povestea primei intalniri

maria_t1971 spune:

Felicitari mamico !
Tot binele din lume si toata fericirea pentru cele doua fete !!

IT spune:

Sunnyday.. Ce poveste frumoasa!

Multa sanatate, fericire si infinite bucurii si impliniri la amandoua!

sunnyday07 spune:

Multumesc tuturor

Le urez viitoarelor mamici sa isi gaseasca copiii cat mai repede iar celor care ii au deja acasa le urez sa se bucure de fiecare clipa petrecuta impreuna!

simo_75 spune:

sunnyday07-acum am citit povestea ta si ma bucur din suflet ca ti-ai gasit puiutul.
Sa va dea Dumnezeu sanatate si sa fiti cu totii fericiti asa cum va doriti.


Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga

aiuras spune:

Ce suflet frumos ai Deianira!
M-am gandit mult la povestea voastra si ma bucur ca ai gasit aceasta solutie. Bravo tie!
Cati bani? Poate reusim in mai multe!

Bellaiza spune:

Cand i-am vazut fotografia lui Stefan la DGASPC am inceput sa radem si eu si sotul meu. Era asa dragut, blond cu ochelari cu rame subtiri, cu gropite in obrajori pe care le arata generos zambind!
In timp ce asistenta sociala se pregatea sa ne arate fotografia cred ca m-am simtit exact ca orice femeie care asteapta sa isi vada pentru prima data copilul. Iar cand am intors fotografia si i-am vazut prenumele, pur si simplu m-am blocat pentru ca asa imi doream sa il cheme pe copilul nostru in eventualitatea ca era baiat.

La fata locului, perisorul blond era acoperit nepotrivit cu o caciulita de fetita, ochelarii fusesera sparti, nasucul avea mucisori, iar in privinta celorlalte haine cuvantul de ordine era :3. Asta inseamna 3 bluze, 3 perechi de sosete, 3 perechi de pantaloni...

In prima zi, Stefan a stiut ca suntem musafiri si la inceput s-a refugiat in camera lui de unde mai arunca si el cate o privire. Apoi a fost convins sa vina in sufragerie, dar nu prea a fost comunicativ spre deosebire de fetitele asistentei maternale.
A doua zi, dupa o noapte la hotel, am revenit si surpriza: Stefan era cu totul alt copil.Ne-a intampinat vesel, dornic sa comunice cu noi. L-am intrebat cum a dormit si, aici e aici, mi-a spus ca a avut o noapte grea. M-am gandit ca l-a durut burtica, dar nu era asta: aflase ca am putea fi parintii lui si nu a putut sa doarma. Am crezut ca mor cand am auzit ca i se spusese, l-am imbratisat, as fi vrut atunci sa ii iau toata povara aceea de pe umerasi...si am inceput sa ne jucam.
Ne-a aratat cum merge pe bicicleta pe doua roti, a jucat fotbal cu sotul meu de care a fost cucerit din prima clipa...Se straduia din toata fiinta lui sa ne placa! Si se imbujorase asa de tare!
A venit si ora plecarii. Eram hotarati sa venim la el si in urmatorul sfarsit de saptamana in ciuda celor 500 de km care ne desparteau, numai ca el a crezut ca plecam fara el pentru ca nu vrem sa fie copilul nostru...Am ingenunchiat, l-am imbratisat pentru ca statea sa planga si l-am intrebat daca stie ce este o promisiune. Mi-a raspuns ca da. Atunci i-am spus ca ii promitem ca venim la el peste o saptamana, iar el sa ne promita ca invata o poezie.
Noi am mers la el saptamanal din 27.03.2009 pana in 21.05.2009 cand am avut incredintarea.
Nu cred ca trebuie sa mai spun ca si el a invatat poezia.

Mai vreau sa spun ca, in prima zi, am acordat atentie si fetitelor asistentei maternale. A doua zi, la sfatul doamnelor psiholog si asistent social care ne-au insotit, ceea ce ne-a fost de mare ajutor, i-am acordat atentie doar lui Stefan, iar el a reactionat foarte bine stiindu-se in centrul atentiei.

Asta ar fi in putine si sarace cuvinte povestea primei noastre intalniri. Parfumul fiecarei emotii ne va ramane insa pentru totdeauna in suflet...

Bellaiza

gabi_99 spune:

Ballaiza- pot spune doar atit! miracol! asta gindesc atunci cind citesc fiecare prima intilnire aici, la acest capitol....miracol....cum DD ne calauzeshte pashii, cum ne ashteapta undeva un sufletzel pentru ca pur shi simplu este copilul nostru...cu cite incredere shi rabdare trebuie sa ashteptam acel moment....sa fitzi sanatoshi shi sa va bucuratzi de o viatza frumoasa impreuna! Ash scrie shi io despre prima intilnire, dar ma abtzin, avem pe Maria in plasament....cind va fi , daca ne ajuta DD, sa fie finalizate toate cele legale, vin cu drag la acest capitol sa povestesc!!!

gabi

zanabuna spune:

Bellaiza m-ai facut sa plang,ma intreb ce este oare in sufletul unui copilas abandonat ...Felicit toate forumustele care au luat aceasta decizie.Bravo,nu am cuvinte..

simi75 spune:

Bellaiza, frumoasa poveste, sa fiti fericiti si sa va bucurati de fiecare clipa patrecuta alaturi de copilasul vostru.

KoraPop spune:

Fetelor m-am apucat sa citesc acest subiect si m-ati facut sa plang....eu care ma consider destul de tare,tot citesc cate o poveste si iar ma pun pe bocit....tare mult m-au impresionat povestile voastre....sper ca intr-o buna zi sa ajung si eu aici cu povestea mea fericita...
Va doresc tot binele din lume alaturi de copilasii vostri!

Kora

CARPE DIEM!(Traieste clipa!)