Ajutor:cum il adorm fara san/suzeta/leganat

conchita spune:

Porumbita, cam la aceeasi varsta a Soniei am trecut si noi prin asta cam vreo doua luni. si eu tot asa am crezut, ca e de la dinti, ca ii e foame, ca una, ca alta. dar mi-a explicat pediatra ca la fiecare achizitie de skill nou, in cazul puiului tau si al Soniei e vorba despre mers, se intampla sa se reseteze tot programul de mancat si somn. nu mai tin minte detalii si explicatii, ideea e ca e de la ei si trece de la sine. pana la urmatoarea deprindere noua. :-)) si mai e ceva, tot la varsta puiului tau este standard un puseu de crestere, urmatorul la 9 luni, apoi la 1 an, dupa care ceva mai rar. din pacate, nu am o solutie generala, doar empatie ca stiu prin ce treci. si eu tot alaptat la cerere am performat, plus job si alte angarale, eram cu totul zombie. singurul sfat primit si pe care ti-l ofer mai departe este sa lasi totul cand doarme el si sa dormi si tu, nimic altceva nu e mai urgent. iti doresc putere in continuare.

p.s. nici noi nu am folosit suzeta niciodata sau s-o las sa planga, in schimb leganatul la greu...a dormit in patutul ei pana la 1 an jumate, atunci s-a rupt vraja si la revedere.

gabitza2005 spune:

Toata lumea insista pe chestia asta cu lasatul sa planga. Copilul oricum plange ideea e sa-l consoleze si sa-l linisteasca altcineva: tatal sau bunica nu mama care e dotata cu "jucariile" lui in cazul in care e alaptat. Cand e mai mare sta cineva langa el ca sa vada ca nu e singur.
Ar mai fi o solutie pentru copii care au probleme cu somnul, mergi undeva la munte cateva zile, acolo aerul te face sa mananci si sa dormi mai bine.
Cand l-am dus prima data la munte a adormit la 5 seara si s-a trezit dimineata .

ilse spune:

Porumbita scuze daca ai precizat de la inceput ca doarme in alta camera.

Deci eu am alaptat toata gasca pana dupa 1 an fiecare, cel mai bine au dormit cand am mutat patul in camerele lor, altfel ceea ce cred eu ii stimula sa se trezeasca era: prezenta noastra langa ei si normal vroiau dragaleala si langa noi, zgomotele, ca nah, te intorci in pat, respiri mai tare si ceva foarte important: sanul mamei.

Niciunul dintre ai mei pana nu s-au intarcat nu au avut un somn de seara pana dimineata, asa ca la carte.

Ce sfat ti-as da eu, l-am aplicat la mezin si de la 8-9 luni pana la 1 an si ceva cand s-a intarcat am reusit sa-i fac un ritm ca sa zic asa...seara ii dadeam cereale, dupa san pana se satura si in pat la nani, daca se "scartaia" asa un pic...ignor la greu...se intorcea pe cealalta parte si iar nani...in felul asta mi-a mai cerut doar de 2 ori pe noapte, hai uneori 3 cand era ceva mai deosebit.

Cred ca daca sunt mai "satuli" la masa de seara dorm ceva mai bine...si oricum am mai aplicat metoda:"golit sanul bine", si la urmatoarea masa doar mancare obisnuita(fara san), peste zi ma refer, asa ca "suptul" s-a transformat la un moment dat intr-un fel de masa, deci dat nu mereu la cerere...nu am cine stie ce talent la scris, dar sper ca s-a inteles ceva din postul meu.

Nici eu nu am leganat copiii, dar intr-adevar nu i-am lasat sa planga foarte tare...stii Porumbita banuiesc ca te-ai obisnuit deja cu plansul lui si-l recunosti...poate uneori noaptea ai putea detecta cand e "doar marait"...thor al meu uneori doar se trezea brusc cu un mieunat si daca il lasam 5 minute se intorcea singur pe o parte si adormea la loc...ah si nu stiu daca al tau baietel are ceva "de mirosit, iubit", stii tu...ca la ai toti ai mei exista mereu cate o paturica sau o jucarie "iubita" care pusa in pat langa ei, era ca o alinare dupa mami, o luau in brate, o miroseau, o rontaiau si gata era acolo, era ceva familiar si nani de voie.

Oricum dupa intarcat se schimba complet programul lor.
Succes!



eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)

mihuta spune:

Mai, plansul este modalitatea unui copil de a comunica o NEVOIE ce trebuie indeplinita, n-am auzit de copil sa planga de bucurie. Asa ca nu e deloc normal ca un copil sa planga neconsolat, din indiferent ce motiv. El iti da semnalul ca ceva nu ii e in regula, ii e foame, sete, frig, cald, doare, vrea in brate, toate acestea sunt cerinte justificate pe care un parinte ar trebui sa le satisfaca.

