|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Pasari Migratoare
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 19/07/2008 la 00:34
.:. 10507 vizionari
.. Exista 35 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Imi plac calatoriile. In special vacantzele, pe care refuz categoric sa le numesc “concedii”- asta ar insemna sa recunosc ca am imbatranit. Doar pushtanii pleaca in vacantza; bosorogii pleaca in concediu.
Imi plac sporturile extreme, palpitante, chiar si aventurile si patzaniile pe care le traiesc atunci cand plec de-acasa, sau cand descopar un hobby nou.
In Pamplona inca n-am ajuns sa alerg cu taurii, nici varful Kibo nu l-am escaladat (de-abia am supravietuit in Carpati- Kilimanjaro imi mai lipsea din “repertoriu”), dar am incercat “rock climbing”(un fel de alpinism pt. oameni nesanatosi la capatzina), jet skiing, bungee jumping (astea sigur fiind “activitati” de oameni normali ); m-a plimbat Bombonelu si cu elicopterul; impreuna, am incercat aproape toate nebuniile din parcurile de distractii de pe Coastele de Vest si de Est ale Americii.
Ce nu-mi place? Sa ma mut. Nu ma trag din neam de pasari migratoare. Noi sintem mai mult neam de closti. Acolo unde ne asezam, unde ne construim cuibul, acolo ne raman oscioarele. Si penele. Din pacate, de-a lungul anilor am fost nevoita sau fortzata (de propria-mi prostie si grandomanie- cateodata si de imprejurari) sa-mi iau cuibu’-n spate, si sa mi-l mut in alt cotetz. Mai mare, mai frumos, mai confort sporit, mai bengos. Sau mai ferit, mai sigur. Ca deh… asa sint gainile cateodata. Ducaretze. Precaute. Si fricoase.
Planuri Maretze
In Decembrie anul trecut, m-a pocnit dorul de duca din nou. Numai ca de data asta, si cocosul de langa mine suferea de aceeasi boala. Ducaretz si el. Am avut noi motivele noastre- bine intemeiate- pt care doream sa ne mutam “sediul” in alt “sat”. Ne-am hotarat sa spalam putina permanent, sa lasam in urma mai toti cunoscutii, in special “prietenii” care ne cautau numai la nevoie (a lor) si la bairame si paranghelii (ale noastre). Niciodata la nevoia noastra si la parangheliile lor. Hmmm…
Ne-am propus ca macar de “data asta” sa avem un plan, sa ne organizam (mai ceva ca Primaria Capitalei!), sa putem spune si noi –macar o data in viata- ca sintem organizati, pregatiti, seriosi… maturi. Mda. Abureala asta poate tine la altii. Nu la noi.
Apoi vecinii- cel de alaturi care la un moment dat avea 21 de caini, 5 pisici, 3 gushteri, 9 shopirle, si 18 masini de tuns iarba in curte- cu toate ca iarba o taia o data la 2 luni. Am uitat sa mentionez ca deasemenea avea un hobby destul de… neobisnuit… aduna fiare vechi, si le vindea la Centrul de Reciclare. Dar cand spun ca aduna…apai nu se incurca nenea- ADUNA. El si combinatul metalurgic de la Baia Mare. Si ii placea sa arunce cu bucatzi de fier in fiul lui.Si in mama si sora lui. Mama si sora doar se injurau, si aruncau cu sticle de bere…sau cu scaune)…
Am inceput mai intai cu “research” pe Internet. Cercetari. Adica un fel de… “cautari in bezna. Bajbaiala de zile mari”. Cautam case pe Net, si le-am cautat atit de bine, incat am atentat la existentza calculatorului de vreo 9-10 ori in mai putin de 2 luni. Am luat toti virusii si toate “bolile” cunoscute in America de Nord. Asa ca, inainte de a ne cumpara casa, am ajuns sa ne cumparam calculator nou. Ca sa avem “aparatura”bengoasa si performanta, sa ne inbunatatim sansele de a gasi casa bengoasa si performanta .
Au inceput sa ne “ia la ochi” si agentii de imobiliare; la noi in sat, lumea le spune “real estate agents”. Chiar ca agenti sint. Ca-s bagareti, curiosi, intzepatzi, si infiptzi. De multe ori, imi aduc aminte de avocati. Si de proxeneti. Dar parca sint mai bine imbracati. Proxenetii, nu agentii de imobiliare.
