|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Pasari Migratoare
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 19/07/2008 la 00:34
.:. 10320 vizionari
.. Exista 35 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Imi plac calatoriile. In special vacantzele, pe care refuz categoric sa le numesc “concedii”- asta ar insemna sa recunosc ca am imbatranit. Doar pushtanii pleaca in vacantza; bosorogii pleaca in concediu.
Imi plac sporturile extreme, palpitante, chiar si aventurile si patzaniile pe care le traiesc atunci cand plec de-acasa, sau cand descopar un hobby nou.
In Pamplona inca n-am ajuns sa alerg cu taurii, nici varful Kibo nu l-am escaladat (de-abia am supravietuit in Carpati- Kilimanjaro imi mai lipsea din “repertoriu”), dar am incercat “rock climbing”(un fel de alpinism pt. oameni nesanatosi la capatzina), jet skiing, bungee jumping (astea sigur fiind “activitati” de oameni normali ); m-a plimbat Bombonelu si cu elicopterul; impreuna, am incercat aproape toate nebuniile din parcurile de distractii de pe Coastele de Vest si de Est ale Americii.
Ce nu-mi place? Sa ma mut. Nu ma trag din neam de pasari migratoare. Noi sintem mai mult neam de closti. Acolo unde ne asezam, unde ne construim cuibul, acolo ne raman oscioarele. Si penele. Din pacate, de-a lungul anilor am fost nevoita sau fortzata (de propria-mi prostie si grandomanie- cateodata si de imprejurari) sa-mi iau cuibu’-n spate, si sa mi-l mut in alt cotetz. Mai mare, mai frumos, mai confort sporit, mai bengos. Sau mai ferit, mai sigur. Ca deh… asa sint gainile cateodata. Ducaretze. Precaute. Si fricoase.
Planuri Maretze
In Decembrie anul trecut, m-a pocnit dorul de duca din nou. Numai ca de data asta, si cocosul de langa mine suferea de aceeasi boala. Ducaretz si el. Am avut noi motivele noastre- bine intemeiate- pt care doream sa ne mutam “sediul” in alt “sat”. Ne-am hotarat sa spalam putina permanent, sa lasam in urma mai toti cunoscutii, in special “prietenii” care ne cautau numai la nevoie (a lor) si la bairame si paranghelii (ale noastre). Niciodata la nevoia noastra si la parangheliile lor. Hmmm…
Ne-am propus ca macar de “data asta” sa avem un plan, sa ne organizam (mai ceva ca Primaria Capitalei!), sa putem spune si noi –macar o data in viata- ca sintem organizati, pregatiti, seriosi… maturi. Mda. Abureala asta poate tine la altii. Nu la noi.
Apoi vecinii- cel de alaturi care la un moment dat avea 21 de caini, 5 pisici, 3 gushteri, 9 shopirle, si 18 masini de tuns iarba in curte- cu toate ca iarba o taia o data la 2 luni. Am uitat sa mentionez ca deasemenea avea un hobby destul de… neobisnuit… aduna fiare vechi, si le vindea la Centrul de Reciclare. Dar cand spun ca aduna…apai nu se incurca nenea- ADUNA. El si combinatul metalurgic de la Baia Mare. Si ii placea sa arunce cu bucatzi de fier in fiul lui.Si in mama si sora lui. Mama si sora doar se injurau, si aruncau cu sticle de bere…sau cu scaune)…
Am inceput mai intai cu “research” pe Internet. Cercetari. Adica un fel de… “cautari in bezna. Bajbaiala de zile mari”. Cautam case pe Net, si le-am cautat atit de bine, incat am atentat la existentza calculatorului de vreo 9-10 ori in mai putin de 2 luni. Am luat toti virusii si toate “bolile” cunoscute in America de Nord. Asa ca, inainte de a ne cumpara casa, am ajuns sa ne cumparam calculator nou. Ca sa avem “aparatura”bengoasa si performanta, sa ne inbunatatim sansele de a gasi casa bengoasa si performanta .
