In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 10-a)

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Despre trufie
Articol din sectiunea: Despre mandrie , Despre desertaciuni

Cum putem limita trufia? Aprofundand cunoasterea lui Dumnezeu. Daca
trufia vine din necunoasterea lui Dumnezeu, cunoasterea lui Dumnezeu
o va alunga.

Ganditi-va la gheena, ganditi-va la toate greselile care cheama
pedeapsa dumnezeiasca… Toate acestea curand va vor smeri duhul. Nu
puteti asa? Nu aveti taria?

Priviti lucrurile lumii acesteia, firea omeneasca, nimicnicia omului.
Cand vedeti pe drum un alai de mort, orfani care plang, o vaduva care
se tanguie, suflete intristate, cugetati ca bucuriile omenesti sunt o zadarnicie, ca nu fac nici cat o umbra, nici cat un vis.

Ganditi-va la bogatii care au murit ca si ceilalti, priviti asezarile
celor mari, oameni vestiti, care au fost sterse de pe fata
pamantului, ganditi-va cat de puternici erau stapanii lor, iar acum
din toti n-a ramas nici chiar aducerea-aminte.

In fiecare zi, daca vreti, puteti sesiza o asemenea invatatura. Nu se
petrec acestea zilnic? Treburile omenesti nu sunt ele, oare, ca luate
de-o roata?

Cititi, de vreti. Scripturile… Daca admirati operele filosofice,
cercetati-le… Asemenea, poetii, oratorii, istoricii… Pretutindeni
veti gasi, daca doriti, multe dovezi. Daca acestea nu va sunt pe
plac, cugetati la firea voastra insiva, la obarsia si la sfarsitul
ei. Nu esti tu mai slab decat fiarele salbatice? Ce zici? Ca le
intreci cu mintea? Dar minte nu ai, caci trufia e semn ca ea-ti
lipseste. Cu ce te mandresti, te rog? Cu puterea ta trupeasca? Aici
animalele au intaietatea, iar puterea aceasta o au si hotii,
talharii, ucigasii. Inteligenta ta? Dar nu-i deloc lucru inteligent
sa ai despre tine o parere prea buna. Aceasta, mai ales, te lipseste
de inteligenta.

Sa lepadam, asadar, trufia noastra… Sa fim umili, smeriti si sa
pastram masura…

Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese



www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Nevoia si puterea umilintei
Articol din sectiunea: Despre umilinta

Chiar de-ati fi savarsit multe fapte bune si chiar de n-ati simti in
cugetul vostru vreun rau, numai gandind ca puteti sa va incredeti,
veti pierde prin aceasta tot castigul rugaciunii.

Si, dimpotriva, chiar cand sufletul va este impovarat de multe
pacate, de veti fi incredintati ca sunteti cei din urma pacatosi,
veti fi vrednici sa va ridicati ochii spre Dumnezeu cu incredere.

Dar atentie! A fi umil nu inseamna a-ti face reclama, cu toate ca ai
constiinta ca multe lucruri bune ai savarsit, inseamna ca daca te
simti vrednic sa zici “Cugetul nu-mi aduce nici o invinuire”, sa
adaugi dimpreuna cu Pavel: “dar nu sunt indreptatit intru aceasta”
-
si inca: “Iisus Hristos a venit in lume sa mantuiasca pe cei
pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu”.

A fi umil inseamna sa te cobori cu gandul cand faptele tale bune te
inalta. Ci Dumnezeu, fara nume de bun, primeste si lasa sa vina la
El, pe langa cei cu inima smerita, si pe cei care, cu marinimie, isi
marturisesc pacatele, intru care se arata milostiv si iertator.

Ca sa intelegem ce mare bine este sa nu va faceti cine stie ce
autoapreciere, inchipuiti-va doua carute, inhamati la una dreptatea
si mandria, la cealalta pacatul si umilinta. Si veti vedea caruta
pacatului luand inaintea celei a dreptatii, nu atat datorita puterii
insasi a pacatului, ci tariei umilintei, tovarasa lui.

In vreme ce caruta dreptatii va ramane indarat, nu fiindca dreptatea-
i despuiata de putere, ci din pricina greutatii si a trupului de
plumb al trufiei.