Domnisoara Margareta
Dupa ce am fost trasi in piept (si pe roata) de prima “agenta imobiliara”(ce-as mai imobiliza-o eu pe dansa) chiar daca avea aproape 108 ani si ne era rusine de ‘mneaei, din moment ce dansei nu i-a fost rusine DELOC, am concediat-o, si ne-am retras.
Am stat pe bara oleaca, am injurat pina cand am ragusit, si am asteptam momentul propice. De la Madam Winnie (da, chiar precum ursuletzul Pooh- dar semana mai mult cu Cruella DeVille) am ajuns la o domnisoara tinerica, frumusica, zambareatza si fashneatza- Margaret. Margareta, floricica mamei.
Reta are un mic defect. OK, OK… DOUA defecte. 1- Rade din orice- si degetul daca i-l arati, incepe sa chicoteasca ca o scolaritza la prima ei serbare. 2- Are o “slabiciune” pt flacaii cu ochii verzi si zambetul shugubatz (precum soatza mea, Bombonelu), si se manifesta foarte straniu cand da cu ochii de… ochii verzi: se impiedica in propriile-i picioare, si da din gene ca un pescarush pe faleza de la Constantza, care-I gata sa-si ia zborul. Placuta domnisoara, n-am ce zice. Dar mi-am petrecut MULTE weekenduri “salvand-o” din nametzi…. Din moment ce mergeam sa vedem case cu ea, si era si toiul iernii, se impotmolea Reta mea, cand iti era lumea mai draga. Pe un ger de-ti crapau maselele, prin nametzi cat masina mea de inaltzi, Reta saracutza, sosea in conduri cu toc , umbrelutze si palariutze finutze, de zici ca era inrudita cu Mary Poppins; de cele mai multe ori aluneca in tocurile ei sexoase ca pe coaja de banana…si se ducea luuuuuuuuuuuuuung si bine… palariutzele si umbrelutzele zburau, ea urla, eu o adunam de pe jos, si Bombonelu se strica de ris.
Foarte pasnica Margareta noastra. De multe ori zambea galesh Bombonelului, dar pe mine nu ma vedea, nu ma auzea. O privire timpa si blajina, din care nu-si revenea decat daca se izbea de cate-un pom sau un toc de usa. Si eu as fi dat-o de-un perete din cand in cand- doar asa, sa o scutur putin, sa nu inghetze…
Moshia
Am vazut aproape 70-80 de case cu Donshoara Margareta. Ne-am petrecut multe weekenduri in truck-ul Bombonelului, cu Galushca intre noi, si cu Shrek sau Sinbad in DVD player, ca sa treaca timpul mai repede, urmarind masina Margaretei (masina caruia ii plang de mila, deoarece Reta conduce “like a bat out of hell”- ca un liliac [mamiferul, nu floarea/planta/arbustul- al carei denumire- surprinzator!- este SYRINGA VULGARIS] iesit din Iad De multe ori m-a mancat limba sa o sfatuiesc sa nu mai plateasca taxe, sa nu se mai pregateasca de pensie, deoarece tare ma indoiesc ca Margareta noastra sa ajunga la 50-55 de ani.
Ca sa ne “umplem” timpul- si sa ne calmam nervii, am rontzait (bobo, chips, fructe si fursecuri) si baut tot ce ne-a iesit in cale (sucuri, nu palinca!). Am baut cacao cu lapte pina mi s-a acrit de ea, am mancat semintze cat un stol de ciori intr-un lan de floarea soarelui…si am pus cam 3000 de mile pe carutza (1mila=1.6 km.- deci faceti voi socoteala cati kilometri ne-am preumblat).
Am gasit case… prea mari (a se citi prea scumpe pt buzunarul nostru!), prea mici, vechi, neglijate si lasate in paragina, fara indeajuns “teren” (Bombonelu s-a trezit ca vrea sa fie mosier, si visa la hectare si hectare de pamant, ca sa poata taia iarba cu TRACTORUL si sa isi faca livada de pomi fructiferi (numai C.A.P.ista nu ma vedeam!) ba erau prea mici bucataria sau living room-ul, ba erau dormitoarele prea apropiate, n-avea destule bai casa, etc etc. Cusur am gasit la multe. Am gasit vreo 2 de care chiar ne-am indragostit si noi, si babacii, si Galushca! Dar n-au fost sa fie. Am dat de “bank agents, loan officers, bank representatives”- functionari, shefi sau pioni pe la banci, smecheri, fraieri, care mai de care mai neinteresat, puturos, sau corupt. Dar Reta noastra, asa impiedicata si amorezata de Bombonelu cum era, nu s-a lasat batuta, cu una, cu doua. Nici macar cu 29 (ca atitia ani are).
