Cum ati ramas insarcinate?
Raspunsuri - Pagina 4
Dana P spune:
Frumoase foc povestioarele voastre. Ne faceti pofta. Dar nu-i bai.
Scrieti voi scrieti dar sa vedeti cand o sa incepem noi sa scriem (actualele aspirante la rolul de mamuta)
.
Lala26 spune:
Noi nu eram casatoriti cand s-a intamplat, insa amandoi ni l-am dorit! La inceput el mai mult ca mine, dar m-am grabit si l-am ajuns din urma. In cele din urma, cred ca asta ne-a determinat sa creem "toate conditiile" pentru a avea pe 
si sa slabim masurile de siguranta. Cand am aflat a fost incredibil, nu-mi venea sa cred ca voi avea un copil, din mine, al meu... Viitorul sot -pe atunci - a aflat si a avut o reactie foarte faina: m-a strans in brate si i-au dat lacrimile. Apoi a umblat nauc o zi intreaga la servici, de l-a intrebat toata lumea ce-a patit? i s-a intamplat ceva?
Apoi, a doua oara, neasteptat, neprogramat, ne-nimic! Mi-am dorit intotdeauna si un al doilea, desi: daca ar fi mai multi bani ar fi mai bine, daca casa ar fi mai spatioasa ar fi excelent, serviciile noastre mai bune...samd Ehe, ganduri despre ce-ar mai fi trebuit cu duiumul, dar bebita a venit repejor, ne bucuram de el si ne rugam sa fim sanatosi. Oricum prima reactie a mea a fost de uimire totala: am facut 3 teste ca sa fiu sigura 
Suntem in saptamana 16 si crestem!
Missy spune:
Eram casatorita, sotul ma batea la cap de vreo 5 luni, dupa ce am analizat toate aspectele am acceptat. asa ca am renuntat la protectie si ne-am apucat de treaba. speram ca de craciun sa dam veste cea mare, dar in 24 dupa-masa mi-a venit ciclul, a fost cel mai urat craciun, am plans intruna. eram sigura ca nu o sa pot avea copii pt ca vezi tu doamne imi doream prea mult. dar in ianuarie nu mi-a mai venit ciclul, si in 1. feb am aflat ca in septembrie vom fi parinti (ca sa fiu mai exacta, a fost proeictat de revelion) acum alexia are 10 luni (s-a nascut abia in octombrie) si ne gandim ca peste vreo 2 ani sa repetam figura, ca am facut treba buna. (cumnatul meu de cate ori se uita la ea zice: cum ati reusit voi sa faceti asa o treaba perfecta)
cam asta e
Anina_n spune:
Dintotdeauna mi-au placut copiii si mi-am dorit de foarte tanara sa am, dar numai casatorita. Dar, datorita unei situatii financiare proaste, din cauza lipsei unei locuinte, am tot amanat casatoria, copiii. Abia dupa 8 ani si jumatate de prietenie am avut curajul sa ne casatorim civil(1999) si dupa inca jumatate de an am reusit sa facem si nunta(2000). Desi, o situatie prea buna, tot nu aveam. Atunci am inceput sa ne gandim serios la un . Dupa ce ca l-am amanat atat, l-am mai amanat jumatate de an pt. a avea un "scorpion", la fel ca mine si sotul. Dar, nu prea vine cand il programezi, vine cand vrea, el. 
Eram foarte dezamagita 
cand am vazut ca nu se intampla nimic, 2 luni la rand, desi, nu pierdeam nici o zi de 
. Deja, imi parea rau ca nu am lasat deoparte protejarea, de cand ne casatorisem. Imi spuneam ca, de acum, cand o fi, o fi, nu ma mai stresam. Nu stiu exact cand s-a intamplat, pt. ca nu prea pierdeam nici o zi, mai ales din perioada fertila. Undeva, dupa mijlocullui aprilie 2001. In mai, am indraznit sa-mi fac testul de sarcina abia dupa 10 zile de la intarzierea ciclului. M-am trezit intr-o sambata dimineata, devreme, pe la ora 6:30, sa-mi fac testul la prima urina. Parca nu-mi venea sa cred cand am vazut cele 2 liniute roz. Eram....muta de fericire,si zambeam, radeam de una singura ! Nu mi-am trezit sotul, am asteptat sa se trezeasca singur, pt. a-i da vestea cea mare. Cand a aflat, a ramas mut, si el, de emotie. Cam asa a fost la noi, cu sosirea pe lume a minunii noastre mici.
