nevasta vs. copil?!
Raspunsuri - Pagina 4
iren spune:
quote:
Originally posted by ruxij
Stiti ceva? Si eu ii zic lu' barbata-miu, la nervi nu te mai "lua" de copilul MEU. Atunci cand mi se pare ca ii face o nedreptate, ca e rautacios, ca isi varsa nervii pe el gratuit sau il pedepseste/critica pe nedrept. Si e copilul NOSTRU, facut impreuna. Asa ca eu il inteleg pe nenea ala. Probabil simte ca e rautacioasa si nu neaparat bine intentionata. Oricum, pana nu auzi ambele parti, nu iti dai seama care e adevarul. Depinde ce zicea nevasta, depinde ce face copilul, ca poate ea il tot critica nonstop si poate fi banuita ca nu e obiectiva. M-ar deranja teribil sa imi critice copilul cineva pe nedrept (poate chiar si pe drept, un strain), chiar si un ipotetic sot de-al doilea. Daca faci asa ceva imi devii antipatic instantaneu. Daca as gasi ca e incorect in ceea ce face i-as spune la fel "ca tine sunt multi, copilul e unu'". Si cu asta basta.
Ruxij, asha fac shi io, sa-l fereasca sfintu pe barbat sa-l atinga nitzel la kur pe Bogdanel- ca el e mai mare :))- ca are un scandal cit casa, ca e "copilu meu, io ma kinui sa-l cresc shi tu nu ai dreptu sa dai in el!!!" etc, etc
Io shi plozii turbulentzi
In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.
Nadia1976 spune:
Elise, cu multa dragoste si rabdare din partea parintilor, copilul inca mai are o sansa; dar parintii trebuie sa stabileasca anumite reguli, sa le urmeze "Dumnezeieste", sa ii aplice pedespe si recompense, sa ii traseze un drum pe care copilul sail urmeze. Copii AU NEVOIE de reguli! Au nevoie de cineva sa le impuna anumite lucruri; cum mai spunea cineva: sa-l lase nemancat... sa ii dai cpilului in gura la 8 ani... hmmm! Fiica-mea (vitrega) a avut acu vreo 2 ani o perioada de cateva saptamani cand indiferent ce gateam, invariabil spunea "Nu-mi place", fara sa guste macar. Si gateam mancaruri care STIAM sigur ca-i plac, pe care le mancase inainte. Daca bagam o pizza in cuptor, tot spunea ca ei nu-i place pizza. Pana intr-o zi cand m-a suparat rau si dupa ce mi-a spus ca nu-i place ce am gatit m-a intrebat daca poate avea, in schimb o... cred supa! la cutie. I-am spus (ptr. prima oara) ca NU! Ori mananca ce am gatit ori merge la culcare nemancata. A vrut sa se joace la comp., i-am spus ca nu are voie pana nu mananca; s-a inchis in camera ei vreo 2 ore, dupa care a iesit si m-a intrebat daca-i dau sa manance ca ii este foame. Am intrebat-o ce vrea sa manance, mi-a raspuns (cu un zambet strengar in colut' gurii) ca mananca ce am gatit; cand a priceput ea ca treaba-i serioasa si ca intr-adevar nu-i dam sa manance altceva, eh! ce buna a fost mancarea gatita! De actunci, crede-ma! nu a mai spus nici macar o data ca nu-i place! Desi, sa stii ca nu o fortez sa manance ce stiu ca nu-i place (ciuperci, de ex.). Sa stii ca atunci cand impui reguli copiilor dupa ca ne face noua viata mai usoara, ei nu mai cresc si se dezvolta intr-o stare de haos permanent in care seful e copilul, ci are limite bine determinate, care-l vor ajuta sa se dezvolte intelectual si emotional normal, ajutandu-l sa ramana copil in timpul copilariei si sa se maturizeze la timpul potrivit. Tu crezi ca copilului ii e bine acum? Sincer, tare ma indoiesc! Poate felul in care copilul reactioneaza si se comporta e nimic mai mult decat un strigat de ajutor, catre urechile parintilor, ceva de genul: Faceti reguli!!! Ca asa nu se mai poate! Copilul are nevoie sa stie ca parintii lui sunt acele persoane pe care se poate baza, ca sunt intelepti si il vor ajuta la nevoie, acum, in ochii lui, parintii sunt probabil, 2 fiinte slabe, care joaca dupa cum canta un copil de 8 ani... of, ce mesaj ii transmit ei copilului astuia, bietul de el!
Winners don't quit; quitters don't win.
Don't give me an attitude; I already have one!
Elise spune:
quote:
Din punctul de vedere al copilului, mama2 e cineva care vine sa-i fure dragostea tatalui.
Crini, de 5 ani sint casatoriti.
Copilul are 8 ani.
Deci putin probabil sa tina minte cum era "inainte".
La un moment dat, chiar a intrebat-o pe mama adoptiva direct daca datorita ei s-au despartit parintii lui: si i-au explicat (amindoi) ca nu e cazul.
Iar alt aspect care "a ajutat" cumva e ca si mama naturala e la rindul ei casatorita cu altcineva.
Pe de alta parte, au avut initial si momente de "tandrete", copilul a placut-o la prima vedere din moment ce i-a spus de citeva ori "ar fi bine sa fii mama mea".
Ulterior, locuind in aceeasi casa, a inceput sa o perceapa ca pe cineva care nu e "de luat in seama" prea mult.
IEPU asa e, e vb. de subminarea autoritatii: in momentul in care tipa spune ceva, fie si ceva inofensiv si nu adresat neaparat lui, se uita imediat la taica-sau sa vada daca "aproba".