Umilinta, prin avantul puternic pe care-o insufleteste, biruieste
greutatea pacatului - si izbuteste a se urca la cer. Trufia, prin
trupul ei greoi, sfarseste prin a ucide avantul dreptatii si o trage,
fara truda, spre cele de jos.

Vreti, oare, o dovada ca una dintre carute e mai grabnica decat
cealalta? Aduceti-va aminte de fariseu si de vames. Fariseul
intovarasea dreptatea cu trufia, cand zicea: “iti multumesc, Doamne,
ca nu sunt ca ceilalti oameni, talhari si nedrepti, nici ca acest
vames…”

Nebunul!… Trufia-i nu se mai satura sa batjocoreasca obsteasca fire
omeneasca, asuprind pe vamesul de langa el. Si ce facu, oare,
celalalt? Nu inlatura de la sine asuprirea, si nici nu se supara
fiindca se vedea invinuit. Ci primi cu inima larga tot ce zicea
fariseul despre el. Lovitura dusmanului sau fu pentru el un leac, o
putinta de vindecare. Asuprirea, o lauda. Acesta-i pretul acestei
prisosinte a umilintei. E nesimtitoare cand batjocorirea musca din ea - si nicidecum nu se infurie impotriva jignirilor aproapelui. Ba
chiar, din aceste jigniri, se poate culege o mare si nobila roada: e
tocmai ceea ce s-a intamplat cu vamesul. Primind ocarile, el se
despovara de greseli. Zise: “ingaduie-ma si pe mine,
pacatosul!…”; si cobori de la templu mai imbunatatit ca fariseul.

Unul punea inainte dreptatea lui, ajunarile si dijma ce dadea;
celalalt graia niste vorbe simple si fu despovarat de pacate. Caci
Dumnezeu nu auzi numai vorbele, ci vazu si sentimentele care insoteau
vorbele. Si aflandu-le ca erau de umilinta si de parere de rau, avu
mila - si-si arata bunatatea.




Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Nu trebuie sa va puneti cu cei furiosi
Articol din sectiunea: Despre manie

Cand vedeti un om iesit din fire, cu atat mai mult nu-i faceti
impotrivire. Nebunia lui de aceasta are nevoie, ca sa se produca.

Cu cat mai greu va batjocoreste, cu atat mai multa blandete aratati-
i… Cu omul acesta e ca si cu cel prins de friguri, caruia trebuie sa-
i facem pe plac, cand raul il zgaltaie mai tare.

Cand o salbaticiune se porneste furioasa, fugim cu totii, sa facem
tot asa cu acel pe care furia il framanta. Si sa nu credeti, cumva,
ca trebuie sa ne purtam asa pentru a-i face cinste; cinstim,
oare, pe salbaticiunea infuriata, pe nebunii furiosi, cand ne ferim
de ei - catusi de putin.

Purtarea noastra e mai degraba o jignire - sau, mai bine zis, nu o
jignire, ci un semn de mila si de omenie.

Nu vedem, oare, pe corabieri cand vantul sufla tare, destinzand
panzele, ca nu cumva, altfel, corabia sa se inece?

Sau pe calaretul, al carui cal s-a pornit nebuneste, lasandu-l in
voia lui, pana ce-i pier puterile? Sa facem si noi la fel.

Mania e ca si un foc, ca si-o flacara care trebuie sa misute din
ceva. Daca acestei flacari nu-i dai nimic sa manance, repede ai
departat acest flagel. Furia n-are putere prin ea insasi, daca nu
vine cineva s-o hraneasca. Sunteti fara acoperire.

Omul acela care este prada furiei, nu mai stie ce face; tu, care-l
vezi cum e, meriti, oare, vreo ingaduinta, daca pici in aceeasi
tulburare si nu te inteleptesti deloc la o asemenea vedere? Presupune
ca ducandu-te la un ospat, intalnesti la intrare un om beat care face
gesturi urate. Daca pici si tu in aceeasi greseala, nu esti cu atat
mai de neiertat cu cat esti asemenea lui? Intamplarea este aici,
aceeasi. Sa nu credeti ca vom fi acoperiti de vom zice: “N-am inceput
eu”. Aceasta este tocmai impotriva noastra, intrucat ceea ce am vazut
nu ne-a inteleptit. Este ca si a zice: “N-am ucis eu cel dintai”.