Vrem si un al 2-lea , dar cam peste 1 an si jumatate, cand micuta noastra va implini 3ani. Vezi, nu ne-am invatat minte, si tot incercam sa-l programam.
Nina & Nina-Cristina (1 an si 6 luni)
Andra M spune:
Fetelor,
Eu nu pot sa citesc mai mult de 2-3 povesti de ale voastre, ca-mi dau lacrimile. Ma impresionati asa de tare. Si noi ne dorim f. mult un . Suntem doar dupa prima luna de incercari, dar abia astept sa va povestim si noi.
Va,
Andra
lacramioara t spune:
Super interesant subiect ai deschis Eli si dupa ce am citit nu m-am putut abtine sa nu sriu si eu.
Eu incep putin cu o micuta istorioara.Eu mi-am cunoscut sotul la nunta varului(ei erau vecini)si in 4luni de "prietenie" intr-o seara mi-a spus ca i-ar place sa aiba un bb cu mine si ca ar fi fericit,ca mi-ar face toate poftele,bla,bla,bla si multe in stele,dar dupe cele 4 luni ne-am despartit,adica el a disparut fara urma.Dupa fix un an(dar fix un an)si-a facut aparitia si ne-am continuat prietenia care mai tarziu s-a transformat intr-o mare iubire si apoi in bb Andreea si apoi casatorie.
Eu am ramas 
inainte de casatorie si nu vroiam un bb inainte(de gura lumii imi era teama),dar el nu si nu.Am folosit metoda calendarului care a avut succes doar 5 luni,caci inainte sa plec in Germania cu serviciul,seara am zis sa ne iubim si noi putinsi s-a intamplat minunea
,de care mi-am dat seama la intoarcere in avion cand am poftit la whisky
si pe care l-am si baut.La intoarcere i-am spus de simptomele mele si fuguta la farmacie sa luam un test care bineinteles ca a iesit pozitiv.Si uite asa visul lui de alta data s-a transformat in realitate chiar mai repede decat ne planificasem noi(nunta,casa si bb).
Acum avem o vorbareata pe care o cheama Andreea si pe care o iubim din tot sufletul si careia ne gandim sa-i facem un fratior(dar planificat).
Pupici la mamici,bebici si burtici.
Lacra si nazdravana Andreea.
Mitzi spune:
1997. Ne cunosteam din 1992, eram impreuna din 1993 si Adrian vroia sa ne casatorim. Parintii mei nu erau incantati, stiti voi cum sunt tatii de fete si mamele supuse tatilor... Nimeni nu era suficient de bun (sau macar bogat sa fie, zicea tata cu superficialitate). Si am stat noi si ne-am gandit ca, singura solutie este sa le spunem ca "noi am hotarat" sa ne casatorim si sa lasam la o parte curtenitoarele formule cu "daca sunteti de acord..." Si i-am anuntat de Paste ca ne vom casatori. Nu s-au bucurat foarte tare, au mimat insa, cred ca din respect. Pentru ca pentru noi fusese destul de stresant momentul cand am ajuns acasa "ne-am relaxat" intr-un mod cu totul si cu totul deosebit si...surpriza a aparut.
La nunta eram deja insarcinata in 2 luni. Ioana a fost a doua sarcina in 5 ani. Prima am intrerupt-o pentru ca eram inca studenta si nu ma simteam in stare de prea multe. Ioana s-a nascut intr-o vinere umeda, 13 februarie 1998, prin cezariana. Sanatoasa, desteapta si mai ales vesela. Cand avea doua saptamani l-am gasit pe Adrian aplecat asupra patutului plangand de bucurie. Plangea si radea ca un apucat. Ioana gangurea atat de tare si cu atata expresie. Nu stiu altii cum sunt dar Adrian iubeste copilul asta peste masura de mult, la el totul depaseste paternul si se transforma in matern.
