Psihologia copilului (II)

Raspunsuri - Pagina 9

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mama_maryana spune:

Draga Karmen
fetita mea (aproape trei ani)vorbeste foarte bine, are un vocabular foarte bogat pronunta cuvintele corect (cu foarte putine exceptii)construieste propozitii lungi chiar fraze. Dar, de catva timp aincepus sa se balbaie. Repeta prima silaba din cuvant (in general primul cuvant din propozitie) si de cateva zile a inceput sa-si dea seama ca se balbaie si atunci incearca sa inlocuiasca cuvantul cu un sinonim. Ce sa facem, cum sa ne purtam? Sa mergem la medic? La ce fel de medic? Am gresit cu ceva in educatia ei?
Astept un
Mariana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

Draga Carmen, daca tot vorbim (din nou) de descoperirea organelor genitale, am si eu o intrebare. Cum sa procedez cu fetita de 3 ani care doreste sa atinga si sa se joace cu putulica fratiorului ei? De doua ori s-a intamplat asta, in sinea mea m-am amuzat de traznaie, in fata ei m-am facut ca nu dau importanta acestei preocupari. De altfel, si pe ea am sursprins-o frecandu-se la tzutzu, i-am atras atentia sa nu mai faca asa pentru ca se poate rani cu unghiile si o ustura (asta a fost motivul pe care l-am gasit eu mai nimerit).

Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Vilma,
Anca descopera acum diferenta dintre sexe, este curioasa de organele genitale ale fratiorului ei pentru ca e ceva necunoscut. De altfel e destul de frecvent acest comportament la copii dupa 3 ani, cand in joc isi expun organele genitale si le ating reciproc, "se joaca de-a mama si de-a tata". Eu zic s-o lasi de cateva ori sa-si satisfaca curiozitatea si apoi sa incepi educatia sexuala inca de la aceasta varsta. Incepi cu explicarea diferentei dintre sexe cu desenele aferente. Mai multe sugestii vezi la www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=26822&whichpage=1" target="_blank">http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=26822&whichpage=1

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Mama_Maryana,
Aceasta balbaiala ar putea fi cauzata de o situatie stresanta in unele cazuri. S-a schimbat ceva in viata ei? S-a speriat de ceva in ultimul timp? Oricum ar fi atitudinea voastra trebuie sa fie una care sa o ajute sa se relaxeze, sa o ajutati sa-si exprime clar ceea ce doreste fara sa se grabeasca, sa-si puna ordide in idei. Te rog mai revino cu detalii.

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina_C spune:

Copilul meu de 19 luni isi manifesta frustrarea trantind obiecte, tipand, batand din picioare, dar si lovindu-se cu palma peste cap sau muscandu-se de degete. Asta sa intampla cand ii fac observatie si mai ales cand ii interzic categoric ceva. Nu tip la el si nici nu-l lovesc, folosesc doar un ton mai apasat dar uneori e de-ajuns sa spun "NU" ca sa-si traga o palma peste cap. Cum se explica aceasta reactie? Ca pedeapsa pentru mine pentru ca nu l-am lasat sa faca ce vrea? Stie ca sufar daca se loveste si il doare. De ce simte nevoia sa sufere si el de doua ori? O data din cauza refuzului meu si a doua oara din cauza a ceea ce-si face? Sunt foarte ingrijorata si as vrea sa rezolv problema asta. Unde am gresit? Ce-i de facut? Sper sa fie o faza trecatoare. Nu vreau sa se mai loveasca, nu mi se pare normal asa ceva! Una e sa arunce un obiect la nervi si alta e sa dea in el! De vreo cateva luni se comporta astfel... Se intampla cam o data pe zi, dar s-ar intampla si mai des daca n-as evita situatiile conflictuale.
Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mama_maryana spune:

Carmen, in legatura cu balbaiala fetitei mele. Este dificil sa spun daca s-a speriat de ceva in ultimul timp. Nu a existat o situatie despre care eu sa pot spune ca ar fi putut-o speria incat sa o marcheze. Pe de alta parte nici nu am un control absolut asupra a ceea ce se intampla. Cred insa ca nu a fost asa ceva. Dar o schimbare a fost in viata ei si anume a mers la gradinita timp de doua luni. In aceasta perioada a aparut balbaiala dar s-a accentuat dupa ce am intrerupt mersul la gradinita.Noi nu o certam in nici un fel cand se balbaie. Ii cerem sa se concentreze, sa vorbeasca rar, sa nu se grabeasca si intr-adevar, cand o temperam, reuseste sa pronunte corect desi putin sacadat. Am mai remarcat ca atunci cand se joaca singura, cu cartile si jucariile si vorbeste cu ele, construind tot felul de povesti, niciodata nu se balbaie.
Trebuie sa discutam cu un medic sau sa mai avem rabdare si sa incercam noi, prin educatie sa remediem situatia?
Ne mai putem gandi pentru toamna la gradinita sau este bine sa mai asteptam?
Mariana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Cristina_C,
Eu cred ca doreste sa te impresioneze pentru a obtine ceea ce vrea. Avand in vedere ca e la varsta opozitiei fata de adulti, cand spune NU la tot pasul cred ca aceste manifestari sunt mai degraba un mijloc de a te pedepsi pe tine decat o forma de autoagresivitate cu alte semnificatii psihologice. Autoagresivitatea se intalneste in unele deficiente psihice pe care nu e cazul acum sa le enumar deoarece poate sa nu fie vorba despre aceasta in cazul tau. Pentru a elimina orice suspiciune si a verifica ipoteza ca doreste sa te impresioneze, procedeaza altfel decat pana acum, adica surprinde-l cu atitudinea ta. Te asiguri ca este intr-un spatiu sigur, ca nu are la indemana obiecte care ar putea sa le folosesca pentru a se lovi si te prefaci indiferenta, ori razi pe seama situatiei, etc. Stiu ca nu-ti va fi usor sa-l lasi sa continue sa se loveasca dar incearca macar de cateva ori si observa-i reactiile. Poate fi vorba de rasfat daca se manifesta asa violent si atunci trebuie sa incerci sa iei masuri.