Daca meriti sa fii pedepsit, este din pricina ca, desi ai avut o
ocazie sa te inteleptesti, totusi nu ti-ai tinut firea.


Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Impotriva pornirii de razbunare

Articol din sectiunea: Despre iertare , Despre razbunare


Puteti ridica mainile spre cer, puteti misca buzele ca sa cereti
iertare, iar Dumnezeu dispus este sa va stearga pacatele, dar nu
ingaduiti a se face aceasta, de vreme ce voi le tineti pe acele ale
gresitilor vostri.

Va aflati, asadar, in eroare (…)

Ati suferit multe nedreptati, ati fost jefuiti, ati fost vorbiti de
rau, ati fost pagubiti in cele mai grele prilejuri - vreti sa vedeti
pe dusmanul nostru pedepsit? Iata ceea ce va va sluji, in schimb, sa
iertati.

Daca singuri va faceti dreptate si va razbunati, prin vorbe sau prin
fapte sau prin blesteme impotriva aceluia care v-a jignit, Dumnezeu
nu va mai sta sa va rasplateasca, pentru ca, insiva, ati facut
aceasta. Si nu numai ca, deloc n-are sa va razbune, dar are sa va
pedepseasca fiindca L-ati suparat, in obstea omeneasca, daca lovim
robul altuia, stapanul lui se supara si ia drept o jignire adusa lui
fapta noastra.

Ca suntem jigniti, fie de robi, fie de oameni liberi, datori suntem a
astepta judecata stapanilor sau a judecatorilor.

Asadar, daca intre oameni e cu totul nechibzuit ca cineva sa-si faca
dreptate singur, lucrurile stau altfel cand Dumnezeu este acela care-
i judecator…

Voua, El v-a poruncit atat: sa va rugati pentru cel ce v-a jignit. Ce trebuie facut cu aceasta, iata, El a poruncit sa fie lasat pe seama
Sa, a Domnului!


Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese




www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Foloasele si vredniciile iertarii

Articol din sectiunea: Despre iertare

Ganditi-va la toate greselile de care aveti a da socoteala - si, mai
ales, sa uitati nedreptatile savarsite de altii voua, iertati pe cei
care v-au jignit, ca sa aveti dreptul ca insiva sa fiti iertati - si
sa castigati, astfel, o usurare a necazurilor voastre.

Grecii, fara vreo mare nadejde, dadura adesea, cu privire la acestea,
dovezi de intelepciune. Si voi, care trebuie pana la urma, sa
parasiti lumea aceasta, cu atat de marete nadejdi, nu veti face-o -
sau stati la cumpana?

Ceea ce se rezolva de la sine, nu va arogati si
respectati astfel legea dumnezeiasca - si, mai degraba, lasati
sa vi se stinga patima fara rasplata pentru voi, in loc de a merita o rasplata?

Daca lucrarea vremii va sterge ranchiuna, de aici nu puteti trage
nici un folos. Veti zice ca aducerea aminte a jignirii va
inflacareaza mania? Aduceti-va aminte de tot binele pe care cel ce v-
a jignit a putut sa-l savarseasca fata de voi, cum si de tot raul pe
care l-ati facut altora.

V-a vorbit de rau, v-a acoperit de rusine? Aduceti-va aminte de ceea
ce si voi ati zis de altii. Asa ca, va intreb, cum veti capata
iertare, cand voi n-o dati altora? N-ati zis nimic de rau? Dar ati
auzit de atatea ori multime de barfe si le-ati primit, si aceasta
este, desigur, o vinovatie.

Vreti sa stiti ce mare bine este uitarea jignirilor si ce placut este
aceasta Domnului, mai presus de toate? El pedepseste chiar pe acei
care se bucura de dreapta pedeapsa. Asadar, nu se cade sa calcam in
picioare nici pe cei pedepsiti de Dumnezeu si nici pe cei care ne-au
jignit!…

Se arata aici duhul milei, ceea ce place lui Dumnezeu mai mult ca
orice. Nimic nu hraneste mai bine mila, ca iertarea jignirilor.