Fetita mea are un 1 si 10 luni, este alaptata si doarme cu mine in pat. Suge noaptea, uneori o singura data, alterori de mai multe ori, nu stiu precis. Am incercat acum o luna sa scot suptul de noapte si a fost un esec. Timp de cinci nopti a trebuit sa ma plimb cu ea o ora in brate (si la 13,5 kg nu e prea amuzant)si n-am vazut nici cel mai mic progres. Asa ca nu functioneaza mereu povestile din carti.

Daca doresti, uite aici ceva informatii despre metode "blande" de renuntat la alaptatul de noapte:

http://www.kellymom.com/bf/weaning/weaning-night.html
http://www.drjaygordon.com/development/ap/sleep.asp
http://www.askdrsears.com/html/7/T070800.asp

Ah, si inca un lucru, alaptatul este cea mai puternica asociere a somnului (sleep association), este unul dintre rolurile sale fundamentale, de a adormi usor copiii (si mamicile).

Porumbita spune:

conchita suna incurajator ce zici tu acolo si citisem si eu ca noile achizitii pot duce la dereglari de somn; zic incurajator pt ca eu nu il pot lasa in pat sa se culce singur la loc pt simplu motiv ca in 9 cazuri din 10 el e in picioare si se hatana de pat



gabitza buna ideea ta; dc ne revenim un pic cu banii o comunic neaparat sotului

ilse doar cateva sapt am dormit cu el in camera; apoi i-am cedat dormitorul nostru si noi ne-am mutat in sufragerie; dar nu are nici un obiect de "iubit" - o sa deschid topic cu asta... asa un pic pe langa subiect, la un 1 ai intrerupt tu alaptatul sau s-au intarcat ei?

conchita spune:

bun asa, ca si pe mine ma batea gandul, am o gramada de nelinisti legate de asta si n-am gasit pe nicaieri raspunsul, poate-l aflu de la voi.

marianebuna spune:

Felicici, stiu ca e mic si nu stie dar am inteles ca asa il ajut sa invete. Acum, eu fac tot ce pot... lumina nu o aprind, exista doar o lampa slaba cu care dormim aprinsa sa pot vedea copilul fara sa ma ridic din pat - dar e foarte slaba. Nu vorbesc cu el,stau cu ochii lipiti folosesc minimum de miscari... si in timp ce papa chiar dormiteaza... dar cum il pun la loc in patut cum face ochii mari si incepe joaca si chiraielile..
A, si la biberon am facut tot posibilul sa reduc timpul de preparare, am laptele, bibi cu apa dozata si incalzitorul in camera, dureaza cam un minut manevra... mai repede nu pot

Porumbita spune:

mihuta eu nu tin neaparat sa scot alaptatul de noapte (sau cel putin nu inca) insa as vrea:
- sa se limiteze si el la 1-2 treziri, macar asa de cateva ori pe sapt sa prind legat 3-4 ore de somn
- sa il adorm seara si ziua altfel decat la san in idee ca poate sa doarma /adoarma si dc nu sunt eu langa el (pt ca acum mai merge - nu mereu da mai merge sa il adoarma mama/sotul plimbandu-l cu carutu afara pana ii se inchid ochii de somn; dar dc se face frig nu prea o sa mai mearga + ca nici in carut nu adoarme mereu

Ieri m-am straduit sa manance ff bine
la 9 - 230 fructe cu cereale
la 11 san si somn 2 (!!!) ore;
la 14 - 100 g pui cu legume si cartof si 40 de g rosii cu legume si orez (astea 40 de gr ramasesera de ieri)
la 17 - san (se vedea ca ii e somn dar dupa ce nu a mai vrut sanu ziceai ca i-am facut injectie cu energie)
iesit afara; pe la 18:30-19 a mancat 140 g fulgi de ovaz + 30g piure de para si mar

la 19:30 baie si san pana a adormit (in jur de 20:05 dormea);

Si acum sa va zic trezirile (i-am dat si pe gingie cu un gel calmare inainte de a suge)

la 20:25 - a supt 10 min
la 23:20 - a supt in jur de 10 min
la 02:00 - a supt cam 20 de min
la 04:10 - a supt cam dormeam pe mine si nu am fost atenta cat timp
la 05:00 - a supt cam10-15 min

la fiecare trezire cand am intrat in camera era in picioare in diverse colturi ale patului
s-a sculat la 7:30 si prima masa (de fructe) a fost la 9:30

eu zic ca de mancat a mancat bine pt 7 luni si 3 sapt ale lui, dar tot n treziri au fost

ilse spune:

Porumbita eu nu sunt adepta intarcatului brusc, sincer mi se pare ca traumatizeaza copilul...dar iti spun cum s-a intamplat la mine, efectiv cand au inceput sa manance si altfel de mancare am creat asa un soi de rutina(nu sunt nici adepta regulilor sau programele, ele sunt facute sa fie incalcate) in care dimineata se manca stiu eu fructe+cereale...pe urma, una, alta, san mai mult la 6-7 luni, mai rar la 8-9, ca o "masa" doar la 10-11-12...dupa 1 an i-am asezat intotdeauna pe scaunelul inalt(ikea sa traisca) langa masa noastra.