Pina la urma am gasit si casa APROAPE perfecta. 4 dormitoare mari, 3 bai (tehnic ar fi 2 ½, dar nu bagam detaliile in seama!), living, dining room, family room cu shemineu, bucatarie mare, scara interioara ca la castelul lui Vlad Tepes(sanchi!), si mult granit si marmura pe jos. Dar sa nu uitam si toate neoanele de prin casa (de aveam impresia ca sint in sala de operatii, la Spitalul de Urgentza,!); sa nu uitam nici lustrele din anii ’80, nici mocheta rozalie (ca la casa de…moravuri usoare) decolorata, demodata si chinuita, din dormitorul si baia noastra (eu si Bombonelu- norocosi ca mai mereu). Peretii vopsiti in roz, rosu, visiniu, bleu, si … multe alte culori ale curcubeului. Plus- tapet pe pereti…prin bai, prin dormitoare, si chiar si in breakfast room. Ce mai…un ghiveci American… cu tenta de Circ Rusesc.
Ce ne-a placut la casa? Faptul ca este “destul de” imensa”, the layout- felul in care este impartzita, geamurile mari si numeroase, gradina din spate(care cu toate ca nu e nici pe aproape de 2 acri, este o pajiste superba, taman buna sa ma las prinsa de Galusca, si sa ne rostogolim ca doi bursuci pina nu mai putem respira de ris) nenumaratele dulapuri si debarale pe care le gasesti “presarate” peste tot in casa( cele aproape 350 de perechi de pantofi ai mei vor avea loc berechet!), si in afara de faptul ca este in stare mai buna decat o casa noua, ce ne-a placut cel mai mult a fost cartierul. Strada este “inconjurata” in 3 puncte cardinale de cate un lac sau o balta. Si multa, multa verdeatza. Si pomi. Si flori… si pasari, iepuri si alte vietatzi pe care in ultimii ani ajunsesem sa le vedem doar la gradina zoologica sau pe Discovery.
Tratative si coshmaruri
Cand am cumparat prima casa, aveam doar 25 de ani. Din momentul in care o vecina mi-a oferit sa cumpar casa pina cand am semnat actele , si am finalizat “tranzactia”, nu a durat mai mult de 3 saptamani.
Tzac, pac, ghirimez fac. Sau cum spun americanii, Wham! Bam! Thank you, ma’am! .
N-am stat la discutii. Am cazut de acord la pretz in 30 de secunde, in 20 de minute eram la banca, si peste 18 zile ma mutam in casa.
Poate toate “regulile” nescrise in ale “business-ului” s-au schimbat in ultimii 14 ani.
Unde atunci am vorbit la telefon doar de 2-3 ori si cu agentul meu de la banca si cu persoana ce vindea casa (agent de imobiliare- sau cum naiba le-o spune in romaneste- nu a avut nimeni- doar am cazut de acord- omeneste- in absolut totul), de data aceasta… ne-am trezit si eu si Bombonelul intr-o furtuna si o avalansha de telefoane, emailuri, faxuri si scrisori. Zeci de telefoane si emailuri pe zi. Nu mi-au trebuit decat vreo 24 de ore sa realizez ca “domnul” ce vindea casa (impreuna cu sotia dansului) era defect din fabricatie. Sau cum spunea bunica…dus cu vaca la raze . Toate mesajele si “epistolele” le trimitea prin agenta dansului, care in continuare le trimitea Donshoarei Margareta, care mi le trimitea mie, iar eu intr-un bun sfarsit, il hartzuiam pe Bombonelu pe mobil, pina-l gaseam. Mai ceva decat O Scrisoare Pierduta a lui Caragiale…
Pretul casei s-a schimbat de 3-4 ori. Nea Gutuie (din pacate, asa l-am botezat, pt. ca e shifonat, constipat si acru  ) si-a schimbat parerea despre noi, agenta noastra si agenta dansului de cel putin 100 de ori. Intr-o zi s-a shucarit pe viata,si si-a concediat agenta. Daca ar fi putut, ne-ar fi concediat el si pe noi, dar n-avea incotro. Ii trebuiau banii nostri. A refuzat categoric din prima sa aiba contact cu noi (probabil ii era frica de Galusca, deoarece este destul de fioroasa…).