Acum , banuiesc ca si eu as avea ceva reactii violente dak as avea un copil si mi-ar pocni cineva odoru' (inclusiv taica-sau) da' aici nu e vorba de pocnit - ci de a nu-i da mincarea in gura cind se joaca la calculator.... a nu-i cumpara tot ce-i colorat si misca pe o raza de 100 m, etc etc.
Elise
ruxij spune:
quote:
Originally posted by iren
Ruxij, asha fac shi io, sa-l fereasca sfintu pe barbat sa-l atinga nitzel la kur pe Bogdanel- ca el e mai mare :))- ca are un scandal cit casa, ca e "copilu meu, io ma kinui sa-l cresc shi tu nu ai dreptu sa dai in el!!!" etc, etc
Io shi plozii turbulentzi
Ecsact! Da' ia sa fie frun "vitreg", sigur nu mi-ar tine casnicia, c'as fi numa' ashea 
, numa' sa se'ncrunte la odor
ruxij spune:
Auzi mey, Elise, da' ia nu-ti mai barfi prietenii.
Elise spune:
quote:
Originally posted by ruxij
Auzi mey, Elise, da' ia nu-ti mai barfi prietenii.
asha, ma skuzi, trebuia sa incep cu: "studiu de caz: Dak cumva se intimpla sa fii in situatzia asta....ce faci?"
Mentiune: doamne fereshte, poc poc in lemn: Toate personajele sint pur fictionale iar orice asemanare cu persoane reale este o coincidenta.
Elise
casandra spune:
Daca tatal vrea sa fie singurul educator al copilului, atunci sa fie, dar sa se ocupe de educatia lui, altfel va regreta mai tarziu, si nu prea tarziu, destul de curand. Orice tata iubitor isi mustra copilul.
Caroline spune:
Eu cred ca prietena ta poate fi ferma, fara sa supere pe nimeni.
"Imi pare rau, eu nu iti dau mancare in gura pentru ca esti mare si poti manca singur. Si mai ales cand esti la calculator cred ca nu trebuie sa mananci pentru ca:.... si aici motivele" Daca ii explici logic si cu rabdare, copilul intelege, chiar si tatal lui. Dar asta este ce fac eu, pentru ca eu am convingerile mele si le aplic si copilului #2. Tatal poate sa-i de-a mancare si atarnat intr-o mana, il poate educa cum doreste, imi poate cere sa nu ma bag, sa-l ignor, sa nu comentez si sa-l trimit la tatal lui pentru orice dorinta. Nu e tatal acasa, sa astepte pana vine si atunci, daca tatal e de acord, sa-i servesca masa la calculator. El, nu eu. Pentru ca am convenit ca eu nu trebuie sa ma implic.
crini spune:
Intrebarea iniziala a fost daca e normal ca tatal sa ii faca educatia singur si sotia sa nu ii faca observatii copilului si dupa mine raspunsul e Da.
Situatiile prezentate de tine ulterior tin de rasfat si aici fiecare parinte decide cat ii permite copilului. Asta nu are legatura cu situatia lor particulara. Oricum de foarte multe ori cuplurile fara copii considera ca prietenii deja parinti sunt prea ingaduitori cu fiii.
Din ce povestesti, niciunul dintre soti nu se lamenteaza, deci se pare ca au gasit un echilibru. Intr-un mod pe care voi nu il aprobati, dar cu care ei amandoi sunt de acord.
Cred ca o interventie din exteriorul familiei nu ar purta la nimic bun.
Rufus spune:
Aceasta situatie este foarte complexa si nu cred ca cineva care nu-i intr-o cauza similara poate avea raspunsuri si solutii transante.
Eu sunt intr-o situatie de acest gen si de aceea raspund intrebarii lui Elise.
Am copil din prima casatorie ce sta cu noi, are copil din prima casatorie, de asemenea cu noi si avem impreuna copil.
Imi iubesc sotia si ma iubeste, asa ca in filme, dar au existat momente tensionate vis a vis de copii; stiam ca vor fi, inca de la inceput, insa nu am stiut cu adevarat despre ce este vorba pana cand nu au venit.
Eu sun exagerat in privinta fetei mele, si asta inaintea casatoriei mele cu actuala soata. Imi dau seama ca pentru ea, copilul meu nu poate insemna ce inseamna pentru mine, si poate nu o sa insemne niciodata. E valabil si pentru mine cu fata ei.
Am insa, in general, incredere in sotie, fiind convins ca fericirea mea este prioritara pentru ea si aici intra si fericirea fetei mele.
Spun "in general", pentru ca "piticii" mei imi intuneca ratiunea uneori si am tot felul de impresii, alimentate cateodata (dovedit) si de fata mea care, asa cum spuneati si voi, nu poate gestiona corect schimbul de mame.
In unele din acele momente de tensiune mi-am spus clar parerea si am afirmat cinstit ca nu pot avea o casnicie perfecta in cazul in care fata mea nu-i fericita. Prin asta am vrut sa transmit sotiei mele ca este responsabilitatea noastra de a ne face intelesi fiecare copilului celuilalt, casnicia noastra nefiind negociabila.
Da, am inca pretentia de a decide in cazul copilului meu, desi sotia mea nu pare a avea aceeasi pretentie, lasandu-ma pe mine sa hotatasc de multe ori si in cazul fetei ei. Are incredere, ce-i drept, in judecata mea, dar are si o mai mare intelepciune, cu toate ca este si ea supusa greselii.
Atitudinea barbatului din povestea Elisei nu este constructiva, pe motiv ca nu serveste nimanui; este de inteles, dupa mine, insa trebuie adaptata civilizatiei actuale, precum si interesului comun.
Este insa, va rog sa ma credeti, o situatie grea.
poze multe cu noi