ce sa fac?
Raspunsuri - Pagina 2
conchita spune:
quote:
Initial creeata de izabela-maria
Are doar 2 saptamani, si sa obisnuit deja in brate. Ce sa fac? Sa o las sa planga? Alta cauza nu cred ca este.
fata draga, la 2 saptamani ii este inca teama de noul mediu in care a aterizat. gandeste-te ca 9 luni a fost la tine in burtica, normal ca te vrea pe tine, ca doar pe tine te cunoaste, mirosul tau ii e familiar, vocea, totul...tu esti mami a ei! bineinteles ca e obisnuita cu tine, dar ce e rau in asta? tu nu vrei sa fii cu ea?
de ce vrei sa o lasi sa planga? stii ce mesaj ii transmiti? ca mami nu e acolo cu ea cand are nevoie de mami - cel mai negativ mesaj posibil si cea mai dureroasa lectie de viata.
luati-va, dragelor, copiii in brate, ca nu musca.
Ajutati-o pe Diana
************
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
************
Alaptatul Help-Line
************
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)
doradora spune:
cica pana la 3 luni nu s-ar pune problema de rasfat. eu am incercat sa nu o tin non stop in brate, pt ca am o cunostinta care la cel mai mic suspin lua copilul in brate, si copilul a crescut, si tot in brate e si la ora asta. cand incepea sa planga, o luam,o tineam putin pana se plinistea, apoi o puneam in patut, o mangaiam si ii vorbeam. eventual repetam ,,procedura". de multe ori s-a linistit asa. au existat si cazuri cand, din cauza colicilor in special, am stat cu ea in brate sau pe burta mea si cate 2 ore in continuu, dar atunci cand se vedea ca o doare burtica.
acum, ce sa iti zic, e greu, fiind asa micuta si tu proaspata mamica, sa iti dai seama deja daca o doare ceva sau e rasfat. ia-o incet si cu rabdare, ofera-i dragoste si cu timpul veti incepe sa va cunoasteti mai bine si iti va fi mai usor.
chris + 
alexandra
varsta alexandra
bebeii nostri
speed spune:
ia-o in brate! e mult prea mica pentru "antrenament"...
oi fi io mai ciudata dar eu mi-am tinut micuta in brate ori de cite ori se "cerea".si s-a cerut destul de mult timp.nu a fost usor in sensul ca era greuta tare dar in afara de greutatea fizica,placerea de a-mi tine copilul in brate nu a egalat-o nimic.si acum e tare "lipicioasa" si tandra dar asta ma bucura si asta nu inseamna ca imi sta tot timpul in brate.
a propos de asta,poate nu e subiectul potrivit,dar simt ca trebuie sa-mi vars naduful...
stiu citeva familii care isi tineau bebelusul toata ziua in "scoica" de masina,o mai impingeau cu piciorul ca sa se legene,nu carecumva sa-si obisnuiasca copilul sa stea in brate.mi se pare inuman,mai ales ca nu e recomandat ca un bebelus sa stea mai mult de 2 ore in scoica de masina fiindca e curbata si ii poate deforma coloana vertebrala....
enachescug spune:
Cand adoarme la san e satula? Pentru ca exista bebici care adorm sugand fara sa se sature si plang pentru ca le este foame. dac este asa, incearca sa nu o lasi sa adoarma pana cand crezi tu ca s-a saturat. Si apoi pusa in patut. Si luata din patut cand plange si vorbit cu ea. Si pusa in patut cand s-a linistit. Poate e mai bine sa nu adoarma la tine in brate, ci linistita, pusa in patut sa adoarma acolo cu tine in preajma. Sunt o mie de posibilitati. E o perioada de adaptare. Trebuie sa va cunoasteti.
lorena_andreianu spune:
Si fiu-meu adormea la san... dar nu-l tineam in brate dupa. Il puneam pe o perna mare si acolo dormea.
Mitza 
cu bb2 si Miron Radu (06 oct. 2004)
Nazdravanii de sept-oct 2004 la 2 ani
denizel spune:
Izabela_Maria, ia-ti copila in brate. Mult, mult si des!!! Cat pot de des si cat poti de mult! 
Este mica si neajutorata, abia s-a nascut, are nevoie de tine, de mamica ei.
Stiu ca uneori e obositor, stiu ca deja ti se pare ca nu o sa faci fatza, dar asta trebuie sa faca o mamica: sa fie sigura ca face tot ce poate pentru a asigura confortul bebelusului :-)
Nu plange pentru ca e rasfatata, plange pentru ca nu ii e bine si nu se simte in siguranta.
Ajuta-ti copilasul sa se simta bine si sa nu mai planga! 