Au inceput sa ne “ia la ochi” si agentii de imobiliare; la noi in sat, lumea le spune “real estate agents”. Chiar ca agenti sint. Ca-s bagareti, curiosi, intzepatzi, si infiptzi. De multe ori, imi aduc aminte de avocati. Si de proxeneti. Dar parca sint mai bine imbracati. Proxenetii, nu agentii de imobiliare.
Domnisoara Margareta
Dupa ce am fost trasi in piept (si pe roata) de prima “agenta imobiliara”(ce-as mai imobiliza-o eu pe dansa) chiar daca avea aproape 108 ani si ne era rusine de ‘mneaei, din moment ce dansei nu i-a fost rusine DELOC, am concediat-o, si ne-am retras.
Am stat pe bara oleaca, am injurat pina cand am ragusit, si am asteptam momentul propice. De la Madam Winnie (da, chiar precum ursuletzul Pooh- dar semana mai mult cu Cruella DeVille) am ajuns la o domnisoara tinerica, frumusica, zambareatza si fashneatza- Margaret. Margareta, floricica mamei.
Reta are un mic defect. OK, OK… DOUA defecte. 1- Rade din orice- si degetul daca i-l arati, incepe sa chicoteasca ca o scolaritza la prima ei serbare. 2- Are o “slabiciune” pt flacaii cu ochii verzi si zambetul shugubatz (precum soatza mea, Bombonelu), si se manifesta foarte straniu cand da cu ochii de… ochii verzi: se impiedica in propriile-i picioare, si da din gene ca un pescarush pe faleza de la Constantza, care-I gata sa-si ia zborul. Placuta domnisoara, n-am ce zice. Dar mi-am petrecut MULTE weekenduri “salvand-o” din nametzi…. Din moment ce mergeam sa vedem case cu ea, si era si toiul iernii, se impotmolea Reta mea, cand iti era lumea mai draga. Pe un ger de-ti crapau maselele, prin nametzi cat masina mea de inaltzi, Reta saracutza, sosea in conduri cu toc , umbrelutze si palariutze finutze, de zici ca era inrudita cu Mary Poppins; de cele mai multe ori aluneca in tocurile ei sexoase ca pe coaja de banana…si se ducea luuuuuuuuuuuuuung si bine… palariutzele si umbrelutzele zburau, ea urla, eu o adunam de pe jos, si Bombonelu se strica de ris.
Foarte pasnica Margareta noastra. De multe ori zambea galesh Bombonelului, dar pe mine nu ma vedea, nu ma auzea. O privire timpa si blajina, din care nu-si revenea decat daca se izbea de cate-un pom sau un toc de usa. Si eu as fi dat-o de-un perete din cand in cand- doar asa, sa o scutur putin, sa nu inghetze…
Moshia
Am vazut aproape 70-80 de case cu Donshoara Margareta. Ne-am petrecut multe weekenduri in truck-ul Bombonelului, cu Galushca intre noi, si cu Shrek sau Sinbad in DVD player, ca sa treaca timpul mai repede, urmarind masina Margaretei (masina caruia ii plang de mila, deoarece Reta conduce “like a bat out of hell”- ca un liliac [mamiferul, nu floarea/planta/arbustul- al carei denumire- surprinzator!- este SYRINGA VULGARIS] iesit din Iad De multe ori m-a mancat limba sa o sfatuiesc sa nu mai plateasca taxe, sa nu se mai pregateasca de pensie, deoarece tare ma indoiesc ca Margareta noastra sa ajunga la 50-55 de ani.
Ca sa ne “umplem” timpul- si sa ne calmam nervii, am rontzait (bobo, chips, fructe si fursecuri) si baut tot ce ne-a iesit in cale (sucuri, nu palinca!). Am baut cacao cu lapte pina mi s-a acrit de ea, am mancat semintze cat un stol de ciori intr-un lan de floarea soarelui…si am pus cam 3000 de mile pe carutza (1mila=1.6 km.- deci faceti voi socoteala cati kilometri ne-am preumblat).
