bine zici, Pisikutzo 
Si eu "pozam" cursurile in facultate si ma bazam pe memorie mai mult decat orice.
I-ai zis Oliviei despre bb? Intelege ceva?
Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla
onixone spune:
...mai fetelor am probleme cu alex>De cateva zile se arunca pe jos, urla , nimic nu ii convine.E drept ca a coincis si cu raceala lui si a mea dupa unde nu prea aveam chef de el micutul.Dar urla si plange intr-una , nu mai vorbeste normal, se matzaie ,la orice imi cere se scalamabie, ce mai da roade este naughty step...dar parca l-am pus de prea multe ori ieri.De vreo 5 ori in total.Si plange, si se da cu fundul pe jos, da din piciaore...si eu sincer nu mai pot.CA ma gandeam sa il dau in w-end la matusa desi nu prea imi convenea..dar am avut o iesire cu el de m-a pus pe ganduri...Stam 24 din 24 impreuna si nu e bine.NU vreau sa va spun ce era sa fac copilului ca e foarte grav.Nici psihic nu sunt bine si cred ca ne calcam unul pe altul pe nervi.
Oana lu'Alex
www.flickr.com/photos/copiluti_mai_iunie/sets/72157600515762396/" target="_blank">poze pe FLICKR
www.oana-jipa.magix.net/" target="_blank">Poze Alex
OlgaTarziu spune:
Salut fete frumoase si pasionale. 
Vad ca va certati pe rupte... Dar cum a zis Laura credeti ca stiti ce vor vrea sa faca piticii? Sau ca acum luati decizia "perfecta" pt ei si nu o sa regretati mai tarziu. Asta inseamna sa fii parinte- sa iei decizii, uneori sa o dai in balta, sa te corectezi, sa schimbi, sa adaptezi. Dar toate au sau vor sa aiba ca final fericirea copilului. Urasc congenital generalizarile gen: idiotii de nu stiu cine, toti sunt asa, etc. Traim intr-o lume nebuna in care datele problemei se schimba la fiecare 4-5 ani si se va accelera procesul iar daca nu invatam toleranta si sa ne adaptam repede vom fi frustrati permanenti.
Acum vine descrierea mea ca si copil: nebuna, cu o viteza incredibila,am mers la 8 luni, deja la 9 alergam, faceam fraze subordonate la 2 ani, la 3 ani stiam vreao 5-6 poezii gen "Moartea caprioarei", la 3 am inceput deja baletul ca aveam coordonare super. Marea dezamagire a familiei mele care au si crezut ca au un geniu in dotare. 
M-au terminat ca si copil asteptarile astea a lor imposibile. Da, invatam bine, da, eram de 10 dar nu eram copilul ala special pe care l-au visat. Bine ca nu l-a auzit DD sa ii dea lui tata unul cu adevarat "special" si atunci sa invete sa se bucure pt fiecare milimetru de progres. De fiecare data am impresia ca noi cei cu copii frumosi, destepti si "normali"luam totul fara sa ne gandim ce norocosi suntem. Fiecare copil are ritmul lui, fiecare e deosebit la ceva, fiecare parinte incearca ce e mai bine pt copilul lui. Eu personal daca Toni va avea rabdarea sa invete asa incat sa aiba o meserie ( tehnician, sudor, etc)si daca va fi un om bun, (asa ca painea lui DD) ma declar o mama implinita si fericita. Eu personal vreau sa dau un om bun lumii si care sa stie sa iubeasca oamenii, sa poata comunica, sa asculte si sa respecte parerea celorlalti, sa respecte pe cei din jur si sa aiba credinta in fortele lui si in DD.
Mno cam asta. Am trecut prin atatea furtuni in viata asta incat am invatat ca a asuma, a generaliza si a avea un "agresiv listening" sunt sursele de conflicte sigure. Stiu ca mai ales in scris e greu sa exprimi exact ceea ce vrei si ca se lasa loc pentru multe greseli de interpretare. Dar nu uittati ca mai presus de toate suntem aici sa ne ajutam nu sa ne impunem puncte de vedere sau sa reactionam urat cand cineva nu e de acord cu ceea ce credem noi. Acum astept rosiile.
monu spune:
salutare! noi am fost la Antipa sa vedem dinozaurii cu Ema si Adina. A fost tare frumos si fetelor le-a placut. Mai ales ca ale mele, datorita bolii, au stat ceva timp in casa-spital. Asa ca noi am fost super incantati. Descarc pozele si vi le aratam.
, mami de printese
Alexia - aparatoarea lumii si Antonia - avangardista
Sa lupti si sa cauti sa gasesti si sa nu te lasi doborat.
monu spune:
La Antipa
, mami de printeseAlexia - aparatoarea lumii si Antonia - avangardista
Sa lupti si sa cauti sa gasesti si sa nu te lasi doborat.
nelia spune:
Monu, Adina, frumos ca le-ati dus la muzeu... dar eu nu am reusit sa mi-o imaginez pe Tudora acolo! Nu s-au speriat fetele?
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU