Nu vrea sa citeasca!
Raspunsuri - Pagina 2
Mirunda spune:
Draga Descantec, nu stiu daca intrebarea ta mai este actuala, dar cum asta este o problema mai mult sau mai putin arzatoare a multor parinti, o sa iti raspund totusi, chiar daca cu intarziere...
Mara mea are 8 ani, merge tot in Germania la scoala, dar acasa vorbeste cu mine romaneste. Eu ii citeam ei seara de micuta, era unul din momentele mai deosebite ale zilei pentru noi. Cand a inceput cu alfabetul, am inceput cu jocuri de genul „ghici unde se afla litera „a“ in cuvantul asta? Dupa ceva vreme jocul nostru s-a trasformat in „ghici unde scrie „casa“ in randul asta? De fiecare data insa numai scurt, ca altfel se plicitsea, si nu mai avea chef. Pe urma am inceput targurile de genul „tu un cuvant, eu restul paginii“, urmat de „tu 2 cuvinte....etc“, pana am ajuns la „tu un rand, eu restul paginii“...Se cam plicitesea repede la faza asta, dar citea de gura mea, stiind ca „scapa“ si pe urma ii citesc eu mai departe.....Pe urma , cand am vazut ca stie tot alfabetul si poate citi binisor, dar nu are chef, nu a prins inca gustul, am inceput sa o bombardez si eu cu tot felul de carti ce credeam eu ca ar interesa-o . Tot eu ii citeam seara in pat, dar de data asta, din cand in cand, ma apuca subit „pipi“ J si ii ziceam „daca vrei, citeste tu mai departe pana vin eu imediat“ asta cand era povestea mai palpitanta...Pe urma cateva seri la rand, am avut subit treaba la masa de scris, si asta, din nou, cand era vreo poveste mai interesanta, zicandu-i „vezi ca mai sunt 15 min. pana stingem lumina, eu nu am timp, decat un pic, incepe tu si vin si eu...“ Dupa fazele astea, a urmat o perioada lunga, cand ar fi putut sa citeasca, dar nu avea chef...atunci am facut si eu ca si tine, draga Descantec, aplicand metoda „santaje si pedepse“...dar ti-ai gasit! Scorpioanca mea cea capoasa si personala nici gand sa vrea sa citeasca! Mai abitir nu si nu! Asa ca am renuntat repede la „forta“, si am cautat in continuare, ceva ce o putea atrage. La noi a fost cartea lui Paul Maar, „Sams“. Primul volum l-am inceput impreuna: Pe masura ce era mai palpitant, eu eram mai „ocupata“ , si uite asa, primul volum l-a, citit impreuna, al doilea l-am cumparat cu ea impreuna, ca un „premiu“ pentru ceva deosebit ce facuse ea nici nu mai stiu exact ce..., Ce sa mai lungesc, urmatoarele 4 volume le-a citit singura...Am incercat sa fac din asta o rasplata , nu o pedeapsa...si la noi a mers! Acum citeste ca nauca, ar sta toata ziua daca ar fi dupa capul ei , sigur ca si exemplul personal conteaza, si eu citesc mult. Seara ne facem „gemütlich“ amandoua (nu stiu cum se traduce asta, un fel de comoditate asociata cu rasfat), si ne luam cate o carte si citim impreuna...cand face ceva mai deosebit, mergem si cumparam o carte pentru ea, ce si-o alege ea singura....din cand in cand mergem amandoua prin oras, si unul din telurile noastre „fixe“ este o librarie mare si frumoasa, unde stam si rasfoim carti...Nu stiu, fiecare copil este deosebit, dar cred ca merita orice efort din partea noastra, sa ne invatam copii sa iubeasca cartile, asta cred ca este un enorm dar ce parintii il pot face copiilor...