Am gasit case… prea mari (a se citi prea scumpe pt buzunarul nostru!), prea mici, vechi, neglijate si lasate in paragina, fara indeajuns “teren” (Bombonelu s-a trezit ca vrea sa fie mosier, si visa la hectare si hectare de pamant, ca sa poata taia iarba cu TRACTORUL si sa isi faca livada de pomi fructiferi (numai C.A.P.ista nu ma vedeam!) ba erau prea mici bucataria sau living room-ul, ba erau dormitoarele prea apropiate, n-avea destule bai casa, etc etc. Cusur am gasit la multe. Am gasit vreo 2 de care chiar ne-am indragostit si noi, si babacii, si Galushca! Dar n-au fost sa fie. Am dat de “bank agents, loan officers, bank representatives”- functionari, shefi sau pioni pe la banci, smecheri, fraieri, care mai de care mai neinteresat, puturos, sau corupt. Dar Reta noastra, asa impiedicata si amorezata de Bombonelu cum era, nu s-a lasat batuta, cu una, cu doua. Nici macar cu 29 (ca atitia ani are).
Pina la urma am gasit si casa APROAPE perfecta. 4 dormitoare mari, 3 bai (tehnic ar fi 2 ½, dar nu bagam detaliile in seama!), living, dining room, family room cu shemineu, bucatarie mare, scara interioara ca la castelul lui Vlad Tepes(sanchi!), si mult granit si marmura pe jos. Dar sa nu uitam si toate neoanele de prin casa (de aveam impresia ca sint in sala de operatii, la Spitalul de Urgentza,!); sa nu uitam nici lustrele din anii ’80, nici mocheta rozalie (ca la casa de…moravuri usoare) decolorata, demodata si chinuita, din dormitorul si baia noastra (eu si Bombonelu- norocosi ca mai mereu). Peretii vopsiti in roz, rosu, visiniu, bleu, si … multe alte culori ale curcubeului. Plus- tapet pe pereti…prin bai, prin dormitoare, si chiar si in breakfast room. Ce mai…un ghiveci American… cu tenta de Circ Rusesc.
Ce ne-a placut la casa? Faptul ca este “destul de” imensa”, the layout- felul in care este impartzita, geamurile mari si numeroase, gradina din spate(care cu toate ca nu e nici pe aproape de 2 acri, este o pajiste superba, taman buna sa ma las prinsa de Galusca, si sa ne rostogolim ca doi bursuci pina nu mai putem respira de ris) nenumaratele dulapuri si debarale pe care le gasesti “presarate” peste tot in casa( cele aproape 350 de perechi de pantofi ai mei vor avea loc berechet!), si in afara de faptul ca este in stare mai buna decat o casa noua, ce ne-a placut cel mai mult a fost cartierul. Strada este “inconjurata” in 3 puncte cardinale de cate un lac sau o balta. Si multa, multa verdeatza. Si pomi. Si flori… si pasari, iepuri si alte vietatzi pe care in ultimii ani ajunsesem sa le vedem doar la gradina zoologica sau pe Discovery.
Tratative si coshmaruri
Cand am cumparat prima casa, aveam doar 25 de ani. Din momentul in care o vecina mi-a oferit sa cumpar casa pina cand am semnat actele , si am finalizat “tranzactia”, nu a durat mai mult de 3 saptamani.
Tzac, pac, ghirimez fac. Sau cum spun americanii, Wham! Bam! Thank you, ma’am! .
N-am stat la discutii. Am cazut de acord la pretz in 30 de secunde, in 20 de minute eram la banca, si peste 18 zile ma mutam in casa.
Poate toate “regulile” nescrise in ale “business-ului” s-au schimbat in ultimii 14 ani.
