Diabet zaharat la copii *6*

mirela.d spune:

Gogosel, fara suparare, dar nu ai nimerit bine. Nu numai ca dai dovada de ignoranta crezand ca diabetul se face din cauza dulciurilor dar mie cel putin mi se pare jignitor la adresa noastra. Sa inteleg ca ne sugerezi ca din cauza dulciurilor, copiii nostri au facut diabet?
Si ca sa-ti spun si parerea mea: nu cantitatea dulciurilor lasa de dorit ci ceea ce ii dai. La 2,3 ani eu nu i-as da prajitura magura sau chestii de genul asta (cu creme cu e-uri gramada ca sa reziste mult in timp). Doi: nu inteleg de ce ii indulcesti laptele. Trei: as evita cacaua zilnic la varsta asta.

Dragele mele, va rog sa-mi scuzati tonul acid. Din fire sunt un pic mai acida iar numai faptul ca mi se sugereaza ca Iusti a facut diabet din cauza mea ma umple de indignare.

Una peste alta, noi suntem bine. Inca nu avem glicemii liniare dar usurel intram noi in limite. Oricum, ii voi zice doamnei doctor sa ne treaca pe 3 insuline ca e clar ca nu mai merge schema de 2 insuline.

Adiana, astazi ma gandeam la tine. De fapt, la baiatul tau. Cum este el ca adolescent cu diabet? Ti se pare ca il incomodeaza tare faptul ca trebuie sa se injecteze ssi ca are mesele fixe sau s-a obisnuit. Incerc sa privesc un pic in timp si sa mi-l imaginez pe Iusti la varsta lui Alex.

SymoDenysa80 spune:

Buna dimineata
Mirela sa sti ca sunt de acord cu replica data Doamnei,si sunt ff multi care gandesc ca ea.
in ceea ce va priveste ma bucur ca Iusty incepe sa si revina ,sa aibe incredere in el,si nu cred ca schema cu 3 insuline e atat de dificila,mai ales pt ca acum esti acasa langa ambii puiutii
o zi frumoasa
despre noi ce sa zic suntem bine,numai ca observ ca Deny stranuta,asta indica un pic de raceala,dar sper sa nuu
o zi implinita tuturor,cu glicemii super

Adrianaa spune:

Eu cred ca mamica a venit sa intrebe despre acele alimente in ideea ca noi luam mult in calcul o alimentatie corecta si sanatoasa.

Este adevarat ca multe persoane cred ca diabetul zaharat tip 1 are legatura cu consumul exagerat de dulciuri. Vina nu le apartine, aceasta vine de undeva dinspre educatie. Poate ar trebui sa se faca mai mult in directia alimentatiei contemporane, in scoli. Exista verigi lipsa in lantul educatiei pt. o sanatate buna a omului din zilele noastre.

Da, Mirela si eu stiu ca nu e bine sa se amestece laptele cu zahar sau miere pentru ca provoca reactii chimice daunatoare la nivelul celulelor din organism.

Mirela, tot sistemul de control cotidian cu injectii, mese, calcule este destul de obositor si pt. Alex. In multe actiuni acestea nu-i dau libertate. Nu se loveste f. mult de aceste neajunsuri pt. ca i-am aratat ca daca are mai multe cunostinte in ingrijirea sa poate capata o libertate mai mare de actiune. Un lucru este sigur - calcule, calcule, calcule la tot pasul, matematica este prezenta minut de minut in viata noastra...

http://diabetta.wordpress.com/2009/11/25/miere-sau-zahar

Este de evitat, in general, consumul cat mai mare de alimente rafinate.

---

studii diabet
www.diabet-zaharat.blogspot.com/" target="_blank">diabet zaharat

ana_miti spune:

Buna,
Adrianaa, esti super. Gasesti niste informatii de ma uimesti. esti tare. Au dreptate fetele ca me masura ce luam cunostinta de informatiile date de tine, ne dam seama ca nu stim mai nimic despre diabetul copiilor nostri. Tot vom avea de invatat!

Alex merge superbine. Numai avem probleme. DeaDomnul sa o tina tot asa. Glicemii cam liniare, daca pot spune asa, cea mai mare fiind de 180 noaptea la 24.00. Doar ca mai scapam ate un hipo , nu mic, 68-70, dupa masa de pranz. O sa ii mai dau ceva in plus acolo.

