Fulguletzul nostru de nea si nasterea la CF 2

In sfarsit am reusit sa termin de scris povestea nasterii. Mi-a luat ceva timp, am fost intrerupta de zeci de ori si de aceea daca am fost incoerenta sau ma repet pe undeva apelez la ingaduintza voastra.

Am nascut pe 26 Decembrie, a doua zi de Craciun... exact la fix sa ma desfat si eu cu bucatele de Craciun si cat sa ne intoarcem acasa inainte de Anul Nou!

In seara de 25 convinsa fiind ca a mai trecut o zi si n-am nascut, ma asez in pat lanaga Maya, hoatarata sa o culc. Numai ca ea nu prea avea chef de somn. S-a foit in pat, am povestit, ne-am iubit...asta pana pe la 23:30 cand am simtit prima contractie. A fost destul de dureroasa pentru ca m-am strambat atat de tare incat Maya m-a luat in brate si ma mangaia pe cap. Peste 20 de minute inca una... Maya era aproape adormita si l-am chemat pe sotz sa stea langa ea sa adoarma mai repede si sa nu se sperie. Spre norocul nostru a adormit repede iar noi am ramas sa cronometram in liniste contractiile care erau din ce in ce mai dese. Pe la ora 1.00 am fost convinsi ca nu este o alarma falsa si m-am hotarat sa ma pregatesc sa plecam la spital.

Cand am iesit din scara blocului, am vazut cat de frumos ningea, erau primii fulgi de zapada... parca m-am incarcat cu o energie pozitiva si mi-am spus ca nu are ce sa se intample rau, totul va fi bine si cat de curand ma voi intoarce cu bebe sanatos acasa!

De unul din lucrurile de care imi era frica scapasem... am ajuns la spital imediat, fiind noapte nu era trafic deloc, am intrat cu masina pana la scara maternitatii, la poarta nu era nimeni sa ne intrebe ceva... am urcat in fuga treptele (abia a doua zi am aflat ca puteam lua si liftul) si am intrat pe holul spitaluli... era o liniste...si totul parea asa de pustiu... am dat de incapera unde stateau asistentele, le-am spus ca am contractii si ca am depasit termenul cu cateva zile... ca sunt pacienta Dr. Nayel... in fine, m-a "invitat in faimosul salon 15 sa ma monitorizeze. Am stat vreo 15 minute la aparat, apoi m-au urcat pe masa si mi-au spus ca abia am dilatatie 2.5 cm. Le-am cerut parerea daca sa-i spun sotzului sa ramana sau sa vina dimineata inapoi si mi-au spus ca nu are rost sa se chinuie in sala de asteptare atata timp...ca s-ar putea sa nasc si a doua zi la pranz.Era ora 3.00 si l-am trimis pe sotz acasa iar eu m-am intors in salonul 15, unde mi s-a facut un no-spa care mai mult mi-a stimulat contractiile si din cauza caruia simt durere in partea stanga si acum, desi cand mi l-a facut nu am simtit mare lucru.
Nu aveam deloc stare in patul ala, am incercat sa dorm dar nu am reusit, pana la urma am hotarat sa ma plimb un pic pe hol. Dupa doua ture de "inspectie" unde am tras cu ochiul in saloanele de mamici si ma uitam cu jind la patuturile mici de langa paturile lor am simtit ca imi vine sa vars iar contractiile erau din ce in ce mai dese. M-a vazut asistenta si m-a urcat din nou pe masa. Aveam deja dilatatie 6.5cm si trecuse numai o ora de cand ma controlasera ultima data. M-au mutat in sala de travaliu - eu o rugasem pe asistenta sa ma anunte cand il cheama pe dr. ca sa-l chem si eu pe sotz. La prima nastere am avut un travaliu lung de 31 de ore asha ca acum nu stiam la ce sa ma astept... Nu apuc sa ma instalez bine in pat ca vine asistenta la mine cu telefonul mobil in mana si imi spune ca doctorul nu raspunde. Am incercat si eu, tot la fel. Il sun pe sotz si ii spun sa vina inapoi (abia ajunsese acasa) si sa incerce si el la dr. Eram asa de disperata ca nici nu mai simteam contractiile. Era aproape cinci si nu mai aveam nici o speranta. Insa contractiile erau foarte dese si dureroase. II spun asistentei ca eu stabilisem cu dr. sa-mi faca rahi+epidurala si mi-a raspuns ca numai doctorul poate chema anestezistul. "Si nu chemati alt doctor? Ba da, i-am spus medicului de garda despre dv., o sa vina" Eram sigura ca era tarziu deja pentru orice fel de anestezie...contractiile erau prea dese. O intreb pe asistenta cum e medicul de garda si cum il cheama, imi spune ca e un medic bun dar foarte ciufut. Va dati seama ce am simtzit... disperarea mea era si mai mare pentru ca citisem tot felul de povesti despre nasteri cu medicul de garda, iar sotzul meu ca sa fie sigur ca Dr. Nayel va fi prezent la nastere, s-a achitat fatza de el in avans, la ultima consultatie!
In fine... apare medicul de garda, Dr. Gherasie, care una peste alta s-a dovedit a fi ok, chiar mi-a placut de dansul. Imi punea tot felul de intrebari, abia puteam raspunde printre contractii... in final s-a indurat sa cheme dr. anestezist, cand eu imi pierdusem orice speranta si ma intrebam de unde imi voi gasi putere sa imping cand eu nici sa respir nu puteam? A venit dr. anestezist, o tipa mai in varsta, plinutza, m-a intrebat cate ceva si mi-a cerut ultimele analize pe care le-am facut. Mi-a placut de ea ca mi se adresa pe numele mic, avea o voce blanda insa nu stiu de ce nu mi s-a parut foarte sigura pe ce face. Dupa prima doza de anestezic nu simteam nic o ameliorare, mi-a mai facut una si abia atunci am simtit o amorteala usoara pe partea dreapta numai. Dar a fost de ajuns cat sa pot suporta durerile si sa-mi concentrez puterile sa pot impinge.

