Mamica, cu voia Domnului!
Mamica, cu voia Domnului! | Autor: AndraPG
Pentru ca miine bebita mea implineste deja o luna, m-am gindit sa-i fac drept cadou, o frumoasa povestire-acum cit inca mai am proaspete in minte toate amintirile legate de nastere si implicit, de venirea ei pe lume.
Dupa o sarcina fara probleme, o sarcina in care am mers pe principiul ori totul-ori nimic, dat fiind faptul ca in urma cu 1 an si 6 luni am pierdut o sarcina si acest lucru m-a afectat mai mult decit as fi crezut, iata-ma ajunsa in saptamina 41 si bibelina mea, nu dadea nici-un semn cum ca ar vrea sa iasa si sa ne vada pe mine si pe tati, nu mai spun de matusica-sora mea, care parea cea mai nerabdatoare dintre noi toti sa o vada.
Mi-am sunat medicul, i-am explicat cum stau lucrurile si i-am cerut sa-mi spuna ce avem de facut in continuare.
Cum spre sfirsitul saptaminii-simbata pe 21 octombrie, urma sa fie toata ziua de garda, m-a chemat sa ma vada si eventual sa-mi provoace nasterea, in conditiile in care se va putea face acest lucru. Depasisem termenul deja cu citeva zile, insa eu ma simteam minunat iar bebita era la fel de vioaie si de energica precum o stiam. Cu toate astea, simteam ca nu mai pot astepta, parca eram gravida de cind lumea si pamintul iar noaptea nu-mi mai gaseam somnul in nici-o pozitie. Ma gindeam cu o oarecare desfatare la clipa in care voi putea dormi din nou pe spate.
Asa ca iata-ma in dimineata zilei de 21 octombrie, senina si vioaie pentru o graviduta pe care burta o tragea tot mai mult in jos, dornica sa ajung cit mai repede la spital, sa vad daca am norocul sa nasc.
Desi aveam ginduri negre legate de nastere-teama de-a nu aprea complictatii sau chiar de-a murii( aici m-a influentat un subiect trist de pe DC )am pornit hotarita catre spital, decisa parca sa nasc cu orice pret, doar mai erau numai 2 zile din zodia Balantei si atit eu cit si tati, ne doream tare mult ca bebita noastra sa se nasca sub semnul acestei zodii.
La spital, l-am gasit relativ repede pe doctor care m-a pus sa-l astept cuminte pe hol si din lipsa de activitate, am inceput sa dam cu banul, eu, sotul si sora, daca nasc azi sau nu.
Eram putin mihnita ca nu reusisem sa ma intilnesc cu o prietena de pe forum-Danip, care fusese chemata in aceeasi zi cu mine si care fusese trimisa acasa, pentru ca avea colul lung si foarte tare.
Scorul era de 2 contra 1 referitor la posibilitatea de-a naste in acea zi, insa eu am fost cea care a dat pronosticul cel bun.
Stiindu-ma relativ tematoare vis-a-vis de nastere, atit sotul cit si sora se mirau de calmul ba chiar veselia mea inexplicabila si se uitau mirati la mine.
In sfirsit s-a aratat si medicul meu care m-a bagat intr-o camera, m-a pus sa ma urc pe masa de "tortura" si mi-a facut controlul de rigoare. Rezultatul:"Dilatatie 2 cm si are si contractii, spune-i sotului sa mearga sa-i faca fisa de internare". A intrat intr-o camera alaturata, a luat ceva ce semana a iglita de brodat sau crosetat iar eu mi-am pironit repede privirea in tavan, incercind sa fac abstarctie de ceea ce va urma-ruperea membranelor.
Spre marea mea mirare, procedura in sine nu a fost prea dureroasa-o usoara usturime si brusc am simtit cum imi curge un lichid cald pe picioare, amestecat cu singe dupa cum am vazut ulterior.
M-am dat jos de pe masa, am primit o bucata de vata si o camasa si indicatia de a urma o asistenta spre sala de pre-travaliu.
L-am vazut si pe faimosul asistent al medicului meu, devenit intre timp "mare doctor", pe care la inceput l-am simptizat, pentru ca mai apoi, sa-l trec toate apele posibile din cauza comportamentului arogant si lipsit total de amabilitate si omenie. Nu dau nume-asta ca o paranteza, insa cele care ma stiu, cunosc persoanele la care ma refer.