Am fost sambata la Theo, sa mai vb si noi , sa se mai joace picii...si la ora 3 si jumatate fi-miu avea 289. Nu stiu de ce......de atunci nu am mai avut pb.

Laura, incerc sa va ajut, dar va pot da un raspuns saptamana viitoare, este tarziu?

Mirela, ma bucur sa uad ca Iusti este mai bine, cu rabdare si grija veti trece si peste aceasta perioada. cat o priveste pe mamica ce a postat anterior....poate Adrianaa are dreptate. S-a bazat pe alimentatia mai corecta a copiilor nostri si de aceeaa intrebat. Cert este ca mamaica face unele greseli in alimentatia puiului, asta este clar!

Symo, super ca Deny merge ok, sper sa nu raceasca. Si eu incerc sa il protejez pe Alex , am evitat aglomeratiile, mai ales de ce vad la TV cu gripa asta porcina , mi se face pielea de gaina. Citrice mai multe si un pic de Nurofen, preventiv.

Nina, Cristina ce mai face ?
Dany, viteazul tau cum mai este ?

Spuneti-mi daca Levemir-ul se da gratuit, ati aflat ceva? Dar despre testele de glicemie? Ca ziceau ca numai au bani nici pentru astea. Noi mergem maine la control, sper sa primim testele, macar. Insulina o vom cumpara , numai sa gasim in framacie.

Va pupam si glicemii super bune!

P.S. V-ati gandit cand mergeti la Buzias anul ce vine ? Nu am vazut inca listele pentru 2010, nu le-au afisat pe site.

dani_roby spune:

Buna,
Nu am mai intrat pentru ca nu am avut vesti bune. Robi cel nazdravan a cazut in casa acum 2 zile, si s-a julit asa tare in frunte incat a fost nevoie sa mergem la spitalul Grigore Alexandrescu sa.l coasem. :(. A fost o experienta traumatizanta pentru el si pentru mine :(, dar acum suntem pe drumul cel bun. Dupa 2 saptamani mergem la scos firele si speram sa nu ramane semne prea mari. In ceea ce priveste glicemiile si aici este mare problema, va povestesc tocmai pentru a nu va speria daca fereasca Dumnezeu intalniti o situatie similara. La ora 22.00 cand am plecat catre spital, avea gl 115 , nu apucasem sa facem Levemirul. Am hotarat sa nu.l fac pana nu vad despre ce este vorba, si i-am dat sa manace un kinder delice si un suc ( numai rapizi !), mi-era foarte frica de o hipoglicemie datorita fricii. La 23.30 am terminat cu totul, am ajuns acasa, am facut Levemirul, Robi deja dormea imediat ce am plecat de la spital. La 30 min dupa , gl 487. Am facut urgent corectie 3 ui, la 03.00 - gl 336. Nu mai puteam corecta pentru ca s-ar fi suprapus insulina, asa ca am lasat asa pana dimineata, la ora 07.00- gl 247. Am intervenit atunci, cu insulina si mancare, l-am reglat, l-am adus de o glicemie de 115 la ora 10.00 insa organismul este dezechilibrat. Ma enerveaza la culme asta, mai ales ca acum il tinem acasa, si glicemiile sunt ceva de gen ..300..urmata de 59...urmata de 108..250..33 :(. La hipoglicemia de 33 nu a simtit absolut nimic nici un simptom, inainte simtea cand se apropie de 70:(. Speram sa treaca repejor si sa venim numai cu vesti bune.
Azi am fost la dna Dr. pentru analizele trimestriale, vineri o sa revenim sper eu cu o hemo buna. Si testerele si insulina le-am luat deja fara probleme de la farmacia YORK. Dna Dr. m.a asigurat ca cel putin pe o perioada de 1 an nu vor mai fi probleme cu Levemirul, a fost vorba de o suspendare temporara..datorita unor licitatii care s-au tot amanat din varii motive. Ne-a dat sa luam 10 zile/luna in lunile de iarna, CA + Vit C + D3- am gasit efervescente si ne-am apucat de ele.
Glicemii excelente va doresc si abia astept vestile bune !

mirela.d spune:

Adriana, ma intereseaza mai mult integrarea sociala a lui Alex. Iusti este destul desensibil din fire si ma gandesc ca daca va persista aceasta sensibilitate, va fi destul de greu cu integrarea sociala.
Daca ti se pare ca intru in niste chestii care nu ma privesc, te rog sa-mi atragi atentia si ma voi abtine sa mai pun intrebari idioate. Dar, toate provin din temerile pe care le am si cred ca le au si celelalte mamici.

