Clubul celor care si-au gresit "cariera"
Raspunsuri - Pagina 3
baby-boom spune:
Buna seara!!!
Si eu am deviat un pic...nu stiu daca-s la subiect, ca inca n-am job, da' sper sa se puna
..adica sunt la litere, letala combinatie rusa -engleza.....
...si doresc cu ardoare sa fac teatru...prin urmare, anul ce vine( as fi vrut io de acum, insa viata me, si anume ficulina mea Elise e prea mititik, si atasata de mine, inca papa tzitzi...) ii dau bice, si va anunt daca am intrat!
Bun subiect!!!!
Sa ma trageti de coada, nu cumva sa-mi uit pe drum visul!
Florina, mamik Elisei(9 iulie 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=61094" target="_blank">Ajutati copilashii in suferinta participand la acest bazar umanitar!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60378" target="_blank">Alex(1 an) are diabet! Bazar pt. Alex!
poze cu noi
"UN COPIL EXPRIMA PAREREA LUI DUMNEZEU CA LUMEA AR TREBUI SA CONTINUE" Carl Sandburg
Danna_36 spune:
Sa mai scriu si eu?...
Am terminat o facultate frumoasa, unica pe tara, la cea mai buna sectie si eram super fericita
si mandra nevoie mare, caci era exact ceea ce visasem. M-am intors acasa, sa ma fac inginereasa la fabrica de profil. In entuziasmul meu naiv am pornit sa mut muntii din loc
, atitudine care a starnit doar zambete ingaduitoare. Am realizat intr-un tarziu ca sunt doar o rotita intr-un angrenaj imens si entuziasmul s-a topit treptat si definitiv
...Cand am ramas insarcinata am fost fericita din 2 motive: primul legat de copil; al doilea: ca scapam de atmosfera din ce in ce mai aiurea de la slujba.
Au trecut aproape 7 ani de atunci, am schimbat de 2 ori serviciul, am mai facut un copil, iar acum cand se apropie clipa mareata a reintoarcerii la lucru imi vine s-o iau la fuga, asa mi-e de scarba de ce ma asteapta
...
Dupa cum vedeti eu nu am pierdut trenul, l-am luat chiar pe cel mult visat si am coborat exact la statia dorita, nici mai devreme, nici mai tarziu, iar acum, dupa 14 ani in campul cu buruieni al muncii, ma uit in urma si nu vad nimic, ma uit inainte si nu vad nimic. Super senzatie, ce sa zic...Noroc cu copilutele astea minunate ca mai intrezaresc si eu sensul vietii, ca altfel...
Danna, mami de Magdy99
si Ruxi04
Sabina spune:
Adusca, tata la 48 de ani s-a apucat de engleza, a avuit diverse joburi in strainatate(e inginer de aviatie) prin contracte de scurta durata iar la 55 de ani a primit un job super la Bristol, la Boeing.Si sa-l auzi cum pronunta
da amuncit f mult ca sa realizeze asta.E f bun in profesia lui, era pe cale sa renunte(in anii 90 muream de foame, la institul de aviatie era jale), insa nu s-a lasat.
Deci se poate.
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Mia. spune:
Aproape ca mi-e si jena sa scriu...Nu am fost niciodata premianta si nici nu am fost incurajata in nimic din ce am facut(ca studii)..Asa ca stau si acum si ma mir cum de am facut o facultate de 5 ani si cum de am ajuns in Canada..Sincer.
Problema mea este ca eu nu am indraznit sa visez la nimic special,si ma intreb inca ce vreau sa fac in viata ca si meserie!
Pt cele care v-ati gasit vocatia si drumul in viata cum l-ati descoperit?Cum s-a produs revelatia?Eu astept aceasta revelatie pt ca pina acum am fost doar dusa de val...Astept sa ma trezesc intr-o dimineata si sa zic "vreau sa fiu <una sau alta>"..ma refer ca job..Vreau un job ,la care sa ma duc cu placere!
www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze
michelle7 spune:
Mia sa stii " ca dumnezeu ne da dar nu ne baga in punga" ( nu o lua ca o critica ci ca un indemn) . Stand in casa nu o sa " ai revelatia" pe care o astepti. Un job bun sau " vocatia" o descoperim doar incercand N variante care aparent nu ne duc nicaieri dar care in final se vor dovedi a fi pasii spre ceea ce ne e dat cu adevarat sa facem.
michelle7
Aino spune:
Eu,oarecum reprofilata,ma resemnasem,sansele de a studia psihologia sunt reduse.Deh,uneori ti se pun prea multe lucruri in drum.