Scaunului de la ikea i se ridica tablia aceea asa ca erau tare fericiti sa fie si la nivelul farfuriilor noastre, ei cu alea unbreakable, noi cu ale noastre...si mancand mai mult mancare sa zic, pentru ei sanul cred ca a devenit la toti trei, in jur de 1an, 1 an si ceva, doar un soi de alint, dragoste, ma rog, intelegi...nu neaparat "sursa de hrana".

Eu beau acasa lapte de soia, sau de orez sau de ovaz, nu prea cred in laptele de vaca(dar nu l-am exclus copiilor)...ca atare le-am introdus si lor in cereale, laptele de soia dupa 1 an, placandu-le le-am introdus chiar ca "bautura" ca sa zic asa...ca atare ocupati fiind cu rontaitul de fructe, biscuiti de orez si mai o rosie, mai o felie de castravete, mai un pic de apa, lapte de soia, s-au "lasat ei singuri" ca sa zic asa de san...care a produs din ce in ce mai putin, pana la aproape deloc(deci n-am avut nici probleme cu ramasul laptelui in san sau dureri sau altele mai rele)...asa ca seara in clipa in care nu au mai vrut san(dar deloc, la primii dupa 1n si jumatate, la ultimul la 1 an si 2 luni) si nici eu nu am mai avut indeajuns am introdus laptele de crestere.

Ah, cu specificatia ca nici laptele asta de crestere inafara faptului ca are intr-adevar fier si alte chestioare, nu este "painea lui Dumnezeu" avand in compozitie una-alta, gen zahar, si alte minunatii...altfel ca eu la banditii mei alternez cand lapte de vaca degresat, cand lapte de soia, cand de orez, cand de crestere.

Acuma scuze daca m-am intins...pe scurt...intarcatul progresiv, bineinteles cand simti ca si copilul nu mai are "atractia aia si dorinta de a suge" zic eu ca este cea mai "blanda" metoda.
Pentru ca si sanul ca un computer superdestept care este el isi regleaza "productia" care nu mai "satisface" clientul care incepe sa manance mai bine alte lucruri si uite asa...dar sincer nu inainte de a fi el pregatit, si absolut deloc sub 1 an.



eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)

khrisu spune:

Multumesc frumos pentru diagnostic, mai ales ca e gratuit. Daca nu e, astept factura pe PM. Pana ajung la un psihiatru sa ma caut, consider ceea ce ai scris despre mine mai sus, ca pe cea mai mare jignire pe care am incasat-o pana acum pe DC. Ai citit toate postarile mele? Intotdeauna am cautat cauza reala a plansului ..nu i-am lipit plasture pe gura numai sa nu-l aud eu. Despre ce ai spus despre plansul copilului "Daca plange pentru ca poate, atunci este absolut OK sa o faca! Are si el dreptul sa se exprime... ".. de pe unde ai auzit? Copilul poate sa zambeasca daca ii este bine, sau sa rada..eu nu pot crede ca un copil plange daca lui ii este bine.

Inca ceva? Ai alaptat? Daca da..nu ai simtit nicioadta ca-ti vine laptele cand incepea pruncul sa planga?? NU e problema psihica, draga mea, e INSTINCT MATERN.