Dani, imi pare rau pentru Robi. Eu lui Iusti i-as fi facut insulina atunci pentru ca lui, la emotii, ii creste glicemia. Cel putin asta am remarcat pana acum. Va tin pumnii sa iasa rezultatele ok. Noua de data asta o sa ne iasa o hemoglobina de o sa bocesc langa ea doua ore. Am avut trei luni urate din punct de vedere al glicemiilor.

Symo, si eu ma bucur ca sunt acasa sa i le fac eu dar tot ma doare sufletul ca vom mai face o intepatura. Dar este inevitabil. Acum sau mai tarziu, tot va rebui. Asa ca...

Laura, noua pen de rezerva ni s-a dat din spital. Si sa stii ca si mie mi se pare pe zi ce trece ca nu stiu nimic legat de diabet. iar dupa epissodul cu hipoglicemia care ni s-a intamplat, imi daus seama ca chiar nu pricep boala aasta si nu ccred ca o voi pricepe vreodata. Si cand o vad pe Adriana cum "le zice", ma apuca rusinea ca eu nu sunt in stare.

Tututror, nu cred ca mamica respectiva a intrebat gandindu-se ca noi ne hranim copiii corect. Sunteti voi de treaba si sincera sa fiu, mi-as dori si eu sa fiu la fel dar nu pot. Va pup si va doresc numai glicemii bune si fara evenimente perturbatoare!

Adrianaa spune:

Mirela, integrarea sociala. Alex nu a avut mari probleme cu aceasta. O data pentru ca are o personalitate puternica si a doua oara pentru ca noi am stat mereu in spatele lui si am comunicat mult pe toate temele. L-am incurajat, i-am aratat ca poate fi ca toti ceilalti copii de varsta lui, dar cu eforturi mai mari.

Alex a avut debutul diabetului la 8 ani si jumatate. Pana pe la 12 ani a intalnit din cand in cand rautati din partea unor prieteni din fata blocului, dar erau cazuri izolate. Venea si-mi spunea acasa ce spunea unul din prietenii lui (mai mare) de cate ori nu putea sa-l domine si sa i se impuna. Il lovea unde stia ca doare mai mult. Am stat de vorba cu Alex, i-am explicat aspecte de viata si de atitudini in anumite situatii. Nu au fost multe intamplari pt. ca Alex a stiut sa se impuna. Tendinta insa exista.

Au fost situatii si cand persoane in varsta si fara gandire ne ingreunau situatia. Aveam un vecin de palier, care nu suporta copiii. Eu am fost deschisa spre prieteniile copiilor mei. Imi place si este necesar sa aiba prieteni. Aveau vreo 10 ani si veneau pe la Alex (vreo 4-5 baieti) si se jucau impreuna cu un set super al lui Alex (pe care el nu facea decat sa-l stearga de praf in alte conditii). Acel batran (care isi petrecea mult timp la intrarea in bloc) nu suporta sa intre copii in scara noastra de la alta scara sau blocul de vizavi. Intr-o zi le-a spus sa nu mai vina pe la Alex pentru ca are diabet. (...) .Iata cum gasise solutia apasarii lui. Sigur, lucrurile nu au luat intorsatura pe care a dorit-o acel batran.

Mirela, au fost cateva momente in timp cand spunea de ce „el a trebuit sa aiba diabet” si se compara cu prietenii lui. I-am spus ca nu este usor, ca el trebuie sa aiba mai multa grija de el, sa se responsabilizeze mai mult, dar lucrurile nu sunt f. simple nici pentru unii prieteni de ai lui. Unul dintre ei are astm bronsic, cu tratament zilnic, cu nopti de crize din cand in cand, dar despre care nu afla prea multe. Un altul, are o malformatie la inima pentru care a facut operatie si cu multe alte implicatii.

In timp a mai persistat rar acea intrebare, dar in alta forma. Acum o face la modul comic. Face un fel de haz de necaz, dar e pe linia buna.