Celui ce a jignit, de asemenea Dumnezeu i-a aratat ce are de facut. I-a poruncit sa caute de indata pe cel pe care l-a jignit, sa
paraseasca chiar altarul ca sa-l afle si sa nu se reintoarca la masa
jertfei decat dupa ce s-a impacat cu acela.

Dar acesta nu-i temei ca sa asteptati sa vina el, caci de faceti asa,
ati pierdut tot. Numai daca iesiti sa-l intampinati, Dumnezeu va pune inainte o rasplata nespusa.

Daca va impacati cu cel ce v-a jignit numai fiindca el vine spre voi,
nu porunca dumnezeiasca este aceea care a statornicit din nou
prietenia, ci numai gestul celuilalt. Asa ca veti ramane fara cununa
- iar premiul alergarii se duce la el.

Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Ce cred copiii

http://romlit. ro

Romania literara, Nr. 13, 6 aprilie 2007

Profesorul Dorel Zaica aduna, de aproape 40 de ani, afirmatii ale copiilor pe teme deloc simple. Deja celebru, demersul sau e cunoscut sub numele de ‘experimentul Zaica’. In curind, Editura Arrs Decendi a Universitatii Bucuresti ii va publica un volum cu raspunsuri legate de religie: Dumnezeu si diavol, ingeri, rugaciune.

Rautatea e cind imbraci pe tine bunatatea pe dos. (Tudor Matache, 11 ani si 9 luni)

Trebuie si ore de religie acasa, dar sa le facem cu bunica, nu cu mama si cu tata, ca bunica stie mai mult Dumnezeu. (Serban-Andrei Ionescu, 9 ani si 3 luni)

Ingerul e cu aripi si are fata noastra ca sa-l cunoastem care e al nostru, cind ne ingereste. (Ciprian Ungureanu, 11 ani si 8 luni)

Sufletele cind ajung in Rai nu stau degeaba si intii asteapta sa le dea aripile, cum le-a dat dintii cind erau mici copii pe pamint, si sa se faca ingeri. (Madalina Stoica, 12 ani si 7 luni)

Nu e bine sa stai cu pacatul in tine, trebuie sa fugi la spovedit, ca pacatul din tine sa nu-si faca pui de pacati. (Adrian Ionita, 10 ani si 2 luni)

Zadarnic e sa ai aripi, iar cerul usile inchise. (Cassandra Halchias, clasa a VIII-a)

Sint unii oameni care-l cauta pe Dumnezeu si nu-L gasesc, pentru ca se gindesc sa-l prinda pe Dumnezeu sa faca o fotografie cu El si sa ajunga celebri. (Radu Andrei Gogoasa, 8 ani si 4 luni)

Dumnezeu se intelege mai usor cu copiii mici, ca cei mici au un suflet mai incapator. La oamenii mari, in suflet, e o inghesuiala de rele ca nici nu ai unde sa stai. (Pavel Martin, 9 ani si 11 luni)

Pedeapsa e cind faci rau, asta e chiar pedeapsa. (Tudor Matache, 11 ani si 10 luni)

Libertatea cu Dumnezeu e o arta, iar sa fii liber fara Dumnezeu inseamna sa traiesti intre prostii si rautati pina obosesti. (Alexandru Maxim, 14 ani si 10 luni)


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Umilinta fatarnica

Chiar de va veti umili, dar de nu veti suferi sa v-o zica altii,
aceasta nu-i umilinta, nu mai e marturisirea greselilor, ci e numai
aratare si slava zadarnica.

Cum? Aratare este a te chema pacatos? Da, caci in felul acesta, ne
cladim pe nedrept un renume de umilinta, suntem laudati, suntem
pretuiti, in loc ca, din pricina unei purtari potrivnice, sa fim
dispretuiti, asa ca lucram pentru slava.

Ce inseamna a fi umil?

A primi ocarile altuia, a recunoaste greselile, a suferi sa fim
vorbiti de rau. Iar in purtarea aceasta, afara de umilinta, vom afla
si noblete.