In cazul tau, draga Descantec, sigur ca fetita este deja mare, „trucurile „ mele nu prea mai tin... Eu as incepe prin a elimina „santajul si pedeapsa“, nu stiu, la noi nu au dat deloc rezultate...as lasa cateva saptamani sa treaca, fara a aduce vreo secunda vorba despre citit...as incerca insa, in acest timp, sa fac o legatura permanenta intre „a te simti bine, a te relaxa“ si „a citi“ prin exemplu propriu...as reinoda ( sau as continua) ritualele cititului impreuna...as cauta tot timpul sa aflu ce o intereseaza pe ea mai tare...in clasa a4a pot fi, cred eu, romane despre viata de la scoala, aventuri de genul „ciresarilor“, din nou ma repet, pe fiecare copil il intereseaza altceva. Cu Mara am avut in vara asta succes in Romania cu niste mici carti politiste cu Donald Duck...asta fiind a 2a lupta castigata cu cititul, caci in romaneste nu a vrut pana in vara asta sa citeasca in ruptul capului...dar aste este o alta poveste, nu mai incep si cu ea, ca v-am facut deja capul mareJ)
As mai avea ceva idei, care la alti copii au dat rezultate: la copii mai mari pagini de Internet pentru copii, sau joaca de-a posta electronica...palpitanta de tot! Daca copilul are acces la un PC ii putem face un acount al lui, si ii trimitem regulat povestioare , glumite, etc.. Eu insa as limita accesul la computer in jurul vastei de 8-10 ani la max. ˝ h /zi...Pe urma sunt tot soiul de reviste frumoase de copii, benzi desenate, etc, care, daruite ca o rasplata pentru ceva deosebit, pot capata in ochi copilului o alta valoare...Sau cum ar fi „uite, daca tu reusesti sa citesti cartulia asta intr-o saptamana, mergem la bazin /sau mai stiu eu unde, un tel drag al copilului. Oricum, ideea de baza este sa legam cititul de o rasplata, un lucru pozitiv, o placere, ceva deosebit...si gata, ca ma repetJ)!!!
Asa ca noapte buna, dragi mamici cititoare, ma duc sa imi termin cartea J!!!!!
Cu drag, Mirunda
"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
Marox spune:
Fetelor, m-ati speriat !!! Si eu sint o cititoare inversunata si ma tot gindesc cum sa-mi fac copilul sa mosteneasca gustul pentru lectura. Si sotul meu citeste si nici unul din noi nu se omoara cu televizorul. Cu calculatorul da, dar asta-i alta poveste.
Acuma Alex are 4 luni, mai trece apa pe Dunare pina ajunge sa citeasca, iar eu scriind aici am impresia ca sint ca in povestea cu drobul de sare, dar ce vreti, prea mi-e teama ca n-o sa-i placa lectura. Ceea ce m-ar termina!
Mirunda spune:
Draga Marox,
nu ai de ce sa te temi, depinde mult de tine sa ii placa copilului tau sa citeasca! Eu am avut noroc ca am stiut de probleme de genul asta, de la prieteni cu copii crescuti aici, si am inceput din timp sa o "modelez" pe Mara catre asta...cred ca sunt insa si copii care , oricit am vrea noi, nu vor gasi aceeasi placere ca si noi in lectura...pacat, asta este, trebuie sa ii acceptam asa cum sunt, ca doar ai nostri sunt...eu ma bucur insa enorm ca fetita mea a facut o pasiune din asta, a fost drum lung pana aici, dar s-a meritat!
Toate bune! Mirunda
"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
ruxij spune:
Daca e un copil caruia nu ii place sa citeasca, nu cred ca va fi usor sa fie convins. Dar nu este o nenorocire, daca merge bine cu scoala. Copilul meu e mic inca, dar am o sora cu 10 ani mai mica pe care am vazut-o crescand. Nu i-a placut in veci sa citeasca, a avut si inca mai are ceva deficiente de vocabular, ceea ce n-a impiedicat-o sa aiba mereu cea mai mare medie din scoala, sa fie vesnic premianta, sa intre printre primii la o facultate f. grea si sa ramana printre primii in continuare etc. Dar nu citea decat numai si numai ce era "tema". In schimb eu citeam mereu si peste tot si nu mai ramanea timp sa imi invat toate lectiile. Mereu am fost a doua, a treia, niciodata prima'ntai. Cum o fi mai bine? Nu va ingrijorati, e pacat ca nu citesc, dar e mai important sa isi vada de scoala.