Dupa anestezie am stat de vorba cu medicul, vorbeam despre documentarul pe care il urmarisem inainte sa plec de acasa, despre sarcina elefantilor, i-am spus ca sotzul meu a asistat la prima nastere si ca a taiat cordonul fetitzei si am prins curaj sa-l rog sa-i permita sa fie prezent si de aceasta data. Nu mi-a spus nici nu nici da, doar a facut o grimasa iar dupa 10 minute m-am tezit cu sotzul langa mine.
Am stat un pic de vorba cu sotzul, am mai incercat sa sunam la Dr. Nayel, in acelasi timp suna si nasha noastra care a venit la spital imediat ce a aflat ca nasc, fara nici un rezultat. Apoi s-a umplut incaperea de lume, si m-au mutat in sala de nasteri. Dupa ce m-a consultat de cateva ori m-a pus sa imping de doua ori. Apoi l-am auzit pe dr. ca a cerut sa se pregateasca sala de operatii. Mi-a spus ca bebe e prea mare sa treaca prin bazinul meu. In secunda urmatoare i-am auzit vocea lui Nayel. Nu imi venea sa cred. Parca vad si acum o scena ca in filme... dr. se echipeaza repede si isi trage scaunul in fatza mea! Il aud ca cere forcepsul! Ma sperii un pic, pentru ca stiam bine ce riscuri sunt... imi explica ca doar il ajuta pe bebe sa treaca de bazin si ca nu-l scoate cu forcepsul... Apoi striga la mine sa imping tare... eu eram atat de concentrata ca nu mai auzeam nimic...nici cand mi-a spus sa ma opresc... ca bebe a iesit asa de repede ca era sa-l scape pe jos iar dr. nu mai stia cum sa arunce forcepsul din mana mai repede! L-am vazut pe bebe pe masutza din stanga mea...si m-am speriat ca nu il aud.. am intrebat de ce nu plange dar pana sa-mi raspunda l-am si auzit! Apoi l-au luat repede asistentele si l-au dus pe o masutza din spatele meu, iar eu urmaream in timp ce ma cosea cum il curatza si il verifica .. apoi l-au infashat si mi l-au aratat. L-am pupat pe obrajori.. si nu o sa uit toata viatza mea acea atingere calda si catifelata.