Caci iata: acum ne facem pe noi insine pacatosi, nedemni, si alte
multe invinuiri de acestea, dar daca altcineva ni le spune, iata-ne
nemultumiti si maniosi. Bagati de seama, nu este asa, ca la aceasta
intamplare, nu-i nici marturisire adevarata si nici noblete?

Ziceti ca sunteti asa si asa, nu va suparati, daca si altii zic si va
vorbesc de rau - caci atunci ei sunt acei care lorusi isi aduc osanda
- si asa va duc pe caile intelepciunii. Ascultati ce zice
preafericitul David, cand Samuel il blestema: “Lasati-l, Domnul este
acela care l-a insarcinat a face asa, ca sa mi se vadeasca umilinta -
si Domnul, in schimbul acestor blesteme pe care mi le da azi, imi va
darui bine”.

Voi, care ziceti de rau de voi insiva pana la trufie, intrati in
manie de indata ce altii nu va aduc laudele de care va socotiti
indreptatiti. Vedeti cat de mult va lipseste cumpatarea in treburile
cele de seama? Din dorinta altor laude departam laudele, ca altele
mai mari sa capatam. Departand lauda, vrem s-o marim, in toate
acestea nu urmarim decat slava si nu adevarul. Asa ca zadarnica-i
purtarea noastra - si nu duce la nimic.

Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese





www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Furtul nu-i mai mult sau mai putin grav dupa insemnatatea
lucrurilor furate

Articol din sectiunea: Despre patimi , Despre pacat

A fura, a dori lucrul altuia, este o greseala tot atat de grea, fie
ca-i vorba de aur, fie ca-i vorba de argint sau de altceva, in toate
cazurile, ea provine de la aceeasi inclinatie.

Cel ce a furat putin nu se va da in laturi sa fure mai mult. Daca
prilejul ii lipseste, aceasta nu depinde de el, ci de imprejurari.
Saracul care nedreptateste pe altul mai sarac decat el, nu se va da
in laturi sa nedreptateasca pe altul mai bogat, daca va putea.

Nu voia lui, ci slabiciunea este aceea care-l opreste de la aceasta.
Cutare - se zice - care e mai-mare peste altii fura avutiile
supusilor lui. Iar tu - imi spui - nu furi… Nu-mi spune ca acela a
furat multi talanti de aur, iar tu numai zece dinari.

Cand a fost vorba de milostenie, am vazut ca femeia care a dat doi
dinari a avut tot atata rasplata ca si acei care dadusera aur mult.
De ce? Pentru ca Dumnezeu pretuieste duhul daruirii, iar nu
insemnatatea darului. Atunci, esti de parere ca in ce priveste
milostenia, Dumnezeu judeca in felul acesta si ca saracia nu-i o
impiedicare de la rasplatire - oare, in ce priveste zgarcenia, sa nu
fie la fel?

Cum s-ar putea lamuri deosebirea? Intocmai dupa cum femeia care a
adus cei doi dinari a avut rasplata duhului ei bun - asemeni si tu
care ai ascuns cei doi dinari, nu esti, oare, asemenea cu talharii
cei mari? Voi zice, chiar daca va veti mira, ca in ce va priveste,
sunteti inca mai vinovati.

Cel ce savarseste pacatul curviei, fie cu nevasta regelui, fie cu
aceea a saracului, este tot un curvar - fiindca nu se judeca greseala
dupa rangul fiintelor, ci dupa gandul ticalos al celui vinovat.

Asa-i si in cele despre care vorbim. Voi zice chiar ca curvia este
mai grea daca-i savarsita cu cea dintai femeie iesita in cale, decat
cu insasi nevasta regelui. Caci la intamplarea din urma, vom afla si
chemarile bogatiei, ale frumusetii, si ale altora inca, iar dincolo,
nimic din acestea. Asa, ca as putea zice ca vinovatul e inca mai
curvar.

Asemenea, as zice, bucuros, mai betiv celui care se imbata cu un vin
prost. Asemenea, mai lacom, celui care nu dispretuieste nici cele mai mici castiguri.