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nadana spune:

Buna,

Am si eu o maaaare problema...!
Am o fetita de 3 ani, tare dulce si desteapta, energica si inventiva-ne uimeste cu ce poate sa gandeasca cu capsorul ei!DAR...a invatat la gradinita, de la ceilalti copii, cuvintele "tigan","prost" si "bleg".Ce s-a intamplat apoi?De fiecare data cand nu este lasata sa faca ce vrea ea te cadoriseste cu unul din cuvintele de mai sus.Mai mult, chiar daca cineva i-a spus:"ce fetita micuta si draguta esti" am auzit-o raspunzand-spre stanjeneala mea-cu "sa taci ca esti prost si tigan".Daca ii spun ca nu pot sa stau cu ea acasa , ca trebuie sa merg la servici, sa castig banii cu care luam jucarii, mancare, etc, ea se si repede cu "sefu' ii prost si tigan".
Metodele aplicate de mine:
*aratat tiganii, explicat ca nu este frumos sa spui cuiva asa, ca "nici tie nu ti-ar place"
* cand mi-a spus in market, pt ca nu am lasat-o sa umble la punga cu lapte, ca sunt bleaga- m-am si simtit bleaga- i-am vorbit calm, nu am lasat-o sa faca ce a vrut-ea striga tot mai tare, dar cand am ajuns acasa , a luat o pauza in camera ei, nu a avut voie la desene animate-dar nu prea este fan-si nu a iesit afara.Concluzie:n-a fost prea afectata
*cand am fost in concediu a folosit excesiv cuvintele astea, la un moment dat m-am saturat si calma, i-am pus niste haine intr-o geanta,am imbracat-o si "am telefonat la tigani sa o ia sa stea cu ei cateva zile, sa vada cum este la ei".Concluzia:nu au mai aparut cuvintele asa des.
DAR, revenind din concediu , ea petrece mare parte a timpului cu dadaca , pe care, cred ca se vede ca o enerveaza cand zice asa.Asa ca , a inceput sa zica din nou...
Nu stiu ce sa mai fac sa scap de cuvintele astea.
Scuze pt mesajul atat de lung si multumesc!

mami dana si oana iubita

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Mama_Maryana,
Cred ca aceasta balbaiala este o reactie de adaptare la gradinita. A interactionat cu alti copii, a cunoscut autoritatea educatoarei, a trebuit sa respecte un program , etc. Toate acestea i-au pus la incercare cunostintele ei, capacitatea de e relationa cu altii si poate i-au creat o stare de nesiguranta. Trebuie s-o incurajati, sa capete incredere in ea, sa-si sustine punctul de vedere in public, faceti exercitii acasa "ca si cum ar fi pe o scena" sa spuna o scurta poezie (sau ce stie ea sa vorbeasca). Incurajeaza relatile cu alti copii, fa-o sa se simta in largul ei. Parerea mea este sa nu renuntati la a frecventa gradinita in toamna, pentru ca ea trebuie sa se adapteze pana la urma, amanand inscrierea la gradinita amanati de fapt rezolvarea problemei. Daca fetita e peregatita fizic si psihic, are cunostintele necesare, e pacat sa nu mearga la gradinita. Toti copiii sufera la inceput si se adapteaza mai usor sau mai greu. Daca in primele 2-3 luni persista problema, ba chiar se accentueaza cu probleme de genul: refuzul mancarii acasa, refuza sa vorbeasca la gradinita, sa relationeze cu copiii si educatoarea, atunci e clar ca e problema mai severa de adaptare si atunci soliciti ajutorul unui psiholog/logoped.

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Nadana,
Fetita ta foloseste aceste cuvinte tocmai pentru ca stie ca sunt interzise. Ignorarea acestui comportament ar fi o solutie de scurta durata,pentru ca ar gasi curand alte cuvinte nu tocmai frumoase. Cel mai bine impui niste reguli stricte. Dupa ce i-ai explicat frumos de ce nu are voie sa vorbeasca asa, stabileste niste prioritati. De exemplu e poate mai important sa nu vorbeasca asa in prezenta altor persoane straine, adica in public. Incepe prin a-i prezenta consecintele negative (o lipsesti de vreo activitate preferata, o scoti din situatia respectiva). Daca sunteti la market, ea trebuie sa stie ca daca vorbeste urat nu numai ca nu primeste nimic din acel magazin dar nu-i adresezi nici un cuvant pana acasa, de exemplu. Daca esti in parc, o iei pe sus si pleci acasa, chiar daca se impotriveste. Regulile trebuie sa fie stricte si consecintele aplicate de fiecare data. Daca intr-o zi nu a vorbit urat, ii poti atrage atentia si o poti lauda. E o metoda sigura dar cere rabdare si "nervi tari".

Carmen Ghilescu

Mergi la inceput