ruxij
anto spune:
Nici a mea nu citeste mai mult decat are nevoie pt.scoala foarte rar o apuca cititu si atunci mai mult reviste,nu cred ca a citit vre-o data o carte de la cap la coada.Cred ca f.rar mai vezi azi un copil interesat de carti ,au alte preocupari decat am avut noi desi ar fi f.bine daca ar mai si citi cate ceva din cand in cand.Nu stiu ce metode as putea gasi s-o fac "sa-i placa" sa citeasca daca nu-i place.Ca sa o fac sa citeasca i-am cumparat tot felul de carti care au aparut in ultimul timp si de care am vazut ca e interesata dar degeaba ca nu a terminat nici una,mai citeste din ele doar cand merge la W.C.,ca ex.putea sa ma aiba pe mine ca eu citesc destul de mult in comparatie cu cat timp am dar am impresia ca ei nu ne copiaza numai pe noi parintii pt.ei conteaza f. mult si ce e"in"(la moda).
mitub spune:
Dragele mele,
Uite ca aici va pot spune din experienta mea. Imi amintesc ca atunci cand eram mica (pana intr-a patra) nu prea ma omoram cu cititul. Stiti cine mi-a insuflat mie gustul cititului ? Frate-meu. Mai mare cu trei ani decat mine, citea tot timpul, mai ales in loc sa-si faca lectiile, avea tot timpul o carte in sertarul de sub birou. Cand intra cineva la el in camera........se inchidea sertarul si mai scria cateva randuri din teme.
Eu am inceput cu Jules Verne, am citit tot ce aveam in biblioteca plus imprumutate, apoi a fost perioada muschetarilor, povestile nemuritoare m-au insotit aproape permanent, le reciteam periodic. Chiar si acum, oameni in toata firea, de multe ori e frate-meu care-mi face cadou cate o carte sau ma sfatuieste la cate o noua aparitie.
In fine, acum sunt in Italia de 5 luni, am inceput sa invat limba auzind Tv si oamenii, in librariile obisnuite nu gasesti neam de carte in engleza...asa ca am terminat de curand a doua carte in italiana.
Oricum, si parerea mea este ca tentatia trebuie sa fie motorul, si nu santajul! Daca va ajuta cu ceva, nici Miruna mea nu vrea sa spuna poezii....dar cand o iau repede la telefon, tot ii mai scapa alta in afara de aia cu piticul, sau cand ii zic ca am uitat eu, imi spune ea continuarea.
Si vorba Liei, e important si daca copilul este "bun" la scoala, nu toti au inclinatii literare, sunt multi care se impaca mai bine cu cifrele. In perioadele vietii cand ai nevoie de un sfat, de un ajutor, de liniste, sigur te refugiezi intr-o carte buna......
Numai bine,
Boga
ciufulici spune:
Buna tuturor, vad ca subiectul e mai vechi dar prin grija noastra revine in actualitate.
Ma incadrez si eu la grupa de varsta, Diana mea are 4 ani si 11 luni acusi si de cand a inceput sa stea in fundulet a "mancat" cartile si la propriu si la figurat.
La noi este o regula inainte de culcare toata lumea citeste ceva. In camera ei pe noptiera are: o veioza, un ceas, un casetofon la care asculta povesti si nu in ultimul carti. In fiecare seara inainte de culcare oricat ar fi de obosita rasfoieste o carte doua. A invatat din ce i-am citi noi pe dinafara multe povesti dar acum poate si ea sa citeasca pe litere si sa vedeti se mandra e cand citeste cate un cuvant.
Mai nou cei de la gradinita au demarat un fel de program de citire dandu-le acasa pentru o saptamana cate o carte (e in limba engleza) ca sa exerseze sunetele si sa vedeti ce grijulie e inainte de culcare ca are de citit si nu se culca pana nu o citeste.
Ne bucuram ca ii place, o sa vedem mai traziu ce va face ca acum e ocupata toata. Dar si noi o laudam pentru fiecare cavant citi de ea.
