Copil fara tata vs. ultima sansa ?!

Am 30 de ani si am fost diagnosticata in decembrie cu infertilitate/sterilitate - si eu, si sotul - si ni s-a recomandat FIV + ICSI urgent (pentru ca problemele mele se agraveaza).

Pe baza acestui soc - sau nu - ne-am despartit.
Mai exact, m-a inselat - am aflat si ne-am separat.
El a venit cu propunerea sa facem totusi un copil.
Sa-l facem acum, pentru ca numai acum mai pot eu, si sa lamurim in timp ce este intre noi.

Imi doresc un copil.
Mi-l doresc din tot sufletul.
Dar nu stiu daca acesta e cel mai potrivit mod de a-l concepe....
Aici nu mai e vorba de o intimplare, ci de vointa noastra, pentru care copilul respectiv s-ar putea sa ne judece la un moment dat.

Nu se pune problema ca "nu l-am dat afara".
Ci ca l-am conceput constient, intr-un moment in care nu mai sintem o familie normala.

Tendinta mea... find totusi ultima sansa, ar fi sa o incerc si pe asta, chiar si asa, cu sufletul rupt bucati si singura fiind, daca el vrea.
Si el vrea.

Presupun ca, daca si-l doreste, si el ar fi un tata bun pentru copil, chiar daca nu si un sot bun pentru mine.
Si ca am putea sa-l crestem, chiar locuind separat.

Am postat subiectul aici pentru ca am nevoie de sfatul cuiva care a trecut prin asta - si a crescut sau isi creste copilul ca parinte singur.


Elise

eve44 spune:

Buna Elise!
Am incercat ptr citeva momente sa ma pun in locul tau .Sincer te inteleg ca treci printr-o perioada f dificila.Stiu si ce inseamna sa-ti doresti enorm un copil si sa nu-l poti avea .Am trecut si eu prin faza asta ,dar in final a fost un diagnostic pus gresit si s-a rezolvat.Acum am 2 copii.
Eu de ex ptr o perioada destul de lunga sunt singura cu piticii,tatal lor este plecat din tara .Vreau sa-ti spun ca puiul cel mic intreaba dimineata ,la prinz si seara de"tati".Raspunsul din partea mea este "s-a dus sa cumpere bobo".Ptr moment intelege ,dupa care revine cu intrebarea.Ma tot intreb daca doamne fereste nu vine tatal lui ce s-ar intimpla?Deci copilul ii simte f mult lipsa,mult mai mult decit ne putem noi imagina.
Acum revenind la intrebarea ta ,daca iti poti creste un copil singur(a) cred ca se poate dar este f greu .Si nu ma refer la partea materiala ,asta se mai rezolva cumva,ci ma refer la partea de afectiune -cine poate inlocui dragostea de tata?
Daca ptr tine este ultima sansa atunci probabil ca nu merita sa o ratezi ,asumindu-ti riscurile de rigoare.
Oricum in situatia ta esti singura in masura sa decizi si cine stie poate aparitia unui copil va poate readuce fericirea ,cine stie.
Indiferent de ce decizie o sa iei iti doresc multa bafta!
Eve

numeioana spune:

Eve, am si eu in familie un caz asemanator. Tatal lucreaza in strainatate si mama si-a crescut practic singura copilul, insa cu sprijinul moral si material al tatalui care sta acasa cam 4 luni pe an. La fel ca in cazul tau, copilul o intreaba mereu pe mama unde e si cand vine tati. Ii simte lipsa, normal. Cand va mai creste putin va intelege ca tatal lui a ales sa munceasca departe pt a-i asigura lui tot ce isi doreste. O face din dragoste pt familie.

