la ce varsta.... un BEBE....???
Raspunsuri - Pagina 3
lavinai spune:
adrienne 12: DA, sunt sigura de ceea ce imi doresc, sunt maritata, am o situatie materiala destul de buna , am tot ce imi doresc mai putin un bebe!! normal ca e greu, nu spune nimeni ca e simplu: faci un bebe si gata ....iar de distrat simt ca m-am distrat destul, nu imi mai arde de discoteteci..
parintii sunt alaturi de mine si oricand pot conta pe ei, iar socrii la fel! deci pt mine nu se pune nici un din problemele enumerate de tine, iar in legatura cu,cariera nu sunt genul de femeie sa pun cariera inaintea familiei (orice s-ar putea intampla in viitor)..intotdeauna familia pt mine este pe primul loc!!
iti multumesc pt raspuns!
lgireada spune:
Esti o norocoasa ca le ai pe toate astea! Sa-ti dea Dumnezeu si sanatate si in rest le-om face pe toate cu ajutorul lui! 
Liliana
http://pg.photos.yahoo.com/ph/lgireada/album?.dir=/2c7b
Ramonika spune:
acuma depinde si de prioritatile fiecaruia in viata.
eu personal sunt de acord cu adrienne.
fiecare varsta cu caracteristicile ei.
acuma depinde si in ce situatie esti. eu spre exemplu, chiar sa vreau copil la cei 27 de ani ai mei, nu pot sa il fac, pt ca nu sunt maritata si nu as putea concepe sa il fac in afara casatoriei. asa ca... vreau sau nu mai am de asteptat...
Ramonika
si pisicile Vladutz 
Bubulina Maritza Fulgushor
Ralu-Cat spune:
Familia inaintea carierei...
Si eu gandeam asa in timpul facultatii. Si chiar daca am partenerul perfect - pe care il avem aproape toate (suntem impreuna din liceu), care a castigat binisor din facultate, acum castiga excelent, nu s-a zgarcit niciodata cu banii (cand am trecut printr-o perioada mai grea m-a asigurat ca si daca ne despartim va avea grija sa nu-mi lipseasca nimic - si nu eram casatoriti), am urmatoarea intrebare...:
Daca are doamne-fereste un accident, si hai sa zicem ca nu moare (DOAMNE DOAMNE fereste tuturor!), dar ca nu mai poate lucra??? Si eu am 35-40 de ani, 1-2-3 copii mici(ca deh, family comes first), cu sot dependent de mine si nici un fel de experienta???
Eu asa imi pun problema, si fie ce-o fi o sa am grija sa lucrez intotdeuana, macar ca sa-mi tin neuronii antrenati.
Si hai sa mai zic si ca daca moare sau devine incapabil sa mai lucreze, poate este asigurare de viata si sunt niste bani? Dar cum am grija de copii+sot, cum "jonglez" singura cu toate astea fara sa am "evadarea psihica" intr-o alta ocupatie?
Eu am vrut sa ma refer la subiectul asta punctual... In rest nu ma bag, ca ar fi de scris mii de pagini 
floriinutza spune:
de acord cu adrienne12 si ralu-cat.
cred ca e normal sa-ti doresti un copil la 22 de ani, e instinctul matern care "da din picioare"; daca esti sau nu pregatita, asta nu stiu daca iti poate spune cineva si cred ca nici chiar tu nu poti sa-ti dai seama (no offense).
eu realizez ce copil eram la 22 de ani, acum la 29. si, probabil, ca la 35 voi spune despre mine ca eram imatura la 29.
oricum, nu vreau sa supar pe nimeni, dar pana inca esti la facultate, ai o familie iubitoare (sot, parinti,socri cumsecade), situatie materiala ok, nu ai dat inca piept cu viata si ai gustat poate, doar partea buna a lucrurilor.
sa nu ma intelegeti gresit, nu fac lobby pentru a face copii mai tarziu, dar poate e bine sa mai astepti un pic (pana ai un loc de munca si poti sta pe picioarele tale cat de cat, in caz de ceva).
in rest, daca "te pui pe treaba", mult succes,sanatate si bafta!
adrienne12 spune:
Fata draga decizia de a avea copii este personala dar sa nu zici ca nu te-am avertizat :-) Oricum ai parinti care sa te sustina in caz de ceva, doamne fereste, asta e bine... Chiar si asa, avindu-le pe toate, eu tot nu pricep de ce fetele astea tinere se grabesc sa se inhame la jug... crede-ma ca nu e o figura de stil cind spun asta! dar daca asta e dorinta ta, treaba ta. Eu ti-am raspuns doar la intrebare prin prisma cuiva care a trecut prin toate fazele de a fi parinte. Si daca nu ma crezi, sa stii ca as da un an din viata sa mai am 22 ani, libera si fara griji. Uitindu-ma retrospectiv la viata mea, graba mea de atunci era de fapt doar graba de a deveni adult, de a fi tratata ca atare... nicidecum ca as fi dorit neaparat sa devin mama. Dorinta de a avea copii (ceasul biologic) ticaie mai tirziu, eu am simtit asta (biologic) pe la 36 ani...