Ceva care pe noi ne-a impresionat tare e ca a inceput sa isi puna bani la pusculita sa isi cumpere carti. Cum a decis asta, sa va spun? A fost o perioada cand voia guma de mestecat si un fel de bilute care erau cativa banuti acolo dar nu o a ajutau la nika dupa parerea noastra nici guma nici bilutele. Am vazut ca vrea mereu am decis sa trec mai des pe la librarie stiu ca acolo pot sa o las ca tot acolo o gasesc si a inceput ca vrea si catrea asta si asta, atunci am trecut la explicat sa hotarasca singura ce vrea, guma bilute, carti, jucarii si ce mai voia ea. Ea singura a ales cartile si de atunci nu a mai vrut nici guma nici bilute. Dar acum sa nu credeti ca nu ii mai cumpar nika. Decidem si noi cand ar fi nimerit de o guma desi nu sunt de acord deloc cu ea.
Sper ca nu m-am abatut prea tare de la subiect.
Ciufulici
ani35 spune:
Fetelor,cred ca sunt o norocoasa,pentru ca Laura(10 ani)citeste,are inclinatie spre tot ce tine de arta(lectura,pictura,muzica)...matematica 
...ea i-si da silinta dar,asa cum spuneati si voi,fiecare copil e cu personalitatea lui.Marta(4 ani)cum o vede pe sora-sa cu nasul in carte,"citeste" si ea toata ziua...daca o asculti...ce inventeaza...
lorelei_19 spune:
Aoleu, Mirunda, ca bine le mai spui, multam de sfaturi! am sa incerc si eu cu fiica-mea cu rasplata, cu vizitele dese in librarii, etc. Chiar si poanta cu wc-ul mi-am notat-o! sunt tare curioasa ce iese. Poate, poate. Doamne ajuta!
Samsara7 spune:
Da, si eu sunt o norocoasa. Ruxandra citeste si e foarte curioasa sa stie de toate. E adevarat ca eu am un adevarat cult pentru carti si mi-am adus o bucatica, ce era mai pretios din intreaga biblioteca. Pe urma am avut sansa sa primesc, ca un cadou facut din cer o alta seama de carti pe teme de psihologie, medicina, arta, carti pt copii, istorie, cultura(cineva care le-a abandonat). O comoara! M-am apucat cu mai mult sarg sa citesc in franceza, si ce bine e acum, nu ma mai simt asa de dezradacinata.
Cum spuneam fetita mea, de 11 ani, citeste, dar ce vrea ea nu ce ar trebui neaparat! Amesteca carticele pt copii cu cartile de oameni mari. In umtima perioada este mai putin axata pe carti, dar e doar o perioada.
Cred ca e si in firea ei, dar scoala -din clasa pregatitoare- a avut un rol important; au ca tema de citit o carte din biblioteca (subtirica si amuzanta la inceput). Copiii sunt dusi cate doi, trei odata la bibliotecuta scolii, aleg o carte si dupa aceea, intr-o saptamana, e musai sa faca un scurt rezumat, de cateva linii! Asta ii invata sa se exprime la subiect si tototdata ii obliga sa citeasca, vrand nevrand. Cartile din Romania, povesti si alte minuni aduse de mine cu atata suflet, le-a rasfoit totusi mai rar.Mai degraba dictionarul trilingue roman-francez-englez pt copii a atras-o si Harry Potter in romaneste. Am invatat-o sa scrie si sa citeasca romaneste inca din clasa I, dar nu am insistat, stiu ca daca o oblig devine un catâr. cat sa se descurce la inceput iar progresele le face vazand cu ochii, caci in Romania e obligata sa citeasca la televizor subtitrajul, sa scrie carti postale si mail-uri bunicilor.