Dar asta e cu totul o alta poveste. Din pacate, Elise trece printr-o situatie mult mai dificila.
Elise, vreau sa te incurajez sa faci ce-ti doresti cu adevarat. Daca copilul asta te va face sa te simti implinita si fericita din cale afara (si pot sa bag mana in foc ca asa va fi) merita sa faci tot posibilul sa-l ai. Gandeste-te ca daca nu te hotarasti azi, maine ar putea fi prea tarziu. Temerile tale sunt normale in situatia in care ai decis sa pui capat relatiei cu sotul tau. Poate frustrarea ca nu iti poate darui un copil l-a impins sa faca lucrurile acelea neplacute. Cu siguranta va fi un tata bun, desi poate acum nu-ti vine a crede. Intr-adevar, nu este modul ideal si mai ales modul obisnuit de a concepe un copil, dar este un mod. Si daca exista aceasta posibilitate eu zic sa nu mai astepti. Nu vei regreta niciodata ca ai ales sa aduci pe lume un copil, chiar si in acest fel. Si nu te gandi ca la un moment dat copilul vostru va va judeca. Nu e cazul. Sunt pe lumea asta copii care au crescut cu parintii despartiti. Sunt copii buni, destepti, sanatosi si fizic si mental. Important e sa simta ca sunt iubiti. Iar daca ambii parinti ii iubesc, cu atat mai bine!

Bafta multa! Nu sta pe ganduri prea mult. Fa ce simti!

Ioana
poze noi

Elise spune:

Eve, Ioana,

Multumesc pentru incurajari: si eu vreau sa il fac - desigur, mi-as dori sa il concep in alte conditii, in mod natural, si alaturi de tatal lui care sa ne iubeasca pe amindoi... dar daca nu se poate, asta e.
O sa merg inainte, o sa fac FIV.
O sa fac tot ce depinde de mine.
EL...cred ca o sa fie un tata bun.
Isi doreste copilul - el a venit cu decizia asta, nu eu.

Deci, cred ca pina la urma asta e decizia finala, sa il facem, daca ni-l da Dumnezeu.

Dar sint tot felul de alte necunoscute care apar dupa momentul FIV, dupa nastere....

Nu stiu ce ma asteapta.
N-am fost niciodata in situatia asta.
Si nu ma gindesc la mine. Ci la cel mic.
Nu este vorba de partea materiala.
Sau e vorba si de asta.
Pentru ca daca stau acasa nu o sa am bani.

Daca o sa am bani, nu o sa pot sa fiu linga copilul meu atunci cind imi cere ceva, atunci cind il doare ceva, atunci cind are nevoie de mine.

Sint cite 2 parinti care nu balanseaza lucrurile astea - eu o sa fiu una singura, si daca eu sint provider, nu voi putea fi si alaturi de el 100% din timp.

Iar afectiune 100% din timp de la mine ar trebuie sa primeasca. Taica-sau va fi part-time oricum.

Sint 1000 de intrebari.... Pina acum m-am gindit ca il vreau si atit.


Elise

Rosey spune:

am citit toate paginile de la subiectul celalalt. sfatul meu e sa NU faci asta.
un copil te va lega ENORM de el - psihic, fizic, prin prisma tuturor lucrurilor pe care le veti face impreuna...eu cred ca, de fapt, tu nu vrei sa te rupi de el, si ai gasit o modalitate de a continua altfel relatia.
si nu, nu cred ca e o problema de bani. eu am intrat in maternitate cu 1 mil 500 in 2001 si am supravietuit. singura. deci se poate. si am reusit sa fac in asa fel incat sa ii fie mereu bine copilului meu.
nu stiu daca e cel mai bun sfat, dar eu daca as fi in locul tau as prefera sa fac un copil cu un donator necunoscut. in felul asta macar nu as avea de la el asteptari. iti dai seama ca tot vei astepta MULTE de la el?? va fi tata, va avea obligatii etc. nu stiu daca sunt coerenta.
in paranteza fie spus, eu una cred ca l-as ierta, in locul tau, nu as avea puterea sa ma rup, daca l-as iubi asa de mult. dar cred ca acest pas ar fi gresit.

numeioana spune:

Dimpotriva, eu n-as accepta sa port copilul unui barbat pe care nu-l iubesc, nu l-am iubit niciodata, ce sa mai spun ca nu-l cunosc. Dar as accepta sa aduc pe lume copilul sotului meu, pe care l-am iubit, chiar daca lucrurile s-au schimbat...