Unde atunci am vorbit la telefon doar de 2-3 ori si cu agentul meu de la banca si cu persoana ce vindea casa (agent de imobiliare- sau cum naiba le-o spune in romaneste- nu a avut nimeni- doar am cazut de acord- omeneste- in absolut totul), de data aceasta… ne-am trezit si eu si Bombonelul intr-o furtuna si o avalansha de telefoane, emailuri, faxuri si scrisori. Zeci de telefoane si emailuri pe zi. Nu mi-au trebuit decat vreo 24 de ore sa realizez ca “domnul” ce vindea casa (impreuna cu sotia dansului) era defect din fabricatie. Sau cum spunea bunica…dus cu vaca la raze . Toate mesajele si “epistolele” le trimitea prin agenta dansului, care in continuare le trimitea Donshoarei Margareta, care mi le trimitea mie, iar eu intr-un bun sfarsit, il hartzuiam pe Bombonelu pe mobil, pina-l gaseam. Mai ceva decat O Scrisoare Pierduta a lui Caragiale…
Pretul casei s-a schimbat de 3-4 ori. Nea Gutuie (din pacate, asa l-am botezat, pt. ca e shifonat, constipat si acru  ) si-a schimbat parerea despre noi, agenta noastra si agenta dansului de cel putin 100 de ori. Intr-o zi s-a shucarit pe viata,si si-a concediat agenta. Daca ar fi putut, ne-ar fi concediat el si pe noi, dar n-avea incotro. Ii trebuiau banii nostri. A refuzat categoric din prima sa aiba contact cu noi (probabil ii era frica de Galusca, deoarece este destul de fioroasa…).
Nu-i placea cum “suna” contractul, schimba de pe o zi pe alta contzinutul, avea cerintze de printzesa, nu de barbat de 56 ani. Mai avea oleaca si mi-l cerea pe Bombonelu de mireasa… ca in rest, ne ceruse de toate. Si fiecare schimbare si cerere ridicola si imbecila, insemna un lantz de emailuri si faxuri…si injuraturi, si amenintzari din partea lui Nea Gutuie, si semnaturile noastre de zeci-daca nu sute- de ori… si Dumnezeu stie ce altceva.
S-a jucat asa cu nervii nostri aproape 3 luni- si cand a sosit momentul sa ne hotaram CAND vor parasi casa, a inceput sa dea din coada si din umeri, ca n-are cine sa-l mute (cu toate ca primise $25,000 doar pt mutare de la firma pt care lucra, iar dansul cheltuise $2,000 din acei bani pt mutare), a inceput sa bata apropouri, de am ajuns noi sa ne oferim ca-i mutam ultimele catrafuse din casa. A refuzat orice oferta. Pina cand mi-am pierdut eu cumpatul, si i-am trimis o “epistola” prin Margareta- ca ne spalam pe maini de moshia lor, si ca pot ramane acolo pina la adanci batraneti- pe noi nu ne mai intereseaza.
In mai putin de 12 ore aveam toate actele semnate, stampilate, pudrate si parfumate, si finalizate. Si aveam si data fixa .
Original, toata aventura asta a inceput pt 15 Februarie.
Tot balciul ar fi trebuit sa se termine cam pe 15-20 Martie.
Data finala a mutarii- 12 Iunie.
Si nici macar nu incepuse distractia...inca...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
 Amintiri de alta data...
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
ardeiash
ardeias gazutza mica
|
 Posted 25/07/08 @ 14:27
|
Da Margareta-i fericita acum? ca dupa 70-80 de case ...nene.. grele rau..
Doamne ce bine-mi pare ca te "aud" Olguta ! Bine-ai revenit ! ma bucur tare mult pentru casa visurilor voastre .. asta cred ca-ti da putere mai multa ! vrem poze .. hi hi hi ..
Doamne ajuta !
s-auzim numai de bine! si  |
 |
|
|
rossiela
nou venit
|
Posted 26/07/08 @ 01:42
|
Olguta,felicitari pentru casa, iar unchiul lui Dono te sfatuieste sa faci si o afumatoare pt. slana(slana care o manca Dono in redactie si nu a vrut sa iti trimita!)si te asteapta si ei cu noutati.Pana atunci din partea lor multe  |
|
|
|
ELIZA MIRON
membru incepator
|
Posted 27/07/08 @ 17:45
|
| Wow! Ai aparut! Acum m-am adunat de pe drumuri si direct aici m-am infipt!Sper ca peste doi ani cand am sa ajung in America sa nu te muti iar... |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 30/07/08 @ 00:37
|
Citeam de una zi o lista primita in email acum 100 de ani…“Stii ca esti roman cand…”.
