nesansa la nastere, sansa la recuperare

Povestea nasterii pe scurt: copil brutalizat la nastere in urma careia a survenit paralizia bilaterala de plex brahial (ambele manute paralizate complet)...
vezi articolul aparut in ziarele locale, dar si nationale:
http://stiri.rol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=97051&Itemid=2

Doctoritele de la neonatologie si mare parte din asistente au fost foarte atente cu el, l-au stabilizat, dar era o problema cu manutele, erau inerete. Dupa o radiografie facuta la cea mai renumita doctorita din oras, care a scris pe hartie: fractura de omoplat, ne-au trimis de urgenta, cu Salvarea, la Budimex, "ca acolo e mai buna ortopedia". Cei de la Budimex au ras cand au vazut ce-a scris tanti, cica nu exista fractura de omoplat. Se mai rup clavicule, alte oscioare, dar omoplatul nu (cel putin nu la nou-nascuti). Ne-au trimis iar la radiografie (a treia in 2 saptamani de viata), s-au lamurit ca nu e nimic rupt, dar totusi au hotarat sa-i puna manutele in ghips, fara sa-l vada un neurolog. Si l-au ghipsat cu mainile in sus (Statuia Libertatii, dar cu ambele maini ridicate) pana la buric. Abia mai tarziu aveam sa aflu ca aceasta ghipsare i-a facut mai rau. Toti neurologii care l-au vazut au spus asta: nu se pune in ghips. Ba nemtii zic ca e "crima". Dupa 2 saptamani de chin cu ghipsul (nu puteam sa-l tin, sa-l alaptez, sa-l spal), timp in care a facut si edem (i s-a umflat mana dreapta si degetele ca un balon), am mers iar la Budimex la scos ghips. Cred ca avea niste dureri groaznice cand i l-a scos, plangea, urla de fapt, si mainile, moi ca o plastilina, i se balanganeau pe langa el. Tot cei de la chirurgie-ortopedie au hotarat sa-l trateze in continuare cu gimnastica, acolo in policlinica. Cu toate ca in spatele spitalului era o clinica speciala de recuperare. Am facut cele 2 saptamani de "gimnastica" (mai mult un masaj si frecat un pic degetele sus-jos).
Am hotarat sa nu ma mai intorc acolo, fiindca nu era in regula.