Apropo reprofilare,eu ma orientez spre meseria de traducator,cu specialiazare in texte juridice,desi urasc limba de lemn a juristilor.Si mai ales ca trebuie sa o fac in limba asta imposibila...
Dar sufletelul tot la arta de a cunoaste sufletele imi ramane.Ca drept dovada,in ultima saptamana mi-am cumparat nu mai putin de 10 carti de psihologie!!!
Dar nu stiu cand voi avea timp de ele...
A.K.
Anculina spune:
A-propos de acest subiect si de chemarea pt ceva anume, ati citit
" Alchimistul " al lui Coehlio ?
Daca iei totul prea in serios, faci riduri !Zambeste !
Ralu-Cat spune:
Michelle7 go girl! Ai cea mai mare dreptate din lume!
Eu am terminat psihologia in urma cu cativa ani. Avantajul meu este ca nu am vazut niciodata psihologia ca finalitate, ci ca un instrument in orice alta interactiune umana (inclusiv la locul de munca). Si ca am facut psihologia la Cluj, unde este o abordare foarte pragmatica, numai literatura de ultima ora (deci engleza engleza engleza - nu stiu cum de nu am uitat romana la facultate)
La ce ma ajuta psihologia? Sa fiu mai sociabila, sa-i fac pe cei din jurul meu sa se simta mai bine (inclusiv la lucru), sa-i "aduc pe brazda" mai usor cand e nevoie, sa ma pastrez focalizata pe scopuri realiste, sa planific mai usor, sa invatz mai usor si sa-i ajut pe altii sa invete mai usor, sa ies mai usor din conflicte sau chiar sa le evit, sa ma simt mai bine zilnic etc etc
Si am incercat foarte multe ocupatii, iar cand ceva nu mai imi convenea (de ex lucru la stat, in pozitie cu responsabilitate financiara enorma, in relatii internationale, stiind 4 limbi straine, pe salariul minim pe economie!) plecam. Din proiect in proiect (lucrez f mult pe perioada limitata) ajungi sa cunosti f multi oameni si sa auzi de foarte multe oportunitati. Si sa afli unde sunt banii grei...
Si asa am ajuns sa-mi dau seama ce imi place, dar nu voi ezita niciodata sa mai incerc ceva nou.
herra spune:
quote:
Originally posted by Ralu-Cat
La ce ma ajuta psihologia? Sa fiu mai sociabila, sa-i fac pe cei din jurul meu sa se simta mai bine (inclusiv la lucru), sa-i "aduc pe brazda" mai usor cand e nevoie, sa ma pastrez focalizata pe scopuri realiste, sa planific mai usor, sa invatz mai usor si sa-i ajut pe altii sa invete mai usor, sa ies mai usor din conflicte sau chiar sa le evit, sa ma simt mai bine zilnic etc etc
consideri ca unele dintre noi nu regretam destul ca n-am facut psihologia?
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60378" target="_blank">Bazar pt Alex
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59171&whichpage=1" target="_blank">Alex, un bb de 1 an, diabetic, are nevoie de noi!!!
Nu exista decat un singur copil perfect in lumea aceasta si fiecare mama il are!
Cristina & 
Vlad (23 septembrie 2004) - www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59172" target="_blank">copilul meu de cristal 
Aino spune:
quote:
Originally posted by herraquote:
Originally posted by Ralu-Cat
La ce ma ajuta psihologia? Sa fiu mai sociabila, sa-i fac pe cei din jurul meu sa se simta mai bine (inclusiv la lucru), sa-i "aduc pe brazda" mai usor cand e nevoie, sa ma pastrez focalizata pe scopuri realiste, sa planific mai usor, sa invatz mai usor si sa-i ajut pe altii sa invete mai usor, sa ies mai usor din conflicte sau chiar sa le evit, sa ma simt mai bine zilnic etc etc
[font=Comic Sans MS]consideri ca unele dintre noi nu regretam destul ca n-am facut psihologia?
Eh herra,eu oricum o sa ma duc,in masura posibilitatilor,la niste prelegeri de psihologie&co la universitatea de aici.
Si daca o sa-mi pun ambitia,tot o sa studiez!
A.K.