Prietenii de la bloc au stiut intotdeauna de diabetul lui Alex, am considerat ca este necesar, dar colegii de la scoala sau de la liceu nu stiu. Ma intorc la integrarea sociala. Nu sunt probleme. Un singur lucru nu l-am reusit cu Alex. Trebuie formati de mici. Poate nu am stiut cum sa o fac mai bine, poate este de vina societatea. Nu stiu. Se fereste sa se stie ca are diabet. Nu-si face niciodata in public injectia. Nu-si face niciodata un test de glicemie in public. Acum un an am observat ca nu a avut astfel de probleme in cercul nostru de prieteni. Acum 2-3 ani nu suporta in acest cerc sa-l intrebam ceva despre diabet, sa-i spunem sa-si faca glicemia sau altceva. Acum a mai trecut acest prag psihologic, dar nu in randul adolescentilor. Daca venea acasa cu prieteni si trebuia sa-i dau ultimele indicatii pt. diabet, trebuia sa o fac intr-un limbaj cifrat, numai de noi stiut. Apoi m-a atentionat sa renunt si la acest limbaj.

Trebuie sa lucrati f. mult la atitudinea lor in ce priveste diabetul, injectiile, afisarea in public.

Ma deranjeaza ascunderea diabetului. In ultimul timp insa am simtit ce simte Alex. Este mult, mult mai greu sa ascunzi aceasta afectiune decat sa vorbesti liber despre ea cu oameni care stii ca te percep corect. Pana acum un an vorbeam deschis la serviciu. Am schimbat colectivul. Alti oameni, alte perceptii, alte mentalitati care sunt incimentate acolo in subconstientul lor. De ei ma feresc. Pentru ca stiu ca nu pot schimba nimic in gandirea lor. Cred ca asta a constatat si Alex. Ca nu poate schima nimic in gandirea unora si nu s-a obosit sa mai incerce ceva. Intre a se sti despre diabetul copilului si a nu se sti, este mult mai buna si mai usoara prima varianta.

P.S. Cand sunt stiri de 5 min. la Tv in care se aduce discutia despre diabet, mereu imi spune ca persoanele cu diabet sunt percepute total gresit in Romania. Probabil de aceea nu mai incearca sa se expuna si prefera sa se ascunda.

---

studii diabet
www.diabet-zaharat.blogspot.com/" target="_blank">diabet zaharat

mirela.d spune:

Si cum vezi urmtoare problema: la un moment dat Alex se va imprieteni cu o fata care nu va sti problema lui. Cand ii va spune? La inceput? Sau cand relatia va deveni serioasa? Si daca fata respectiva face parte din anturajul lui si nu vor ramane impreuna? Cu siguranta, ea va spune cuiva. Doamne, e atat de greu!
Si noi am ales sa spunem tuturor ca Iusti are diabet pentru ca este mic si lumea are tendinta sa ii ofere diverse alimente de zici ca un copil mic este animal la Zoo. Ma refer la oamenii din bloc ca asa prietenilor oricum le ziceam. Care se comporta ciudat, nu merita sa imi fie prieten, asa ca aici nici nu am stat pe ganduri dar nici nu am avut surprize neplacute.

Si acum sa revin la oferitul de mancare copiilor mici. Deja icnep sa ma enerveze oamenii care fac asa ceva fara sa intrebe parintii. Eu a intrebat intotdeaun parintii copiilor carora am vrut sa le dau ceva si asta si inainte de a se imbolnavi Iusti. Acum cateva zile, in parc, o bunica i-a oferit lui Iusti nu stiu ce chipsuri. El nu a luat pentru ca niciodata nu l-am incurajat dar am tinut sa ii spun persoanei in cauza ca data viitoare cand ofera unui copil ceva, sa intrebe parintii daca poate sa o faca (fara sa ii spun ca Iusti are diabet, nu mi s-a parut necesar). Doamna respectiva s-a uitat atat de urat la mine de zici ca eu eram aia ciudata.