Marele nostru noroc a fost ca in Pitesti exista o clinica privata condusa de niste oameni adevarati, medici pediatri, dar cu suflet. Doamna doctor chiar a venit cu flori la mine la spital cand a auzit povestea, cu toate ca nu ne cunosteam. S-a dus sa se intereseze si de copil. Ei, si acesti oameni au strans in clinica lor toata crema doctorimii din Pitesti, cei mai buni si mai seriosi specialisti. Acolo am inceput recuperarea Vojta (de cand avea o luna si pana pe la 1 an si 8 luni), zilnic, continuu, de 2 ori pe zi cu profesorul Gigi Marta, un om care iubeste copiii si isi face treaba cu responsabilitate. Cu ajutorul lui si al doctoritei neurolog (ambii au facut cursuri Vojta) am inceput lupta pentru repararea manutelor. Pana pe la 6 luni mana stanga s-a reparat 80%, iar mana dreapta nu, aproape deloc. O tinea in exterior intinsa, in lateral si inerta. Doctorita m-a indemnat sa merg sa-i fac RMN. Se temea sa nu fie nervul smuls din coloana si atunci era compormisa manuta. N-am facut, fiindca mi s-a spus ca e prea mic si oricum nu se vede.
Un alt noroc a fost ca profesorul l-a ales pe Dani drept "parte practica" la lucrarea de diploma pentru cursurile Vojta. L-a pozat in toate felurile si a trimis lucrarea la Munchen. Cand a venit vremea sa sustina lucrarea, m-a intrebat daca nu vreau sa vin cu copilul la Sibiu, unde venisera nemtii sa-i atesteze pe cursanti. Normal ca am vrut. Timp de cateva ore l-au studiat, l-au pus pe profesor sa lucreze, o nemtoaica neuroloaga l-a invatat o noua pozitie speciala pentru cazul lui. La final, m-au intrebat nemtii daca am ceva de intrebat. I-am intrebat daca se poate recupera doar prin terapie si mi-au spus ca nu. Solutia pentru o recuperare cat mai aproape de 100% este operatia de curatare a tesuturilor care se vindecasera peste nervi. Si mi-au dat adresa unui chirurg care face astfel de interventii, cu amendamentul ca la ei aceasta operatie se face maximum pana la varsta de 1 an, cel mai des pe la 6 luni. Dani avea deja 7 luni. De atunci am inceput sa ma framant: sa incerc sa facem operatia asta, daca n-o fi nevoie. La insistentele docotritei neurolog din pitesti si a profestorului am scriu un e-mail chirurgului neamt. Mi-a raspuns, mi-a cerut un film cu copilul si niste explicatii si a zis: da, se opereaz, dar repede, intr-o luna, va costa 15000 de euro. De unde sa scot eu intr-o luna atatia bani? N-a fost intr-o luna, a fost in 2. Toate rudele si cunostintele au sarit si ne-au ajutat, am strans banii, dar am incercat si sa obtinem formularul E112, de care chiar atunci se auzise pe la TV.
Cu formularul e alta epopee. Ne-au respins dosarul, ne-au amanat, ne-au trimis la toti profesorii universitari sa luam semnatura. Am fost la d-na Magureanu, care ne-a trimis la o doctorita (tot prof. univ.) de la municipal, singura din tara care mai facuse acest gen de operatie unui copil de 3 ani. Aceasta doctorita a fost onesta si a spus ca nu se baga la un copil asa mic (11 luni), a inteles ca este destul de tarziu si ne-a dat unda verde sa mergem in Germania ("chiar si la capatul lumii sa mergeti", asa ne-a zis). Cand ne-am intors cu raspunsul ca singurul om care a mai operat copil nu se baga (scris, evident) la casa de asigurari, omul cu pixul a zis: nu e bine. Nu s-a exprimat cum scrie in lege. Deci, fiti atenti cei care aveti de obtinut acest formular: trebuie sa scrie doctorul ca aceasta operatie se face si in Romania, dar nu in timp util pentru pacient. Cu aceasta, ne-a incuiat. Am mers iarasi la Bucuresti la doamna de la municipal, care s-a enervat pe individul de la casa si a mazgalit hartia pe care trebuia s-o completeze si s-o semneze. Am ramas masca. Mai erau cateva zile pana la zborul spre Germania. M-am enervat, eram atat de aproape, chiar indeplineam toate conditiile si ne poticnisem intr-o propozitie. I-am luat pe cei de la ziarul "Argeseanul" si am mers la casa de asigurari. S-a facut nitel taraboi, au sunat la doctorita de la municipal, au rugat-o sa scrie ce trebuie si sa trimita prin fax si, in preziua zborului, m-au sunat sa vin sa iau formularul. Uf!
Am zburat, am ajuns la spital seara, chirurgul tocmai se pregatea sa plece, l-au anuntat ca am sosit, s-a intors din drum si a mai stat juma de ora de vorba cu noi. A doua zi am mers din nou la consultatie, ne-a explicat ce va face, ne-a desenat chiar pe hartie ce se asteapta sa gaseasca si a doua zi la 8 dimineata a intrat la operatie. Pe la ora 11 ne-a chemat sa ne spuna ce gasise la mana stanga: doi nervi lipiti pe care i-a desfacut lejer. A intrat din nou, noi am stat ca pe ghimpi pana la ora 4 dupa-amiaza. A venit la noi in camera rosu la fata si agitat, ne-a zis sa mergem la terapie intensiva la copil (care tipa de mama focului: mami, mami). Era saracu' plin de fire, tuburi. Doctorul a venit din nou sa ne explice ce a gasit la mana dreapta: un ghem de nervi amestecati si inghetati in fostul hematom care se vindecase si-i prinsese acolo. N-a reusit sa curete si sa-i elibereze pe toti, i-a fost frica sa nu sectioneze ceva si s-a oprit. Ne-a spus ca n-a mai vazut asa ceva, cu toate ca de 11 ani face acest gen de operatii.
A fost cea mai urata noapte. Ii era asa de rau, plangea, se chinuia, de la atata anestezic s-a umflat tot si a inceput sa-l stranga un bandaj la picior... De a doua zi ne-au trimis in camera cu perfuzia taras o zi-doua. A venit weekendul, doctorul ne-a promis ca va veni de acasa sa-l vada, chiar a venit (cu toate ca locuia in Belgia). E un om deosebit, vorbeam cu el ca si cu un prieten. Ba s-a interesat chiar sa-i gaseasca loc si sotului meu sa nu mai stea la hotel sa dea o gramada de bani. L-au cazat acolo in spital, intr-o alta aripa (contra cost, dar mult mai putin decat la hotel). I-am spus ca aveam bilete de avion in ziua X, el ne-ar mai fi tinut vreo doua-trei zile sa vada cum se vindeca si sa-i scoata firele, dar a zis, ok, mergeti acasa si va scoateti firele acolo.
Ne-am intors, am scos firele, cicatricele s-au vindecat si nici nu se mai cunoaste ca a fost operat. Am inceput iarasi terapie Vojta (neamtul i-a trimis, prin noi, o scrisoare terapeutului in care-i spune ce si cand sa faca). Am tinut legatura cu doctorul din germania pe e-mail, i-am trimis filmulete, ne-a raspuns de fiecare data, ne-a raspuns la toate intrebarile, ne-a dat indicatii cand si ce sa facem. La 1 an si 8 luni ne-am oprit cu Vojta (la indicatia lui) si (tot la indicatia lui) am inceput ergoterapia. Am gasit cu greu un om care sa fi lucrat cu copii mai mici de 3 ani in Pitesti. Dar mai la centru, mai acasa, si-a dat drumul si a inceput sa foloseasca ambele manute. Totusi la mana dreapta nu poate deschide degetele. Va mai fi nevoie de o interventie, cand va avea 3-4 ani, de transfer de tendoane, fiindca n-a deschis degetele atat de mult timp, tendoanele "au ramas mici" si acum chiar daca ar vrea sa deschida, nu ar mai putea.