Ce merge la fiica-mea este faptul ca ii interzic. Ea trebuie sa isi bage nasul acolo unde e interzis! Si cum nu am loc de biblioteca, cartile stau in doua rafturi obeze in dulapul ei (care e cel mai incapator). Un raft romana, unul franceza! Interzis sa umble fara voia mea, dar ti-ai gasit!Din cand in cand se pune sa cotrobaie, sa le aranjeze, eticheteze, dupa care se adanceste in lectura, rasfoieste si incet incet o prinde flama. Si daca povestile romanesti nu au atras-o e pt ca nu intelegea limbajul intotdeauna si o oboseau regionalismele si expresiile acelea mai vechi (e lenesa cu cautarea in dictionare, si explicatii, acum are dictionar pe calculator: clic si stie tot).
In schimb ce e modern o atrage! Asa se face ca e indragostita de poeziile lui Marin Sorescu. Nu a inteles intotdeauna totul, e greu sa explici "umorul" la o varsta frageda dar i se pare minunat limbajul lui. Asa ca din cand in cand face si poezii. A fost publicata si la concursul "Primavara poetilor" la primarie, si in jurnalul scolii! Poezii scurte, rime albe, dar intra in "transa" numai cand ceva ii loveste sensibilitatea.
Toata ziulica ne ciorovaim uneori, probleme de ordine, de disciplina, de respect (nu ii place de cineva refuza sa spuna si buna ziua, zice ca e "ipocrizie"). Dar nu stiu ce inseamna sa faci lectii cu copilul, sa supraveghezi, sa iti faci griji! Dimpotriva as vrea si eu sa fac ca alte mamici, dar iese razboi, nu vrea decat singura sa isi faca lectiile, din prima zi de scoala. Iar internetul joaca un mare rol, calculatorul, enciclopediile multimedia, caci ii atâta curiozitatea si ii da rapid informatii.
Mi-e greu sa dau sfaturi, e delicat caci tine si de caracterul copilului nu numai de vointa parintelui. Dar din experienta stiu ca trebuie inventat in permanenta, gasite solutii-joc, ascultat instinctul uneori. Si nu dispera! Cert e ca din pricina unor greseli de ale mele am indepartat-o de anumite lucruri pe fata mea, iar cand am stiut sa fiu discreta si putin vicleana am dus-o pe fagasul dorit. De pilda nu suporta sa ii dau lectii despre cum sa recite o poezie, desi ii place cum le recit eu si stie ca sfaturile mele sunt corecte. Iar poezii pt la scoala, sunt cu duiumul.
Si intr-o zi tot chinuindu-ma, ea nu si pace, se incapatana sa turuie cuvintele monoton si egal. Si stiu ca are talent, dar ca nu vrea sa se foloseasca decat cand vrea ea, nu impinsa de mama.
Asa ca a plecat la scoala, poezia era de pregatit pt peste 2 zile! Am luat dictafonul si am inceput sa recit poezia ei, o data, de doua ori, de trei ori in franceza! Apoi alta in romana de Magda Isanos, apoi una de Marin Sorescu mai haioasa si pe inteles si tot asa pana am umplut casetuta. Cand a venit i-am zis sa asculte si a realizat ca o poezie o putem spune de multe ori si niciodata la fel, si ca trebuie simtita nu repetata si doar gandita. Si a venit cu nota cea mai buna la recitare, dar eu nu am mai stat langa ea si nici nu am ascultat-o, caci ma refuzase deja . Asta o ambitioneaza, sa imi dovedeasca ca poate si fara mine, de una singura.
Nu stiu daca nu am batut câmpii voios, dar din una, din alta, mai culegem cate o idee! Daca pana la urma nu reusesti sa trezesti pasiunea aceasta a lecturii in copila ta , spune-ti ca are alte calitati, pe care un alt copil nu le are! Si eu mi-am zis de multe ori "de ce nu poate fi altfel in cutare ori cutare lucru fata mea?"! Simplu, pentru ca steaua EU si planeta TU nu vor fi niciodata la fel. Si asa ma mângai spunandu-mi ca daca nu e perfecta in anumite domenii , in altele este.
Si daca dupa toate eforturile facute nu rezolv nimic, atunci o privesc cum infloreste ca un trandafir si uit de spinii care ma zgarie din cand in cand.
Mihaela