Daca am avut vreodata indoieli asupra “neamului” meu, dupa ce am citit lista nu mi-a mai ramas decat sa accept ca sint . . . fiica parintilor mei, 500%.
De-a lungul anilor, am mai adaugat cate ceva la lista mea, si tot ma minunez de cat de putin ne schimbam ca oameni, ca cultura, chiar si atunci cand trec anii (pt noi, 26 de ani), si cand sintem la mii de km departare de acasa.
Iaca un mic citat din lista mea cea de toate zilele; care se simte cu musca pe caciula, rog frumos sa ridice frumusel 2 deshte, ca la ora de istorie, si sa recunoasca ca nu se trage din vitza nobila; doar din vitza de…vie- ca si mine.
- Parintii tai nu arunca niciodata nimic, si daca reusesti sa arunci ceva la gunoi, apare in mod misterios inapoi in casa.
- Ai perdele de dantela.
- Ai fata de masa din macrame.
- Ai indeajuns de mult artizanat si goblenuri in cutii si pungi, incat sa poti deschide un alt Muzeu al Satului…
- Ai covoare care acopera fiecare centimetru din casa ta. Ai mocheta, si covoare PE mocheta- ca sa nu se murdareasca mocheta. Si apoi traverse pe covoare, sa nu se murdareasca nici covoarele !.
- Ai cuverturi uzate pe canapea doar ca sa nu se murdareasca tapiteria.
- Mama ta inca pastreaza cearceafuri si cuverturi care au facut parte din zestrea bunicii tale.
- Casa ta e plina de leacuri („medicamente”) romanesti care, probabil, sunt ilegale aici.
- In dulapul cu medicamente, gasesti “leacuri” care au expirat de pe vremea cand mama ta era in liceu.
- Mama ta recicleaza pahare de plastic, farfurii din carton si pungile de la sandwichuri, spalindu-le.
- Esti maestru in negocierea preturilor la cumparaturi.
- Iesi saptaminal din alimentara cu nu mai putin decit doua carucioare pline.
- Ai fata de masa din vinyl pe masa din bucatarie.
- Folosesti sacosele primite la cumparaturi pe post de pungi de gunoi.
- Rafturile tale din bucatarie si debara sint pline de borcane de gem, varietati de recipiente de plastic si sticle.
- Ai tinut resturi de mincare in frigider in cit mai multe castroane posibil.
- Cind vin in vizita rudele din provincie, stai cu ochii pe televizor si pe argintarie.
De cand ma stiu, casa in care au locuit parintii si bunica mea (chiar daca era un apartament cu 3 camere in Hollywood, sau o casa veche in partea de Vest a Clevelandului), pt mine a fost “casa parinteasca”. Unde locuiam eu avea mai putin importanta. Mereu mi s-a parut ca “domiciliile” mele erau ceva “temporar”, de parca eram flotanta, si aveam- mai devreme sau mai tarziu- sa ma intorc in “casa batraneasca”.
Acum 5 ani- cand impreuna cu Bombonelu- ne-am vandut casa si ne-am mutat la babaci, ne-am gandit ca aveam sa incapem toti, cu tot halabalicul. Mda… asta daca si eu si mama am mai fi dat din textilele si condurii pe care le aveam amandoua de pe vremea lui Gheorghiu-Dej.
Am observat ca acest… hobby- de a pastra TOT ce iti iese in cale(ma refer la bunuri obstesti, nu masculi sau maidanezi!)- il descopera multe persoane, atunci cand se afla la o “a doua tineretze”. Se pare ca eu am descoperit hobby-ul cu pricina inca din adolescentza. Dar mama mea a facut o cariera din asta.