Mi-am lasat sotul si sora usor speriati la intrarea in salon si i-am trimis frumusel sa viziteze TIB-ul si pentru mine si sa stea pe faza, ca o sa-i sun din cind in cind.
In sala de pre-travaliu, se afla deja o fata monitorizata, care mai avea un pic si nastea si care se chinuia de-ti era mai mare mila.
Am intrebat-o daca a facut anestezie si mi-a raspuns ca da, insa avind parte de un travaliu prea lung, efectul acesteia se cam dusese.
Cea pe care o crezusem la inceput asistenta, era de fapt o moasa, tinerica si zic eu, cea mai amabila si omenoasa dintre toti cei de acolo-asta pina la sfirsit.Nu a vrut sa ia banii pe care i-am intins de la inceput, mi-a spus sa asteptam sa vedem cum decurg lucrurile si abia dupa aia putem vorbi si despre bani.
In schimb, "domnul" asistent-ca nu merita sa-i zic doctor, a venit foarte "grijuliu", mi-a explicat lucuri pe care le stiam deja si a incasat de la mine un milion jumatate, asta ca sa fiu sigura ca o sa aiba grija de mine.
A spus culmea-"multumesc' si a plecat probabil sa vada cit a primit.
Sotului si surorii mele le-a spus tantos pe hol ca epiziotomia de care ma temeam mai tare decit de nastere este:"ca o operatie pe creier si pe linga asta, mai scoti si o unghie incarnata", frumoasa comparatie insa aveam sa simt pe propria-mi piele neghiobia acestor cuvinte, mai ales ca si-a incheiat dizertatia cu:"sa nu aveti grija, ca cine o coase?!-Je, adica Eu in traducere libera din limba franceza.
In fine, a venit moasa, mi-a pus o perfuzie cu oxitocina pentru dilatare si m-a pus si pe mine la aparatul de monitorizare.
O fatuca a venit amabila si m-a intrebat daca vreau sa-mi faca clisma, la care eu am aprobat imediat, ma ingrozea gindul ca as putea sa fac ce nu trebuie in chinurile nasterii si i-am dat o suta pentru osteneala.
In minutele urmatoare, am simtit ca trebuie sa merg la wc si am intrerupt perfuzia, dupa care m-am intors mai usoara si sufleteste si trupeste.
Din vina mea, pentru ca am tinut bratul flexat si nu am lasat perfuzia sa curga cum trebuie, m-am intins cu travaliu mai mult decit ar fi trebuit si moasa se mira mereu de ce merge dilatatia asa de greu, pina cind m-a vazut cum tin mina si m-a pus in pozitia cuvenita.Ei, de aici, alta mincare de peste, de la dilatatie 3, intr-o jumatate de ora, am ajuns la dilatatie 8 si moasa m-a mai ajutat un pic, si m-a dilatat cu mina pina la 10, dar am zis ca ma urc pe pereti de durere.
La fel ca si in cazul fetei care nascuse inaintea mea, efectul epiduralei se cam dusese si simteam atit contractiile cit si controlul manual pe care mi-l facea moasa din cind in cind. In momentul in care am fost anuntata ca in 10 minute ma urca pe masa, am tras-o pe moasa de mina si i-am bagat banii cu sila in buzunar, apoi mi-am sunat sotul si sora si le-am zis intr-o fuga:"Hai ca la 7 nasc!"
Ce-o fi fost in capul meu nu stiu, cind am zis treaba asta, cert este ca am avut dreptate. Era ora 6.30 dupa-amiaza cind m-au bagat in sala de nasteri-asta dupa ce moasa mi-a mai bagat o doza de anestezic si au trebuit sa ma duca de subtiori, ca eu nu-mi mai simteam picioarele.
In sala de nasteri, era lumea strinsa ca la spectacol, ma simteam aiurea, mai ales ca nu intelegeam rolul sau necesitatea prezentei unora dintre ei acolo. Moasa batea un fel de darabana cu degetele pe burta mea si ma anunta cind vine o contractie-pentru ca eu nu simteam absolut nimic si-mi indica niste minere de care sa trag cu putere si sa imping. De impins impingeam eu foarte bine dar nu prea aveam suflu si bebita se cocota tot mai sus, parca hotarita sa nu iasa de nici-o culoare din burtica.
Intr-un final,i-am spus doctorului ca nu mai am putere sa imping si una din rezidentele care asistau la nastere, a batut din palme si i-a cerut incintata sa foloseasca forcepsul, ca tot are ea tema de licenta sau de nu stiu ce naiba nasterea cu ajutorul forcepsului.