Cel ce fura mult ar dispretui, poate, micile castiguri; cel ce
doseste putin n-ar dispretui, desigur, pe cele mari; asadar, el este
inca mai hot. Cel ce nu dispretuieste argintul, cum, oare, are sa
dispretuiasca aurul?

Asadar, cand ne varsam banuiala asupra mai-marilor lumii, sa facem
bine sa ne intoarcem asupra purtarii noastre insasi, si vom afla ca
suntem mai vinovati ca ei de furt si de zgarcenie, daca cel putin vom judeca nu dupa fapta savarsita, ci dupa duhul ei, cum se si cade sa
facem…


Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Ce om serios mai poate pomeni azi numele lui Dumnezeu atunci cand se discuta lucruri serioase? Afacerile, puterea, posesia de bunuri materiale. Referinta la Dumnezeu, azi, arunca o umbra suspecta asupra celui care o face. Daca te referi la Dumnezeu in public, te compromiti - numai copiii, iresponsabilii si fundamentalistii mai fac astazi asa ceva. Omul serios vorbeste numai despre lucrurile palpabile, despre corpuri, despre lucrurile care pot fi prinse, cuprinse, apucate - despre apucaturi.

Ca si in cazul nebuniei de a fi ahtiati de posesia bunurilor materiale si cu totul risipitori in privinta timpului propriu, usurinta omului modern de a abandona acel tip de proprietate care tine de revelarea Invizibilului este unul din fenomenele cele mai intristatoare ale modernitatii, si tipica nebunilor de care vorbeste Psalmul 13: "Zis-a cel nebun in inima s-a: 'nu este Dumnezeu' Stricatu-s-au oamenii si urati s-au facut intr-u indeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul."

H. R. Patapievici - Omul recent



www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

O fapta e cu atat mai incarcata de merit, cu cat a fost savarsita
cu mai multa truda

Articol din sectiunea: Despre virtute

Dar, oare, de ce stricaciunea-i incarcata de atata placere, iar
virtutea de-atata truda si sudoare? Azi ce rasplata vi se va da daca
virtutea nu-i intovarasita de truda?

As putea arata de indata o multime de oameni care, din firea lor,
dispretuiesc legaturile cu femeile si care fug de ele ca de ceva
dezgustator. Oare, vom zice ca toti acestia sunt casti? Le vom da
cununi si le vom striga meritele? De loc.

Castitatea inseamna sa te stapanesti si sa biruiesti chemarile
poftelor trupesti. Ca si la razboi. Cand lupta e incrancenata, atunci prazile sunt mai pline de stralucire si nu cand dusmanul da bir cu
fugitii.

Multi sunt trandavi de felul lor, vom zice de ei ca sunt blanzi?
Catusi de putin.

Pentru acelasi cuvant, Hristos deosebind trei feluri de fameni, a dat
deoparte doua feluri, nedandu-le cununa, ci numai pe unii i-a lasat
sa intre in imparatie.

Dar, de ce a fost astfel judecat ca nu poate fi binele fara truda?
Asa cugeta cei ce nu se gandesc decat la mancare si care si-au facut
un dumnezeu din burta lor. Ca sa va dati bine seama ca o astfel de
vorbire este iesita din lenevie, ascultati-ma: imparatul doarme si se imbata. Generalul, cu pretul a grele trude, izbuteste sa castige
trofeele. A cui e izbanda? Cine se va bucura de roadele capatate?
Vedeti ca sufletul e mai simtitor la ceea ce s-a castigat cu truda?

Pentru aceasta Dumnezeu a intovarasit ostenelile cu virtutea, voind a
statornici o legatura intre virtute si sufletul nostru. De aceea
admiram virtutea chiar cand n-o savarsim noi, in vreme ce dispretuim
stricaciunea chiar intovarasita de placere. Azi daca ma intrebati de
ce nu admiram pe cei buni din fire, ci, mai degraba, pe cei care-s
buni datorita vointei lor, va raspund ca e drept sa dam acelora care
trudesc, un pas inainte acelora care nu trudesc.

Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese


www.bconsulting.3x.ro

Mergi la inceput