Sabina spune:
eu gandesc altfel.eu sunt carierista, clar(ma refer la cariera adevarat, in plan international, nu asa , ca am un job de unde sa vin acasa)
dar faptul ca o am pe Sofia, fara ajutor de la parinti ma face sa stiu ca nu am pierdut timpul.faza cu distractia etc e bullshit.Viata incepe cu copiii si responsabilitatile.
restu e simulacru.(pt mine personal)la mine ceasul a ticait atunci.ca am avut depresie post nalata etc etc...e altceva/O ai si la 40 de ani.ba chiar la 23 trece mai repde:D
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
adrienne12 spune:
Sabina, a face si altceva pt. tine, pt. cariera ta, deci nu neaparat distractie, in loc de a-ti lua cea mai mare responsabilitate a vietii pe umeri nu e deloc bullshit (ce usor aruncam cu cuvinte la 22 ani!). Problema e ca nimeni la virsta voastra nu asculta ce zice una la virsta mea, desi o facem cu cele mai bune intentii si anume sa nu mai repatati greselile noastre si sa nu ajungeti sa ginditi ce gindesc eu acum. Cu toatele cele tinere insa ginditi "ia uite si la babele astea, si-au trait viata si nu ne lasa pe noi sa traim". Be my guest, eu v-am spus o parere. Asa cum la fel va spun cind veti ajunge de virsta mea o sa ginditi ca mine. Invariabil. Probabil ca chestia asta cu graba ca fata la maritat e apanajul unei mentalitati invechite, a unei societati in curs de dezvoltare... In tarile nedezvoltate fetele se marita si mai de tinere, ok?In tarile dezvoltate mentalitatea e exact pe dos, casatoria cit mai tirziu, cariera initii. Si fireste ca si aici tinerele femei au ambitii nemasurate dpdv al carierei... Aici s-a ajuns chiar in extrema cealalta, cind femei la 38-39 nu mai pot sa faca copii si le pare rau ca au asteptat prea mult... Nici asa nu e bine. Oricum, chiar daca exista citeva cazuri de femei care si-au crescut copiii si au beneficiat de un succes profesional nebun, international (ma refer la citeva scriitoare, intre care si autoarea lui Harry Potter) ele sint exceptia, nu regula si au putut face asta pt. ca au stat acasa cu copiii... Eu iti doresc sa fii si tu o exceptia dar parerea mea se refera strict la oamenii obisnuiti.
impreuna spune:
Eu am nascut la 25 de ani si nu-mi pare rau. Chiar daca nu sunt o mamica prea tanara. Insa daca aveam conditiile pe care le am acum de a creste un copil (ma refer la un trai decent, nu lux) la varsta de 22 de ani, as fi facut copilul fara sa mai stau pe ganduri.
Cariera poti face si avand un copil, mai ales daca ai pe ajutorul cui sa contezi. Dar poate doamne fereste, dupa ce ajungi sa ai o cariera si ai o varsta mai "matura", vrei sa faci copii si iti dai seama ca nu mai poti, ce te faci? Ca nu-ti mai ajunge toate cariera sa iti umple golul sufletesc.
Nici eu nu renunt la cariera, dar aceasta mai poate astepta, copilul nu:)
Si in caz ca sotul ar pati ceva, exista asigurari de viata
Impreuna = mami Flavia, tati Mircea si puiutza Sara
Sabina spune:
Adrienne, e-adevarat ca eu prin natura meseriei lucrez acasa...
nu ma refeream la ce poti face pt tine...ci la distractie gen baruri etc.Asta e pt mine bullshit.nu foloseste la nimica:)
si nici n-am fugit la maritat, sa stii.pt mine(dar eu sunt un caz particular,tot prin natura meseriei) copilul a reprezentat o etapa extraordinara in dezv profesionala, pt ca in cazul meu e strict legata de cea personala...cu cat esti mai bogat interior sansele de a compune bine sunt mai mari.
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.