 |
Mai devreme am gasit pe forum un subiect de-al lui Conchita, care mi-a adus aminte de lunile acelea de sarcina, cand "radiam". Si pt ca vorba lunga e saracia omului- si eu sint saraca lipita pamantului (cel putin cu duhul), m-am "lungit" aici...ca sa nu-i stric subiectul fetei.
Conchita, saru-mana pt. ca mi-ai starnit amintirile 
Subiectul il gasiti mai jos
 Juma de neuron...
INAINTE de a ramane insarcinata, eram deja in "pana" de neuroni.
Sint imprastiata de cand ma stiu.
Dar incepand din a doua luna de sarcina, au luat-o serios in bicaj si ultimii 2-3 neuroni rasleti pe care-i mai aveam in bibilica, si care se luptau pt suprematie, au disparut si aia.
Una din intamplari-care acum mi se par chiar penibile- dar care la vremea aceea mi-au macinat nervii, si m-au facut sa ma simt de juma' de centimetru- s-a intamplat cand eram insarcinata in luna a 7a, si cand deja spatele ma "parasise"...nu mai functiona aproape deloc... eram beteaga de la gat in jos (dar mai mare era durerea de la gat IN SUS!)
Am plecat la cumparaturi cu mama, si pt ca nu-mi placea mie cum pune si aranjeaza produsele in carucior(alta "problema" descoperita doar in timpul sarcinii)- si ca sa nu ma iau cu ea la cearta in magazin- imi luam mereu carutul meu personal si accelerat. (Alta scuza ca sa am in ce ma propti, ca de-abia ma mai miscam- semanam putin mai mult cu Gloria,hipopotamul din Madagascar ). In timp ce mama si-a umplut caruciorul cu merinde si cele (adevarat) de trebuinta casei, eu mi-am umplut caruciorul cu rosii, portocale, lapte si branza (singurele alimente pe care le-am putut suporta in timpul sarcinii), si pt ca ma apucase bocitul pe "aleea" cu cereale(nu ma intrebati, ca nu stiu nici pina in ziua de azi motivul!), am lasat-o pe mama sa se lupte cu legumele, m-am dus la casa, mi-am platit cumparaturile, si tiris grabis, am iesit in parcare. L-am rugat pe un nene tinerel si fortos sa-mi bage pungile in masina, m-am urcatin caruta, si am plecat.
Ajunsa acasa, am urlat pina a iesit vecinul de alaturi cu bita de baseball in mina afara, l-am racolat si pe ala sa ma ajute cu merindele, m-am tirit pina pe canapea, mi-am aruncat papucii din picioare, si am adormit. Dar nu orice somn! Nuuuuuuuuuu! un somn de-ala de prunc epuizat, dupa o zi intreaga petrecuta in parc.
Dupa vreo 3 ore ma trezesc, si realizez ca nu ma pot ridica de pe canapea fara macara. Si incep sa urlu din toti bojocii: MAMAAAAAAAAAAAAAA...MAMITOOOOOOOOOOOO...MOOOOOOOOOOM.. COANA NICULINOOOO (Asa o strig cand ma ignora, ca nu mai e Nicoleta..devine Niculina). Si nik... liniste si ceai de tei.
Si ca in filme, imi trec prin fata ochilor(ca doar nu in spatele lor, ca acolo era teren viran ) toate clipele zilei. Magazinul, carucioarele, cerealele, si coana mare . Cred ca disperarea mi-a dat puteri sa ma ridic de pe canapea. Ma gandeam-"oare o mai gasesc pe mama, sau o fi fugit cu Circu'?  ...
Dau sa ies din casa, bag mina in "cuierul" de chei, si... pun mina pe cuier. Nici vorba chei. Ma intorc, ma foiesc, nem chei. Si incep misiunea "Disparitia". Le-am cautat pe canapea, sub canapea, le-am cautat in WC , si in cutia de nisip a pisicilor, fara reusita(si nici macar nu fusesem la olita- nici la WC, si NICI in cutia de nisip a felinelor!!!! ). Dupa aproape 45 de minute de cautari, naduf, nervi si injuraturi, le-am gasit in frigider, in cutia de legume, sub rosiile proaspat cumparate.EUREKA!
Ies afara, dau iar cu urlete si tipete sa iasa vecinu' din casa sa ma ajute sa ma urc in carutza - si plec spre magazin.
Pe coana mare am gasit-o usor. Statea de vorba cu un echipaj de politie in fata magazinului. Pesemne cei din magazin o luasera drept "terorist", deoarece de aproape 4 ore statea in fata pravaliei, fuma tigarile lantz(un pachet juma!), manca cereale si chips de prin pungi si se inrosise toata la fatza de la toate injuraturile pe care le scotea din gura. Politia n-au sunat-o decat cand a deschis cartoanele cu oua, si a inceput sa arunce cu ele prin parcare ...
Era transpirata toata (era doar luna August, si nu prea cald- doar 40 grade la umbra!), plina de praf, coji de oua si nervi.
Am tras caruta linga masina politiei, si am inceput sa-i fac cu mana, si sa-i zambesc galesh-deh, sa-i arat ca nu-mi e... indiferenta, si ca ii inteleg durerea
In momentul in care m-a vazut, s-a invinetit la fata, si a inceput sa urle si ea din toti plamanii "THERE SHE IS! SHE(!!!) IS THE ONE!!!! My own daughter!!!!". Dap..iaca(,)canalia ce m-a lasat in drum!
N-am lasat-o sa se urce in masina decat dupa ce au facut-o politaii sa se jure ca n-o sa ma asasineze la volan. Si au cazut de acord sa ne conduca pina acasa...deh, escorta.
Pina acasa nu mi-a adresat nici un cuvant, doar si-a ros bricheta roz pina cand a spart-o..poate o fi fost nervoasa... ...mai stii?
In timp ce baietii cu pistoale au ajutat-o pe mama sa bage ce mai ramasese din merinde in casa, eu m-am asezat pe banca din curte, si am refuzat sa ma mai misc de-acolo. Ma gandeam ca nu ma poate asasina in mijlocul curtii, nu??? Prea multi martori!!!
Acolo am stat pina cand a venit Bombonelu acasa de la servici, pe la 8 seara... Coana mare n-a venit sa ma intrebe de sanatate. A stat pe "prispa" din fata casei, a mai fumat juma' de pachet de tigari, si a mai injurat vreo 3 ceasuri.
De-atunci sint aproape 4 ani, si cica m-a iertat. Acum chiar ride cand ne aducem aminte de ziua cu pricina. Dar de fiecare data cand merg cu ea la cumparaturi, primul-si singurul!- lucru pe care-l face cand ne dam jos din masina, e sa imi ia cheile din mana, si sa le bage in sutien
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
 Amintiri de alta data...
Trimite reactia ta
|
Posted 23/10/09 @ 20:56
34 saptamani 
marie rebecca ayanna