Si moasha - Mariana - m-a ajutat mult... a fost super draguta, de cate ori vedea ca am contractii imi dadea mana ei sa o strang iar in timpul expulziei, la fel, m-a apasat pe burta, lucru de care mie imi era frica insa mi-am dat seama ca ajuta si nu este asha de rau pana la urma.

L-au dus pe bebe in alta incapere si ramasesem in salon numai eu, sotzul, doctorul si o asistenta. In timpul ce ma cosea (a durat destul de mult procedeul insa zic eu ca a meritat) a certat-o pe asistenta ca nu a coordonat nasterea cum trebuie si ca trebuia sa fie sunat pe telefonul fix si nu pe cel mobil. A spus ca in seara de 25 avusese alta nashtere si ca sunase chiar la miezul noptii sa se intereseze de mama care nascuse si apoi si-a pus telefonul pe silent, cum face ori de cate ori are cate o zi mai grea sau garzi prelungite si ca tot personalul de la spital stie ca noaptea poate fi gasit pe telefonul fix.

Dupa ce m-a cusut m-au mutat din nou in patul alaturat din sala de travaliu unde am ramas decat eu si tati... amandoi pluteam de fericire... aveam un baietel sanatos si grasan! Imi invinsesem temerea de pe timpul sarcinii, aceea ca aveam burta mica si ca voi nashte un copil la fel de mic! Patrick s-a nascut cu 3.660g,la ora 7:37 dimineata.

Dupa o ora m-au dus in salonul 3 si mi-au spus sa ma odihnesc si ca o sa mi-l aduca si pe bebe imediat. Din pacate a trebuit sa astept cam mult... pana pe la 11.00, pentru ca era o problema cu un bebelush care trebuia transferat la Giulesti si fiind a doua zi de Craciun nici nu era personal de ajuns. Insa pana sa mi-l aduca pe bebe tot venea cate cineva sa se intereseze de starea mea, infirmiera mai ales a fost foarte draguta, mi-a facut o sticla mare de ceai de chimen si anason, venea sa ma intebe daca am nevoie sa merg la toaleta, intreg personalul a fost peste aseptarile mele. Un lucru m-a socat insa; in spital tot ce era lenjerie de pat, camasi de noapte, halate, se spala de mana pentru ca se stricase masina de spalat ... asha ca va dati seama cum aratau toate, pline de pete.
Patul din salon era intr-adevar modern, se putea regla dupa bunul plac insa nu mi-a placut ca era imbracat intr-o chestie de musama cauciucata peste care era pus doar cearceaful si cat am dormit am fost lac de transpiraie, mai ales ca era o caldura insuportabila si in salon. Plus de asta nu am avut perna ceea ce mi-a facut somnul si mai imposibil.

Cand mi l-au adus pe bebe era infashat numai intr-o panza crem si in pampers. Noroc ca venise sotzul cu hainutzele de acasa. In fiecare seara i-au facut baitza chiar acolo in salon si l-au cantarit; asistentele de la neonato mie mi s-au parut de treaba. Patrick s-a ales cu o fractura de clavicula pentru ca a fost cam mare pentru bazinul meu si a doua zi cand doctoritza i-a depistat umflatura dureroasa de la gat imediat ne-a trimis la radiologie. Am mers cu o asistenta blondutza, cu ochi albastri si parul lung strans in coada - care desi nu primise nimic de la mine s-a purtat exemplar. A venit in salon, m-a ajutat sa-l imbrac pe bebe gros( la radiologie se ajunge pe la subsol unde era un curent si un frig....brrr) ea l-a tzinut pe bebe in brate tot timpul si pentru a-l feri de curent o lua inainte si ma astepta in locuri mai ferite de frig. Apoi, cand ne-am intors de acolo m-a chemat la ele in cabinet sa-mi arate cum trebuie sa-i infas manutza astfel incat sa stea imobilizata si sa se sudeze clavicula.