Sincer imi este greu sa “vorbesc” despre…mutare, deoarece subiectul este inca foarte dureros pt je… Si de cate ori imi aduc aminte de acele 2 saptamani de iad, realizez CA (,) cuvantul MUTARE rimeaza cu un alt cuvant din limba romana…
Stiu doar ca as dori din tot sufletul sa nu mai vad un anunt ”DE VANZARE” sau o companie de mutare, pina cand ies la pensie.
Recunosc ca acum stiu si eu ce inseamna sa fi hamal in Gara de Nord. Sau in port, la Constantza.
Si eu si Bombonelu am dormit in reprize, si DUPA ce i-am mutat pe babaci la “Medeleni” cu nepoata lor, noi am ramas in casa veche, sa … “facem curatenie”.
Dupa mai putin de 24 de ore de a lasa casa goala (plina de tot felul de acareturi si nebunii in pod si in beci), niste flacai draguti din cartier au spart una din usi, s-au plimbat prin casa pina cand au gasit niste “air conditioning units”, si le-au imprumutat permanent.
Am sunat la politie; a durat doar 2 ore pina cand a venit un nene cu chistolu’ la briu, si in timp ce el il se chinuia sa nu-l ude ploaia si sa-i shifoneze uniforma de shcoler, eu ma chinuiam sa-i explic cum ca fuseram pradati. Daca a vazut ca n-o scoate la cap cu mine, s-a agatzat de radioul ce-l avea… agatzat de beregata, si a chemat un alt... expert. CSI- Crime Scene Investigation. Rrrrrrrrrrr. Ce sexy suna!!! Deja imi plecasera gandurile nastrusnice la plimbare… Deja ma vedeam- eu shtrampirata, gemand, luptandu-ma cu un munte de pantofi de cand era bunica fata mare, sub un morman de genti vechi, antice, si de demult… muncind din greu… asteptandu-l… iar el tinar, sprinten si sexos, plin de muschi si in posesia unei danturi perfecte, avea sa-mi zambeasca galesh, si sa descopere faptasii crimei in mai putin de 60 de minute, inclusiv cu cele 7 rubrici publicitare. Deci… in mai putin de 38 de minute, avea sa-i prinda pe nemernicii ce-mi violasera usa de la intrare, avea sa faca dreptate, si sa ma si rapeasca… sa ma salveze de sub mormanul de incaltzari si genti .
Dupa aproape 5 ore, m-am trezit la usa cu un …tataie care se apropia vertiginos de 65 de ani (mai tarziu mi-a declarat ca in 3 luni avea sa iasa la pensie), si care de-abia isi gasea ochelarii pe nas, dar amprentele criminalilor pe geamul din sufragerie, pe unde au iesit cu bunurile obstesti ale neamului meu. OK, e miop. Si ce daca? Important e sa aiba toti dintii… ca sa nu trebuiasca sa manance cu paiul. Ca doar nimeni nu-i perfect, asa-i? Avea CSI-ul meu un malaxor- o proteza- ptiiiiiiiii… de toata frumusetea! L-am ajutat sa “gaseasca” toate amprentele si “urmele” de care avea nevoie pt cercetari, s-a minunat de talentul meu de detectiv (mi-a venit sa-I ard doua peste ochi cu permisul de p.i., dar m-am abtinut), si m-a rugat sa il sun intr-o saptamana, doua sa aflu rezultatul investigatiei. Deasemenea mi-a spus sa ii multumesc lui Dumnezeu ca nu au furat decat aerele conditionate, si ca nu mi-au spart peretzii si tavanele, dushumeaua, baile si bucataria… ca acum furatul tzevilor de cupru cica ar fi la moda. Si in mai putin de juma’ de ceas, o trupa de-asta de criminali reciclati iti pot sparge toata coshmelia, si fac pagube de 30,000- 40,000 de parai. Asta da bairam.