Ioana
poze noi

Elise spune:

Din punct de vedere al copilului, CRED ca ar fi mai bine sa ii asigur jumatate de tata, decit deloc.

Si, asa cum am mai spus, el isi doreste un copil, si pentru el acest copil va fi unic (daca mai vrea unul, trebuie sa mai plateasca citeva mii de EUR pt. FIV si nu cred ca va avea cum si cu cine sa faca asta).

Deci probabil ar fi mai bine sa fac un copil care sa aiba 2 parinti care sa il iubeasca pe el (chiar daca nu se mai iubesc intre ei, chiar daca nu stau impreuna) decit sa aiba un tata necunoscut.

Asta ar fi interesul copilului.
Pe mine nu cred ca ma mai poate lega ceva de el, oricum nu dragoste.
Comunicam bine, am fi un bun set de parinti - dar nu sot si sotie, sau cuplu, vreodata.


Elise

KUKI spune:

Elise, greu de spus ce as face eu in situatia ta. Probabil ca as face la fel, nu stiu..
Dar ce pot sa-ti spun, ca tot ai intrebat aici la mamici singure, este ca faptul ca el isi doreste copilul acum, nu e o garantie ca va fi un tata bun si ca te va ajuta si in viitor.
E plin aici de exemple de tatici care si-au dorit foarte mult bebeii, ba chiar au si facut parte din viata lor pana la un punct, pentru ca apoi sa uite de ei cu mamici cu tot.
Asa ca probabil ca decizia ta e singura pe care o poti lua avand in vedere problemele voastre de sanatate, dar incearca sa iti asumi de una singura aceasta decizie si sa te gandesti din start ca esti o mamica singura. Nu astepta prea mult de la el.

Elise spune:

Iulia... garantii n-am.
N-am nici macar garantia a eu voi fi o mama buna.
Cu atit mai putin faptul ca el va fi un tata bun... Fac doar supozitii.
In conditii normale, n-as alege sa fac un copil astfel.

Elise

Zina spune:

L-ai intebat de ce vrea copil in situatia asta?
E greu...un copil, ar trebui sa aiba si mama si tata, asta in situatia cea mai buna, dar daca tu acum ai sansa sa-ti poti reface viata, am inteles ca ai "renuntat" la el, de ce nu mergi inainte? Si la un moment dat te-ai gandit ca poate vei intalni pe cineva care sa te merite? S-ar putea ca acum amandoi, fara sa stiti, sa va "agatati" de aceasta idee, ca sa ramaneti totusi impreuna, dar cu tot ce s-a intamplat, parerea mea este ca tot la o despartire se va ajunge. Si atunci de ce sa implici si un copil? Cand poti sa mergi pe drumul tau si sa cunosti pe altcineva?
Iti doresc numai bine, dar nu cred ca el merita sa-i mai dai atentie, dupa tot ce ti-a facut.

Caroline spune:

Elise unui copil trebuie sa-i asiguri intai o familie, un climat de dragoste si respect in care el sa apara in viata voastra, nu perspectiva de a fi subiectul unei permanente dispute intre 2 parinti cu vieti diferite.

Pentru cei care divorteaza dupa ce copilul a aparut, asta este, nu sunt alte solutii decat pregatirea psihica a copilului pentru adaptarea la situatia de fapt, pe care nu a dorit-o nimeni inainte sa apara el, dar sa-i alegi tu acest stres cu buna stiinta mi se pare al naibii de egoist. O faceti pentru voi, nu pentru el.

Eu in locul tau as astepta sa-mi gasesc intai echilibrul sufletesc alaturi de un om cu care rezonez aproape de 100%, iar copilul... sunt atatia copii care au nevoie de 2 suflete sa-i iubeasca (mama si tata). Noi, cuplul armonios, vom fi cei care sa-i intindem mana si sa-l aducem in familie, pentru ca il dorim amandoi.



Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.
(Radu Gyr)