In momentul urmator am auzit un cranc si brusc, burta mi-a cazut ca un balon desumflat si am vazut o mogildeata alba ca laptele cum bitiie dintr-un piciorus, in timp ce citeva persoane se agitau in jurul ei sa o curete, si sa-i faca masuratorile de rigoare.
Brusc, mi-am simtit ochii invadati de lacrimi calde, in timp ce priveam fascinata la piciorusul acela incredibil de alb. Apoi am auzit un scincet slab si m-am trezit fata in fata cu bebita mea, usor infasata care plingea incetisor si cuvintele au venit parca de la sine:"Scumpa mea, eu sint mamica ta" si am pupat-o incetisor pe gurita. A deschis ochisorii de un albastru minunat si m-a privit cu atita mirare si blindete, facind un oooo din gurita, ca m-am topit toata.
Apoi au plecat cu ea si doctorul m-a batut usurel pe obraz: "Gata mai, ai scapat, sa-ti traiasca bebita si sa fiti sanatoase"
Am ramas cu asistentul care mi-a tras o cusatura de o jumatate de ora, de care m-as fi lipsit bucuroasa daca as fi stiut ce urma sa ma astepte.
Trec peste faptul ca atit firele resorbabile cit si cele neresorbabile de la a doua cusatura nu au tinut, ca la pomul laudat nu trebuie sa mergi cu sacul si ca d-ul doctor a luat frumusel atita sacosa cit si banii, ca am fost tratata in special de asistent cu aroganta si lasata sa astept la usa spitalului peste 35 de minute pentru un simplu scos de fire pe care l-au infaptuit pina la urma niste biete asistente care m-au compatimit pentru rana cu care m-am pricopsit si va spun ca nu pastrez in minte decit gindurile frumoase legate de acest miracol care este nasterea propriului copil si ca ii multumesc Domnului ca mi-a dat ocazia sa traiesc aceste clipe minunate si ca prin voia lui, iata, sint si eu ca si voi, o mamica.
O mamica fericita si implinita!
Raspunsuri
madau spune:
Andra sa-ti traiasca minunea mica, sa creasca mare si sa fie sanatoasa si norocoasa!!!!
Cat despre alte "personaje de trista amintire"..imi pare rau ca ai patit asta...eu am plecat cu ideea ca e nesuferit si m-am intors cu o parere exceptionala..la tine a fost invers
. Nu-i nimic, a trecut, tot ce conteaza acum e fetita ta..restul sunt amanunte
Madau si 
Alexia Miruna (15 dec 2005)
pozici la 10 luni
www.geocities.com/nov_dec_2005/povesti2005.htm#madau" target="_blank">asa s-a nascut Miruna
filmuletze poznase www.dropshots.com/madau" target="_blank">1 si www.dropshots.com/Miruna" target="_blank">2
Eseea spune:
Andra, Carina e o frumuseteeee!!!!!!
Asta e tot ce conteaza acum, ca e sanatoasa si o frumoasa!! Iar tu, o adevarata femeie si MAMA!!
17w
anangel_lexi spune:
Andra, sa-ti traiasca minunea de fetita. Intr-adevar momentele mai putin placute le uiti repede mai ales cand bebe te rasplateste cu un zambet!
Sa stii ca m-am intrebat deseori ce e cu tine, de ce nu mai intri la subiectul mamicilor de sept-oct! Chiar daca poate nu intotdeauna ti s-a raspuns la intrebari, ai facut si faci parte din grupul nostru. Cel putin eu asa consider. In consecinta, te astept la "Clubul Scutecelor" la "Bucurii de sept-oct 2006" 
de 
Maria Cornelia (20.09.2006)
Botez, Varsta Mariei, Mariuta mamaruta,
www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Am si paginuta, Asa am venit pe lume
kristinutza spune:
la multi ani fetitei!
cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video
kristinutza spune:
la multi ani fetitei!
cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video
AndraPG spune:
Va multumesc mult pentru felicitari si pentru aprecieri, sint de acord cu voi ca dintre toate cite s-au intimplat sanatatea bebitei si bucuria de a o tine in brate, conteaza cel mai mult.
Am sa pun si eu poze, dintre voi numai Eseea este cea care a vazut-o si sper sa va placa si de ea si de mine-o sa fiu si eu prin unele poze, normal!