Dupa Ioana nu am folosit nici un fel de metoda de protectie. Si nu am ramas insarcinata. Imi plangea Adrian pe umar si ma tot trimitea la doctor sa vad daca totul e OK. De gura lui am mers aici, in Canada. Doctorul mi-a spus ca nu are sens sa facem cine stie ce investigatii ci doar sa asteptam frumusel ca el face pariu ca nu e nimic altceva decat stres, stresul acela al emigrantului ratacit.
A avut dreptate. Am ramas insarcinata in februarie si voi naste, deci, pe la sfarsitul lui noiembrie, zic doctorii-un baietel! Nu m-am bucurat foarte tare cand nu mi-a venit ciclu. Adrian mi-a spus imediat " Daca asa a fost sa fie, ne bate Dumnezeu daca facem vreo prostie" Si am tinut-o asa, imbufnata pana cand, la 17 saptamani, in timp ce ma plimbam cu Ioana pe-afara, m-am umplut de sangepe pantaloni. Am alergat la urgenta si am plans fiecare gand rau pentru copilasul asta nevinovat. M-am simtit ca ultima idioata si tot ce pot sa sper acum este ca bb sa ma ierte vreodata de gandurile mele rele. Am crezut ca il pierdem dar el era bine mersi la locul lui. Doar placenta se dezlipise putin. Atat cat sa ma trezeasca pe mine putin la realitate.
Meischa spune:
O sa raspund si eu la subiect, desi sincera sa fiu, parca am scris undeva da' nu stiu unde .
Eu nu m-am protejat niciodata 
. In schimb "m-a protejat" el. Ce bine m-a protejat, ca acum sunt in 6 luni!
Deci, a venit " pe nepusa masa". Adica, chiar nu-l asteptam, cel putin nu inainte de nunta, cand eu faceam eforturi uriase sa fiu o mireasa "giorno", cum se spune 
. Si uite, ca bebe, nu vine cand vrei tu, ci atunci cand ti-l trimite Doamne-Doamne. Acestea fiind spuse, in saptamana mare a Pastilor, imi anunt familionul ca noi o sa avem un bebe. Bucurie mare, mai ales din partea socrilor, care nu avut saracii parte asa ceva, de la nici una din cele 2 fete ale lor. 
Iar sotul meu, a avut o reactie de genul " ai facut tu ce-ai facut, si tot te-ai invartit de o sarcina" 
(ala care cade e sotul meu :)). De parca eu am vrut atunci! Si l-am lasat ca eu mai am 2 intreruperi la activ, si n-am vrut sa se supere Dumnezeu pe mine si sa zica cum ca eu nu vreau copii.
Acum insa asteptam amandoi o minune de fetita la sf. lui nov, inceputul lui dec.
Da' ca sa concluzionez, tot din 
am ramas 
.
Va doresc multa sanatate si impliniri celor ce sunt deja si chiar 
, 
, iar celorlalte- fruntea sus, ca maine va vadem si pe voi ca noi si punand intrebari care mai de care mai intelepte.
V-am , ciao!
Cu drag,
Meisha & BB
piatra lunii spune:
Tare-mi place sa citesc povestioarele astea, le citesc asa cu zambetul pe buze si ma gandesc oare povestea mea cum va fi? Si sper ca povestea asta sa o pot spune cat mai repede... pana atunci o sa ma mai delectez citindu-va!
Cu drag,
Piatra lunii
eli spune:
Toata lumea, azi au venit sora si mama mea aici, ma bate la cap sa merg la culcare, dar eu stau si va citesc povestile. Noi incercam de o luna, inca nu stiu nimic. Dar nu ma voi opri din incercat pana nu voi reusi sa fac un . Atunci va voi povesti si eu cum a fost.
Pa, pa
Eli din 