Nu-i placea cum “suna” contractul, schimba de pe o zi pe alta contzinutul, avea cerintze de printzesa, nu de barbat de 56 ani. Mai avea oleaca si mi-l cerea pe Bombonelu de mireasa… ca in rest, ne ceruse de toate. Si fiecare schimbare si cerere ridicola si imbecila, insemna un lantz de emailuri si faxuri…si injuraturi, si amenintzari din partea lui Nea Gutuie, si semnaturile noastre de zeci-daca nu sute- de ori… si Dumnezeu stie ce altceva.
S-a jucat asa cu nervii nostri aproape 3 luni- si cand a sosit momentul sa ne hotaram CAND vor parasi casa, a inceput sa dea din coada si din umeri, ca n-are cine sa-l mute (cu toate ca primise $25,000 doar pt mutare de la firma pt care lucra, iar dansul cheltuise $2,000 din acei bani pt mutare), a inceput sa bata apropouri, de am ajuns noi sa ne oferim ca-i mutam ultimele catrafuse din casa. A refuzat orice oferta. Pina cand mi-am pierdut eu cumpatul, si i-am trimis o “epistola” prin Margareta- ca ne spalam pe maini de moshia lor, si ca pot ramane acolo pina la adanci batraneti- pe noi nu ne mai intereseaza.
In mai putin de 12 ore aveam toate actele semnate, stampilate, pudrate si parfumate, si finalizate. Si aveam si data fixa .
Original, toata aventura asta a inceput pt 15 Februarie.
Tot balciul ar fi trebuit sa se termine cam pe 15-20 Martie.
Data finala a mutarii- 12 Iunie.
Si nici macar nu incepuse distractia...inca...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
 Amintiri de alta data...
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
DarkBendis
my other car is a broom
|
 Posted 01/08/08 @ 00:25
|
Ufff...ce de peripetii... hotii la bulendre, CSI, impachetat - ti-am zis ca inca visez urat cand imi amintesc de maldarul de cutii, tape, pachete (unele declarate D.D. adica definitiv-disparute... de 3 ani, probabil o sa le gasim pe undeva in pod, ratacite)... tambalau, so-called friends (cunoaaaastem! been there myself). Olguta, bine ca a trecut si asta... si acum poti chiar sa faci si haz de necaz. Bucurati-va de casa noua, puneti pozici sa vedem si noi Galusca in noul teritoriu si.. mai povesteste-ne cand ai timp!
Dark Bendis
P.S. Azi era sa intarzii la servici ca m-au uitat zeii la computer citindu-ti peripetiile... dar no worries, dau vina pe trafic  .
 17+
http://bd.lilypie.com/gSJep1.png
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law" |
 |
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
|
|
DarkBendis
my other car is a broom
|
Posted 02/08/08 @ 14:50
|
Minunat "La Medeleni" la voi! Si casa, si zona... sa nu mai vorbesc de locatari! Spaiu, aerisit, verdeata... mai ca imi vine sa il iau pe al meu de o aripa si sa pornim in cautare de "Medeleniul" nostru!. Maybe one day... dupa ce vine bebe...
Ce a crescut Galusca! Si ce dulcica e! Multumesc frumos, mi-ai facut dimineata mai frumoasa
Dark Bendis
17+
http://bd.lilypie.com/gSJep1.png
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law" |
|
|
|
emag
membru incepator
|
Posted 06/08/08 @ 00:43
(Edited 06/08/08 @ 01:04)
|
Olguta draga, casa asta chiar pe voi va astepta, pentru voi era, e frumoasa foc. De micuta moshiera, Galusca, ce sa mai spun... Papusa! Dar cu bagajul ei genetic, adica cu asa mama, era clar ca si ea trebuie sa fie frumoasa si desteapta.
Curcubeul ala din poze... e si el din acelasi "film". Adica frumos, frumos, frumos! Inca o data, sa o stapaniti sanatosi si fericiti.
Iar cei vreo 600 de ... cunoscuti, ca aia nu sunt prieteni...&&%etgczb,nu te mai gandi. Se sterg usor din agenda. E mai usor sa-i stergi, decat sa-i tii acolo, sa consumi memoria (a telefonului, dar mai ales a ta)...inutil.
Pup Stapana Medelenilor si Galusca (mica stapana a stapanilor Medelenilor)
Ziana - povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116417
|
|
|
|
eLaura
membru incepator
|
Posted 08/08/08 @ 00:53
|
Ultima poza cu Galusca e de facut poster, nu, panou publicitar!!! Superba fata voastra iar expresia de pe fata ei spune si despre interior :)
Casa la fel, mi-nu-na-ta! S-o stapaniti sanatosi, sa va bucurati de ea si de voi in ea!
Laura, mama mandra de Cati drag! :) |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