maru spune:

of Doamne, am citit povestea si mi-a plans sufletul! Ma bucur ca sunteti pe drumul cel bun!
Multa sanatate!
Da, a avut noroc de parintii cei mai adevarati din lume! Cred ca v-a ales :)

Alaturi de Emma cu gandurile bune si rugaciuni, in fiecare zi la ora 13! Lupta iubita!


Doamne'ajuta!

POZE
POZE2

http://maru-incotro.blogspot.com/

ELIZA MIRON spune:

Multa putere! Sunteti parinti adevarati si Dumnezeu va avea grija de puiul vostru!

eLaura spune:

Dani a fost binecuvantat cu asa parinti! Doamne-ajuta sa fie totul bine si putere pana la capat!

alinkav spune:

Multa sanatate va dorim, si recuperare cat mai rapida!
Sunteti niste parinti minunati!

Alina,

Alex Andrei-22.11.2003 si Olivia-22.08.2007

Mamecitta_C spune:

Multumim frumos!

Am considerat ca suntem niste parinti normali, care vor sa-i fie copilului cat mai bine. De ce a trebuit sa trecem prin toate astea? Nu stiu si nu tine de noi acest raspuns. De ce a avut Dani nevoie sa treaca prin acele chinuri, pentru ca apoi sa devina un copil aproape ca toti copiii? Poate numai el stie, poate asa si-o fi ales. Si intr-adevar cred ca ne-a ales pe noi, pentru ca amandoi suntem innebuniti dupa copii in general si dupa ai nostri in special, suntem foarte protectori si atenti cu ei.

tyaa spune:

Sper sa fie bine cat mai repede. Multa sanatate. PArinti curajosi.

mama de fetitzoi Elisa Nicola(21 sept. 2004)

http://community.webshots.com/user/2002

cris_crs spune:

m-a impresionat ce ai scris!sunt multi parinti necajiti care nu au uitat sa lupte!

lorelei_19 spune:

Dumnezeu sa va intareasca in continuare si sa-l ajute pe micut sa se faca sanatos. O sa fie bine, ai sa vezi. A avut mare noroc copilasul cu asa parinti fenomenali!

devoska spune:

Multa sanatate si putere sa treceti peste toate hopurile!

Eseea spune:

pt niste parinti minunati si un bb la fel!

Mami de fetita si de baietel 33+ ( real 34 + )