divort dar cu 2 copii

littlemisu spune:

CURAJ... daca copiii sunt langa tine nu mai ai nevoie de el daca nu te face fericita, pe mine micutul meu ma face sa uit de tot doar cu un zambet. Am un pui de 4 luni si acum viata mea are rost dupa un lung sir de depresii emotionale.
Mihaela si Mihaitza

alex_seby spune:

sunt in aceeasi situatie ca tine vica,poate chiar mai rau.am 26 de ani si 2 baietei minunati 3 ani si 3 luni.probleme de cuplu am avut de cand ne-am cunoscut dar il iubeam enorm si asta m-a facut sa trec sau sa nu vad multe din minciunile lui,insa de la nasterea celui de-al 2-lea copil lucrurile merg din rau in mai rau.putinul ajutor casnic pe care mi-l dadea s-a suspendat si ala in loc sa creasca pt ca nevoile sunt mai mari.nu locuim in romania si nu avem nici un sprijin (parinti,bunici)in ceea ce priveste cresterea copiilor si adevarul e ca fiind atat de tineri ne dorim sa ne mai si distram insa la noi unul poate altul nu,de aici pleaca si toate certurile noastre.eu merg pe principiul ca ceea ce mie nu-mi place altuia nu-i pot face sau ceea ce imi place mie i-ar place si altuia insa el niciodata nu pune problema asa.nu i-am gresit niciodata cu nimic el nu are ce sa imi reproseze,nu vrea sa ne despartim insa cred ca e un alt joc de-al lui pentru ca la numai 2 saptamani de la nasterea celui de-al 2-lea copil am fost in vacanta in romania,locul in care ne tinem si economiile si fara sa stiu m-a scos de pe conturile bancare.o alta problema o am e cu casa parintilor lui ,aproape am terminat-o de renovat in schimbul mostenirii ei dupa decesul acestora si nimeni nu zice nimic de acte.intrebat sotul meu zice ca nu o mai vrea,bun nu e nici o problema ca nu o vrea dar eu imi vreau banii cheltuiti in ea.si nu stiu cum as putea sa inteleg asta dar se tot duce pe la cluburi de femei,cei drept din informatii precise stiu ca nu a facut nimic dar el neaga si ca ar fi fost,dar mai are sclipiri de cateva secunde in care zice ca daca ar fi fost nu ar fi facut nimic,ca nu va face si ca daca se va duce va fi pt amuzament.cel mai rau e ca ma obliga sa inteleg asta ca pe un lucru normal.sunt de parere ca el cauta ceva acolo.toate astea pt mine sunt mari semne de intrebare si in ultima vreme ma gandesc sa divortez.problema mare ar fi ca si-a pus bine de-o parte bunurile comune si la final cred ca nu mai avem de impartit prea multe,eu raman cu 2 copii fara o casa si fara un viitor.mi-am abandonat studiile cand am hotarat sa-l urmez in spania,pe parinti i-am cam uitat ,in romania nu am cum sa ma intorc datorita unor probleme marii de sanatate si eu ne avand sanatatea platita acolo...nu am cum sa plec de aici si aici daca raman nu pot intretine 2 copii si o chirie avand in vedere ca cel mic are doar 3 luni nici nu pot munci.nu mi-am dorit niciodata sa ajung sa traiesc cu un barbat din interes dar se pare ca asta voi fi nevoita sa fac in urmatorii anii.

Gabi_K spune:

Rilbuc, eu cred ca nu banii sunt problema, ci modul in care sotul lui vica alege prioritatile pt a cheltui banii. Cand ai doi copii, esti raspunzator pt ei, chiar si financiar. Unde sunt bani mai putini, dar au rate si copii, nu iti permiti sa mergi acasa fara salar, sa-i cheltui pe drum, nu?

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

witeflower spune:

vica, daca financiar te-ai descurca... asta e important!
Divortul pare un capat de lume cand privesti de jos in sus si cand te simti epuizata psihic.
In fapt, tocmai tineretea ta e un mare atu. Daca si financiar ai cat de cat strictul necesar... emotional ai toate sansele sa te refaci... dar numai dupa... divort.

Sunt si eu o mamica divortata cu doi copii, unul de 8, altul de 2 ani... Si am 38 de ani. Am divortat dupa 10 ani de porcarii, si dupa ce am tot acordat sanse de refacere a relatiei, in care eu m-am implicat total (dovada fiind faptul ca am mai facut al doilea copil). Nu as indemna pe nimeni sa divorteze, mai ales cand are copii... Dar daca toata casnicia de pana acum a fost asa... trebuie sa privim si inainte.

Multi imi spun ca nu m-am gandit la copii cand am divorta, ca am fost poate mandra sau egoista, ca trebuia sa il supot in continuare de dragul copiilor, sa inchid ochii etc.
Dar am sa iti spun ceva: Tocmai pentru copii am divortat. Daca nu o faceam, nu stiu cat mai rezistam, m-as fi imbonavit si as fi intrat in depresie mai mult ca sigur... Cine mi-ar fi crescut copiii? El e un iresponsabil si nu ar fi fost capabil nici sa ii ingrijesca, nici sa ii educe, nici sa ii intretina financiar. Am pornit de la o propozitie simpla: Copiii mei au nevoie de mine!!!
Si din acest punct mi-am mobilizat toate resursele, m-am rugat sa-mi dea Dumnezeu putere sa merg inainte.

In curand se face anul de cand am divortat. Puiul mic avea 1 an si un pic pe atunci. Acum vorbeste si ma intreaba unde pleaca tati, de ce nu ramane la noi, de ce nu vine azi... cel mare nu ma mai intreaba, a inteles cum e cu vizitele. Va intelege si cel mic in timp. Am momente cand mi se rupe sufletul. Financiar sunt praf, castig putin, am nevoie de bona sa pot merge la serviciu, iar stimatul tata contribuie foarte putin, ca nu are servici.
Dar stii ceva? Am supravietuit. Nu sunt deprimata, desi sunt sfarsita de oboseala uneori. Nu imi pare rau dupa el, nu m-as mai intoarce la viata dinainte... Doamne Iti multumesc! Sunt linistita, copiii la fel. Si am speranta sa fiu langa ei, sa ii pot ceste. Mi-am regasit zambetul, veselia, demnitatea! Nu mai sunt calul de batjocura al nimanui.

Iti doresc din tot sufletul numai bine. Esti tanara si ai o viata inainte. Si ai copii de crescut. Porneste de aici. Si roaga-te. Stiu ca Dumnezeu nu doreste divorturi, familii despartite, dar nici adulterul, minciuna sau batjocura nu ii sunt dragi.

buli spune:

subiectul e din 2008

Rufus spune:

Uite, ar fi frumos sa vedem, dupa atatia ani, cum s-a "solutionat" problema...

Rufus, Tora si iadele