despre plansul copilului eu am gasit asta

Australian Association for Infant Mental Health Inc.
Affiliated with the World Association for Infant Mental Health
www.aaimhi.org
Position Paper 1: Controlled Crying
Issued November 2002; Revised March 2004
The Australian Association for Infant Mental Health
Inc. (AAIMHI) aims (in part) to:
• improve professional and public recognition that
infancy is a critical period in psycho-social
development, and
• work for the improvement of the mental health
and development of all infants and families.
Definition
Controlled crying (also known as controlled comforting
and sleep training) is a technique that is widely
used as a way of managing infants and young
children who do not settle alone or who wake at
night. Controlled crying involves leaving the infant
to cry for increasingly longer periods of time before
providing comfort. The intention of controlled crying
is to let babies put themselves to sleep and to stop
them from crying or calling out during the night.
AAIMHI is concerned that the widely practiced
technique of controlled crying is not consistent with
what infants need for their optimal emotional and
psychological health, and may have unintended
negative consequences.
Background to AAIMHI’s Concerns
This statement is premised on an understanding of
crying to mean crying that indicates distress, either
psychological or physical, rather than the “fussing”
that many babies do in settling or adjusting to
different circumstances.
Babies have to adapt to a totally new world and
even small changes can be stressful for them.
Leaving babies to cry without comfort, even for
short periods of time, can be very distressing for
them.
Crying is a signal of distress or discomfort from an
infant or young child. Although controlled crying can
stop children from crying, it may teach children not
to seek or expect support when distressed.
Infants from about six months of age suffer from
differing degrees of anxiety when separated from
their parents. This anxiety continues until they can
learn that their parents will return when they leave,
and that they are safe. This learning may take up to
three years.
Almost all children grow out of the need to wake at
night and be reassured by three or four years of
age, many much earlier than this.
Infants are more likely to develop secure attachments
when their distress is responded to promptly,
consistently and appropriately. Secure attachments
in infancy are the foundation for good adult mental
health.
Infants whose parents respond and attend to their
crying promptly, learn to settle more quickly in the
long run as they become secure in the knowledge
that their needs for emotional comfort will be met. The demands of Western lifestyles and some
“expert” advice has led to an expectation that all
infants and young children should sleep through the
night from the early months or even weeks. In fact
infants have the potential to arouse more often in
the night than older children or adults because their
sleep cycles are much shorter. These short sleep
cycles allow infants to experience more rapid eye
movement (REM) sleep, which is considered to be
important for their brain development.
Many parents become distressed and exhausted
when their infants and young children cry at night, in
part because of the physical strain of getting up and
going to their babies to re-settle them, and sometimes
in part because of the unrealistic expectation
that babies “should” sleep through the night.
Many infants and parents sleep best when they
sleep together. There is no developmental reason
why infants should sleep separately from their
parents, and in most parts of the world infants do
sleep with their parents or other family members,
either in the same bed, or in a cot next to the
parents’ bed. There are certain conditions under
which bed sharing should not occur, for example
when a parent is affected by drugs or alcohol, or
where the bedding is overly soft. Parents should
check current information about safe sleeping, see
www.askdrsears.com or
www.sidsaustralia.org.au for more information.
Many parents find controlled crying helpful and this
is one of the reasons for its po****rity. For other
parents it does not work, or causes so much distress
for the parent and the infant that it is discontinued.
There have been no studies such as sleep laboratory
studies, to our knowledge, that assess the
physiological stress levels of infants who undergo
controlled crying, or its emotional or psychological
impact on the developing child.
For further information about this document, contact Pam Linke on Tel: (08) 8303 1566.
AAIMHI - Controlled Crying Principles
It is normal and healthy for infants and young
children not to sleep through the night and to need
attention from parents. This should not be labeled a
disorder except where it is clearly outside the usual
patterns.
Parents should be reassured that attending to their
infant’s needs/crying will not cause a lasting “habit”.
Waking in older infants and young children may be
due to separation anxiety, and in these cases
sleeping with or next to a parent is a valid option.
This often enables all to get a good night’s sleep.
Any methods used to assist parents to get a good
night’s sleep should not compromise the infant’s
developmental and emotional needs.
If controlled crying is to be used it would be most
appropriate after the child has an understanding of
the meaning of the parent’s words, to know that the
parent will be coming back and to be able to feel
safe without the parent’s presence. Developmentally
this takes about three years. This varies between
children so observing children and responding to
their cues is the best way to assess when a child
feels safe sleeping alone.
A full professional assessment of the child’s health,
and child and family relationships should be undertaken
before initiating a controlled crying program.
This should include an assessment of whether in
fact the infant’s crying is outside normal levels. All
efforts should be made to link parents with community
supports to minimise the isolation and frustration
felt by many parents when caring for a young
child. Other strategies, apart from controlled crying,
should always be discussed with parents as preferable
options.
[b]If an infant or child has already experienced separation
from a parent due to sickness, parental absence
or adoption, or if he or she becomes very distressed,
the method should not be used. This is
because children who have already experienced
traumatic separation are more vulnerable to negative
effects from the kind of stress caused by controlled
crying.[/b]
Where parental stress due to infant crying may lead
to risk of abuse it is essential that parents be linked
with social supports and therapeutic intervention.
Parents should be told that the controlled crying
method has not been assessed in terms of stress on
the infant or the impact on the infant’s emotional
development.
Where it is used recommendations should be for
exercising caution and playing safe. For example,
paying attention to level of distress rather than
number of minutes baby has to be left to cry, or not
continuing with any technique if it does not feel
right..


KHRISU mamik de baietel si fetita