Din noaptea aia, Bombonelu a dormit acolo, cu tragaciul sub perna (de ce sub perna, nu-sh, ca tare imi era frica sa nu se impuste in… desht singur…), si nu s-a mai intors nimeni inapoi in casa- nici sa ne ia vreun perete, o tzeava, sau vreo pereche de nadragi de pe vremea cand eram pioniera…
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
|
|
|
LauraFlo
Droghi sau dependenta Dc
|
Posted 30/07/08 @ 13:41
|
Mmmmm, ce poveste Ogutza draga! Si daca ai sti cat te-am cautat. Ma bucur ca nu erati in casa; imi pare rau pentru paguba, dar sincer ma bucur ca a fost doar atat.
Hmmmm, si spui ca CSI nu pensioneaza la 40-45 de ani ? Atunci ii spun sotului sa stea linistit la serviciul lui ....:)
Te pup. Astept sa te ma citesc.
Fericirea te indulceste, incercarile te intaresc, tristetea te face mai uman, greselile te smeresc, succesul te mentine in forma, dar numai Dumnezeu te face sa mergi mai departe! |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 30/07/08 @ 19:19
|
Ca de obicei, bat campii; sar de la un subiect la altul, si ghiveciul pe care-l am in bibilica se transpune pe monitor…
Nu ca ar interesa pe cineva, dar mutarea de acum 6 saptamani ne-a bulversat si ne-a naucit pe toti ai casei, inclusiv pe pisici si pe Domnu Mishu- cel care locuieste in acvariu. (Singura care e senina si netulburata este Dra Pishcot, care din prima zi cand a intrat pe usa a inceput sa declare din toti bojocii ca-i “Pace casa noua, pentu ca e male si fumoasa..pentu ca ale geamuli multe…si patziu de alegat” -Adica… are loc de alergat in casa, si geamuri din belsug, ca sa stea calare pe ele toata ziua, ca Tzatza Veta pe ulitza!).
Am incercat noi sa ne organizam, dar n-a fost chip. Am adunat cutii din belsug (credeam noi!), scotch tape, indeajunse carioci pt un institut de desen tehnic, stickere, SACI de plastic puternici- in care se poate cara si moloz- si cate si mai cate.
Dupa cateva zile de impachetat organizat si structurat … ne-au venit clabucii, si am inceput sa aruncam tot ce ne pica in maini, oriunde apucam… doar sa vedem catrafusele “impachetate”.
Faptul ca nu stiam daca pina la urma o sa reusim sa luam casa sau nu, si pt. ca nu aveam nici o data a mutarii bine stabilita, ne teroriza cumplit.
Asa ca, ziua mutarii- cea oficiala- ne-a gasit mai mult decat nepregatiti, si intr-un haos total- dar un haos organizat:D.
Bombonelu a inchiriat un camion PUTIN mai mic decat un TIR, si ca sa fie treaba rotunda, l-a parcat si pe de-a latul strazii, ca sa aiba si cu cine sa se injure de-a lungul zilei.
Ajutorul l-am primit de la Romeo si Amelia, si flacaii (ucrainieni toti) care lucreaza in echipa Bombonelului la “uzina”, la el. Ca sa fie treaba rotunda, au adus cu ei un alt prieten (nevazut, necunoscut de noi pina in ziua cu pricina)- care a “muncit” cot la cot cu noi, de zici ca era frate cu tata.
In memoria mobilului meu personal si accelerat am peste 1068 de numere de telefon; dintre ele poate 300 sint numere de restaurante, cabinete medicale, firme cu care am avut de-a face, etc etc. Restul- peste 700- sint “amici, cunostintze, si PRIETENI”. Din acesti 700 - poate 100 locuiesc in alte state, sau peste mari si tari.