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
ralucutza77 spune:
Hmmm, si mie mi se parea obositor sa o tin in brate cand era mica. Abia acum imi dau seama cat de simplu era pe atunci. Cand sunt mici, nu vor saracii decat sa li se dea papa si sa o simta pe mami. Atat. E, sa vezi tu mai incolo, cand cresc si incep mofturile. Sa vezi cand o urla ca nu-i place rochitza, sau ca ea mai vrea sa stea inca o ora in parc cand tu esti moarta de oboseala si abia astept sa te intinzi in pat....Atunci o sa-ti doresti sa mai fie mica si sa vrea doar sa fie tinuta in brate. Asa ca bucura-te de perioada asta. Tine copilul in brate, ii face bine sa te stie aproape.Fiecare zi are doza ei de amaraciune. Nu iti amari si mai tare ziua de azi, gandindu-te si la amaraciunea zilei de maine.
emushi spune:
...si vorbeste-i. mult. cat poti de mult. vocea ta o calmeaza, ii aduce aminte de burtica...o face sa-si dea seama ca esti langa ea, chiar daca nu o iei neaparat in brate, ci doar o mangai.
poti sa-i vorbesti si in timp ce o asezi in pat, si dupa aceea cateva minute bune, mangaind-o...s-ar putea sa nu mai planga.
eu nu o luam in brate de cate ori plangea, dar e drept ca eram mereu langa ea (m-a ajutat buni cu restul treburilor din casa) si cand incepea sa se foiasca incepeam si eu sa-i vorbesc...si n-a prea plans, doar foarte rar si din alte motive...si nici n-a prea fost nevoie s-o iau in brate s-o linistesc, doar sa-i vorbesc...asta nu inseamna ca am dormit mai multe ore pe noapte, doar ca nu m-a mai durut spatele...ci gatul!
acum e mare si vorbeste multe...prea multe...si nu prea sta in brate
http://www.pagina-mirunei.piczo.com
serenita spune:
Si pe mine ma bateau la cap doamne "binevoitoare" sa nu cumva sa-mi invat fetita in brate!!! E adevarat ca la primul copil e greu, neavand niciun ajutor... dar pe parcurs va veti cunoaste, iti vei da seama de ce are nevoie. Pe fetita mea au chinuit-o rau colicii, eu nu prea reuseam sa o fac sa scoata aerul si asa ca trebuia sa o tin mult in pozitie verticala, apoi mi-am dat seama ca oarecum e confortabil pentru amandoua sa dormim astfel: ea intinsa cu burtica ei pe pieptul, burta mea. In acest fel nu mai avea dureri, se linistea, putea dormi. Mai tarziu, pe la 3 luni, cand isi putea intoarce singura capul, am inceput sa o pun sa doarma pe pat pe burtica. Apoi cu timpul s-au rezolvat aceste probleme. Acum, la 9 luni adoarme ori la san, ori singurica, foindu-se in pat, dar trebuie sa ma stie in preajma ei. Pana la 4 luni am purtat-o cu mine doar cu marsupiul caci asa se simtea bine, aveam si eu libertate de miscare. Acum sta in carucior, merge in patru labe si vrea sa se ridice in picioare. Deci, desi am purtat-o in brate cand a avut nevoie, nu inseamna ca s-a obisnuit asa. Fiecare perioada are necesitatile ei, le descoperim impreuna cu copiii. Eu cel putin asa le spuneam celor care imi spuneau ca " o invat in brate" : "ea ma invata pe mine ce are nevoie"
Forta, rabdare si multa dragoste!
conchita spune:
eu cred cu toata convingerea ca daca bebelusul e obisnuit sa primeasca atentie din partea parintilor - si in special de la mami, ca ea petrece cel mai mult timp cu bebe - oricand ii solicita, atunci desprinderea de "cordonul ombilical" si obtinerea independentei se face mult mai usor, fara traume, si mult mai sanatos din toate punctele de vedere.
fetita mea "a plans" doar la inceput si doar cand a avut nevoie sa ma anunte sa schimb scutecul si sa o hranesc, cu motiv adica. dar am tinut-o cu mine tot timpul, am purtat-o in wrap, in brate, acum sta langa mine in fundulet pe canapea si se joaca "singurica" - vorba vine, ca e toata lipita de mine. si nu am probleme cu ea sa ii fie frica sa exploreze ceva, e fericita, rade tot timpul, si, spaima tuturor mamicilor, nu plange mai deloc! adica nu plange sa o iau in brate, atunci cand vrea in brate, ci doar gangureste si intinde manutele. pentru ca stie ca nu o refuz niciodata, deci nu are o trauma creata de ideea de luat in brate.
nu stiu sa explic prea bine, ideea e ca toti ne iubim pruncii, dar important e sa le si aratam. dovezile de dragoste, gen luat in brate, nu sunt dovezi de slabiciune din partea parintilor, ci dimpotriva. iar efectele benefice asupra copiiilor sunt imense. un copil iubit si caruia i se arata tot timpul ca e iubit e un copil fericit, liber, indraznet, independent si iubitor la randul sau.
in fine, ca eu chiar nu-mi imaginez cum as putea portiona imbratisarile, ca sa nu fie "prea multe" si sa imi "rasfete" copila. io nu cred ca imbratisarile si pupaturile si dragalelile sunt vreodata prea multe. dar mai de pret decat asta - sa fie sigura suta la suta ca ne va gasi mereu aici atunci cand va dori- nu imi imaginez. in fine, fie-mea e luata in brate si dragalita aproape non-stop, asta era ideea, si nu e o rasfatata, nu se sperie cand ramane singurica in patutul ei, dimpotriva, canta, rade, se distreaza fara ajutorul nostru.
Ajutati-o pe Diana
************
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
************
Alaptatul Help-Line
************
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)