Nu stiu daca este doar in Romania atitutdinea nefireasca fata de aceasta boala, dar sunt si eu de acord cu Alex. Persoanele cu diabet sunt percepute total gresit. O verisora a sotului imi spunea sa nu mai zic oamenilor ca Iusti are diabet ca poate vreo mamica nu-si va lasa copilul sa se joace cu el. Am ramas socata de ceea ce a putut spune (desi a dat vina pe societate, am simtit-o ca este ceva e trebuie ascuns din punctul ei de vedere). Trebuie sa-mi fie rusine ca Iusti are aceasta boala? De ce? Si de ce sa nu se joace alti copii cu el? (Explicatia ei a fost ca sa nu ia si ei diabetul) Oricum sunt convinsa ca vor fi mame care vor spune fetelor lor sa nu se lege de el de teama sa nu se casatoreasca cu el (atunci cand va veni vremea). Si, desi in montea mea imi zic ca acele fete nu il merita, nu pot sa nu ma gandesc ca nu asta va simti el ci va fi complexat de boala.

Doamnelor, va rog sa-mi spuneti daca aveti aceleasi grji sau sunt eu mai crispata si mai paranoica! Stiu ca toate la vremea lor dar nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la chestii de genul asta mai ales cand suntem pe afara si vad atatia tineri fara probleme (sunt convinsa ca sunt si cu probleme dar ma uit la cei sanatosi).
Pana una alta, eu sunt decisa sa imi cresc copilul sa fie foarte sigur pe el. Asta a fost conceptia mea de cand l-am facut pentru ca pe noi mama ne-a crescut cam timorati si fara pic de incredere. Si mi-a luat mult timp sa ajung la increderea in propria-mi persoana pe care o am astazi.

Hai ca am scris roman deja. Mai scriu si alta data ca daca scriu tot ceea ce-mi trece prin minte, monopolizez subiectul.

P.S. Adriana, apropo de haz de necaz, stii ce melodie ii canta sotul lui Iusti dupa ce se imbolnavise si asta era inebunit de placere? "Cornulet cu lapte". Su eu radeam si ii ziceam sa calculeze hidratii cantecelului.

Roxyn spune:

Buna, dragi mamici!

Va rog sa ma scuzati ca dau buzna asa peste voi.
O sa scriu, asa, in mare, dupa ce am citit ultimele postari ale voastre.

Fratele meu are 24 de ani. In clasa a II-a a fost diagnosticat cu diabet, insulinodependent. Pentru toata lumea a fost un soc.
Greutati intampinate au fost multe:
- multi acuzau mama
- multi au crezut ca e o boala contagioasa (erau asa de putine informatii)
- asistentele erau batrane, dure, mergea cu goaza la controlul lunar
- la scoala, stia doar invatatoarea
- era un copil constient, manca doar ce avea voie. In momentul in care avea pofta de altceva, manca, fara probleme dar cu masura, iar mama regla glicemia
- avea vestitul caiet (nu stiu daca mai e si acum), in care trebuia sa scrie tot ce mananca
- refuza sa mearga la Buzias, din cauza asistentelor de atunci
- la maturitate, nu a putut sa se angajeze, pt ca el dorea program fix
etc

Timpul a trecut si s-a dovedit a fi bine. In final, dpdv profesional, s-a angajat la o companie americana, unde boala lui a fost inteleasa, in sensul ca acei oameni sunt mult mai deschisi decat romanii nostri.

Despre latura emotionala pot vorbi zile intregi, despre toate fazele copilariei, cum l-a afectat aceasta boala. Pt. ca a fost afectat de comportamentul social din jurul lui.

Acum sa va spun si de ce am scris si va rog sa nu interpretati.

El mi-a dat cateva cutii de teste pt. masurarea glicemiei, sa le vand, el neavand atat de multa nevoie, controladu-si foarte bine glicemia.
Mi-a dat teste Accu-Chek Active (4 cutii) si Glucolab (2 cutii), la jumatate de pret, chiar mai putin.

Din nou va rog sa ma scuzati ca am indraznit sa va scriu.

Va doresc sanatate multa si glicemii cat mai bune!

Roxyn spune:

Adrianaa, am recitit ceea ce ai scris.

Asa era si fratele meu: refuza sa se vorbeasca in public, nu-si facea insulina de fata cu altii, vorbea codificat cu mama, ura sa se poarte cineva fortat de frumos (daca pot sa zic asa) doar pt ca avea diabet. El vroia sa fie considerat un om normal, ceea ce si este.
Si ai mare dreptate cand spui despre interpretarea acestei boli in Romania: unii il considerau handicapat, altii spuneau ca e contagioasa.