Din cei ramasi (600!), UNUL nu a iesit la “suprafatza” cand ne-am mutat. Toata lumea a avut parte de fel si fel de “urgente”. Unora li s-au stricat TOATE masinile (toti au cate 2-3 masini pe batatura), ori le-a nascut foca din garaj, ori le-au fugit nevestele de-acasa, ori s-au imbolnavit- de galci, pojar, rubeola, rheumatism, otita, sinuzita; niciunul n-a recunoscut ca s-ar fi pricopsit cu Encefalopatia spongiforma bovina - sau cum se mai spune la noi in sat, la dispensar- BOALA VACII NEBUNE. Si pesemne au fost atit de bolnavi sau de suparati, incat niciunul n-a ajuns pe langa un telefon, sa ne spuna ca nu vine.
Izbitor a fost faptul ca de Sambata (ziua mutarii) pina Luni, toti si-au recapatat sanatatea, toti si-au reparat carutzele, nevestele toate s-au intors din … campanile ilicite..ce mai! Un miracol divin!!!
Tot la fel de repede au inceput sa se si invite- la gratare, la o “vorba”, la un pahar de… vorba sau de vishinata. “VAI DE CAND NU NE-AM VAZUT!!!! SUNA-MA CAND TE ARANJEZI SI PUI CASA LA PUNCT, ca vin sa te vad! Sa o vad si pe-aia mica, si pe Bombonelu!.. Si le-aduc si pe VETA, MARGHIOALA, FILOFTEIA cu mine! Ca nici ele nu v-au vazut de mult! Si venim si cu sotii nostril! Ca nici ei nu mai stiu cum aratati!”
Mda…. Din pacate, mi-a nascut si mie pinguinul din frigider. Si am si bronshita. Asa ca nu ne-au calcat pragul decat Amelia & Romeo, si Trupa De Soc Ucrainiana.
…
Are cineva idée cat timp dureaza sa stergi 600 de numere din agenda mobila?? Cateva zile bune .
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 30/07/08 @ 19:29
(Edited 30/07/08 @ 20:52)
|
LauraFlo- Nu'sh la voi, mama draga. Dar la noi in sat- in Cleveland, cred ca ii scot astia la pensie pe CSI, cam exact cand incep sa le pregateasca si Parastasul . Surd, mut, chior, senil... atit timp cat are un puls, cica... e capabil sa adune amprente. Sint mortali baietii. Am avut impresia ca am de-a face cu un var de-al lui Garcea -
Rrosiela- Mozol cat cuprinde pt "UNCHIU" lui Dono, un bobirnac pt Dono , si un  pt. tine. Promit sa vin in vizita cat de curand. Iar tu, mai treci pe-aici cand ai timp, te rog
EMAG- Nu degeaba esti Mimoza! Ne iubim aprins, intens, si fara sens  -
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
|
|
|
LoraG76
The nutty squirrel
|
Posted 30/07/08 @ 19:38
|
Si uite-asa o sa ma fac eu cat balena bobinand de zor in fata monitorului si citind pataniile Olgutei... Da' o sa fiu grasa si frumoasa, ca doar asa zice romanu', este???
Lora, mami de Iustina
|
|
|
|
alintaroma
membru junior
|
Posted 30/07/08 @ 21:20
|
Olgutza draga ia trecui pe linga Cleveland citeva saptamini ago , cam de un 4of July asa, de stiam veneam cu gasca la mutare si o pishinata  ca eram fro 4 adulti si doi cupii ... si avem experienta ca nu ne-am mutat de cit de vreo 3 ori in 2 ani jumate si cred ca nu ne-am oprit inca 
Mi-ai inseninat ziua
Va pupez de la mic la mare si vice-versa
Happiness keeps you Sweet,
Trials keep You Strong, Sorrows keep You Human,
Failures keeps You
Humble,
Success keeps You Glowing,
But Only God keeps You Going |
|
|
|
mamitzica
membru junior
|
Posted 31/07/08 @ 12:24
|
Olgutza,cred ca sintem rude...si pe noi ne paste mutarea in mai putin de o luna!!!!
Sa va bucurati de casa cea noua.Sanatate si numai bine la intreg clanul.
Ps Noi nu avem prieteni asa ca am angajat niste haidamaci la care la sfirsit le taiem un cec gras,dar nu mai trebuie sa-i vedem a doua oara in viata. |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