Cand mi l-au adus pe Patrick mi-au adus si o retzeta si norocul meu a fost ca era sotzul acolo ca sa mearga sa cumpere medicamentele... am fost uimita sa aflu ca in spital nu exista vitamina k, aceasta se injecteaza la bebei imediat dupa nashtere; pe reteta erau trecute de asemeni baneocin pudra, bepanthen si sab simplex.

Cat am stat in spital mi s-a parut ca Nayel a fost acolo tot timpul, desi sunt sigura ca nu a fost chiar asha. A venit la vizita in fiecare dimineata iar seara ma chema in sala de pansat sa vada cum se prezinta epiziotomia.

Am omis sa va spun ceva, in momentul in care a venit pe lume Patrick, sotzul meu a fost atat de marcat si mai ales impresionat de prestatia doctorului incat i-a spus ca vrea sa-i punem copilului si numele lui ca al doilea nume! Dr. a fost foarte incantat si ne-a spus ca "Nayel" este numele lui mic si ca inseamna "intelept", ne-a mai spus ca ii mai poarta o fetitza numele - parintii ei au numit-o Nayela! Ne-a sugerat chiar sa-i spunem mai simplu - Nael, ca e acelasi lucru! S-a oferit chiar sa-i fie nash... numai ca la noi e deja complicat... Patrick are deja doua perechi de nashi... si totzi vor sa fie vioara intai!

Vroiam sa mai precizez ca prima nashtere s-a intamplat in SUA, intr-un spital mare, ultradotat si ma ashteptam sa fie o diferenta ca de la cer la pamant intre cele doua experiente, chiar ma pregatisem sufleteste sa indur multe neplaceri despre care citisem ca se intampla prin spitalele romanesti. Insa va spun cu toata sinceritatea ca in afara lipsurilor din spitale nu exista alte reprosuri pe care le-as putea face. Chiar am cuvinte de lauda la adresa personalului medical care desi nu este la fel de motivat financiar ca in alte meleaguri, isi face treaba cu demnitate, asha cum pot de bine. Sunt convinsa de asemeni ca se poate ca eu sa fiu un caz fericit insa nu am facut nimic deosebit pentru asta!

Cam asta este povestea fulguletzului nostru Patrick - fulguletz cu greutate as spune eu, acum dupa trei saptamani de la nastere a pus pe el mai bine de un kilogram, e un mancacios, cuminte nu prea, dar nu e vina lui... acum ne luptam cu durerile de burtica si speram sa le venim de hac cat mai repede!



Tina, mami de Patrick si Maya

gabitzam spune:

Bravo mamico! Ai fost o curajoasa

Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla

blueeyes2003 spune:

Florentina felicitari! Impresionanta povestea nasterii "fulguletului de nea!"
Sa-ti traiasca bebe Patrick si Maya,sunt 2 copii minunati si impreuna sunteti o familie implinita!Sa va traiasca si sa fie sanatosi si norocosi!

---

Mirela7+
Our little Miracle!

Danelutza spune:

Felicitari Florentina, sa-ti traiasca flacaul, foarte frumos ai povestit

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=53616" target="_blank">Nasterea printesei noastre, poze in casuta galbena de sus

nelia spune:

Felicitari, Florentina! Sa-ti traiasca micutul fulgulet si Maya - printesa exotica. Povestit si scris de tine, totul pare atit de simplu, desi banuiesc ca nu a fost chiar asa. Iar tati al vostru, cu o asa sotie frumoasa si curajoasa si cu doi pitici atit de reusiti, cred ca nu-si mai incape in piele de bucurie. Pina la urma a taiat cordonul si la Patrick!?!

CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

Florentina G spune:

Multumesc pentru gandurile frumoase!

Nelia, din pacate aici abia le este permis tatilor sa asiste la nastere, de taiatul cordonului nu poate fi vorba decat daca esti vre-un Iri!

Tina, mami de Patrick si Maya