Lexi, nu am mai apucat sa intru pentru ca spre sfirsitul sarcinii am fost ocupata cu restantele de la facultate iar acuma dupa cum ai citit, am avut probleme cu cusatura si nu prea pot sta jos, ca sa nu mai spun ca am o mica rasfatata, care vrea tot timpul numai la mami in brate si daca se poate, sa adoarma cu tita in gura.
Dar poti fi sigura ca de indata ce voi putea, ma voi alatura voua negresit.
Va pup pe toate, Madau, Eseea, Lexi, Kristinuta, sper ca nu am sarit pe cineva.
O mamica fericita si implinita!
gudinde spune:
Andra,
Sa-ti traiasca fetita, sa te bucuri de ea si sa ai parte de multa, multa sanatate atat fetita cat si tu. Sper sa ti se vindece bine epiziotomia si sa te refaci 100%. In rest ce as putea spune … multe cuvinte sunt de prisos.
Am sa spun ca pe mine ce m-a revoltat cel mai mult in povestea ta a fost reactia acelei studente/rezidente cu privire la forceps. Imi este greu sa-mi imaginez ce ai simtit tu cand a batut aia din palme si si mai greu sa-mi explic cum cineva poate recomanda folosirea forcepsului cu atata usurinta. Este de neconceput. Mai mult aceasta persoana ca de altfel toti gura casca din timpul unor astfel de proceduri uita sau probabil nici nu stiu ca daca li se permite accesul acolo este datorita acceptului medicului si (tacit) al pacientului (este si intre doctor si pacient nu sau). Conform legii drepturilor pacientului daca pacientul nu permite accesul lor acestia nu au dreptul sa asiste. Dar in practica …. ori habar nu au de lege ori se bazeaza ca intr-o astfel de situatie o femeie accepta multe. Asta e….
AndraPG spune:
Gudinde,
Sint perfect de acord cu tine referitor la ceea ce ai spus
legat de acceptul doctorului/pacientului in vederea participarii unor terte persoane in sala de nasteri, mai ales atunci cind rostul acestora sau prezenta lor acolo nu se justifica, as fi preferat sa-i permita sotului sau surorii mele sa fie linga mine si sa ma sprijine moral-ca altfel nu aveau cum, insa in tara asta, din pacate, nu te intreaba nimeni ce vrei si mai ales daca vrei ceva.
Politica spitalului nu permite accesul acestora in sala de travaliu-pe motiv de probleme de igiena, etc, insa adevarul este cu totul altul.
In fine, epiziotomia mea s-a vindecat in proportie de 50%-poate un picut mai mult chiar, lucru care ma bucura nespus de mult, insa asta se datoreaza faptului ca m-am ingrijit eu acasa, ca m-am interesat de medicamentele si leacurile naturiste pe care le pot folosi, la spital, nu s-a deranjat nimeni sa-mi spuna niste chestii elementare de genul:"fata, te speli de atitea ori pe zi, folosesti cutare lucru, chiar vreau sa enumar cele folosite de mine, in ideea ca voi putea ajuta si alte persoane care vor avea ghinionul sa treaca ca si mine prin asa ceva.
Toaletele principale au fost de dimineata si seara, m-am sters cu servetele umede din cele folosite la toaleta bebelui, m-am spalat apoi cu ceai de galbenele si pelin, a urmat o curatare cu fese sterile inmuiate in rivanol, spray Oximed, unguent de galnenele si in final, pe taietura de linga perineu-nu la intrarea in vagin, cu acid boric.
Poate parea ca am folosit prea multe medicamente si leacuri, insa rezultatul e pe masura, credeti-ma, ma uit si ma minunez cind imi aduc aminte in ce hal aratam.
Din pacate, am ramas cu teama la gindul ca voi avea probleme cind imi voi reincepe viata sexuala. Sper sa trec si peste asta.
O sa revin cu poze cit de curind.
O mamica fericita si implinita!
gudinde spune:
Andra,
Sincer ai facut foarte bine ca te-ai tratat singurica. As mai adauga pe lista betadine. Este pe baza de iod si vindeca si cicatrizeaza dumnezeieste. Sa stii ca solutia este in mainile tale. Am o prietena la care s-a folosit forcepsul. Nu pot sa-ti spun in ce hal au rupt-o si cu ingrijirea din spital s-a infectat rau de tot. Nu a putut sa stea pe scaun 3 luni.
Iar in legatura cu inceperea 
poate ar trebui sa vorbesti cu doctorul la controlul de 6 sapt.