A deveni vegetarian si implicatiile acestui lucru

Buna!
De cateva saptamani in confrunt cu acest subiect. Sotul meu a devenit brusc vegetarian, pe motive morale..fiindu-i mila de bietele animale, de cum sunt ingrijite si hranite.
Acest lucru m-a afectat nu numai pentru ca nu m-a consultat si nu mi-a cerut parerea, dar si stilul nostru de viata de zi cu zi a fost deranjat. La inceput aproape ca nu mai mancam impreuna, acum facem cumparaturile impreuna mai rar, si atunci cand mergem luam cantitati mai mici (cutiute de mancare cu carne pentru o singura persoana). Ne-am schimbat stilul si locul de cumparatiri, evident platind si mai multi bani pe mancare (inainte luand canditati mai mari la preturi mai rezonabile - dar cum eu nu pot manca un pui intreg spre exemplu, am incetat sa mai cumparam).
S-a mai confruntat cineva cu aceasta "problema"? Cum s-a ajuns la asa ceva, care a fost motivul pentru care ati (voi sau sotii/sotiile) recurs la o asa schimbare in dieta si care au fost urmarile, fie ele materiala, de sanatate, de relatie, etc..
A fost cineva vegetarian si a renuntat? din ce motiv? Sa sper ca sotul meu va reveni "la normal"?
Sa nu credeti ca am ceva impotriva acestui stil de viata, si eu mai tin post, si respect decizia fiecaruia, dar am fost pusa in fata faptului imprinit si as vrea sa stiu daca sunt singura..
Va pup si astept sa comunicam pe aceasta tema,
Marutz

KUKI spune:

Pai de fapt ce te deranjeaza ? Ca in loc sa cumperi portie dubla de carne, cumperi mai multe legume?
Mie mi se pare exagerata nemultumirea ta ca nu te-a consultat si nu ti-a cerut parerea. Si daca ti-o cerea si tu nu erai de acord, el ce trebuia sa faca?

Marutz spune:

Buna Kuki,
Poate ca exagerez.. eu stiu. Dar de la omu care nu manca ciorba fara carne in ea, la o alegere asa dintr-o data, cred ca am oleaca de ce sa nu-mi convina. Mai ales ca dupa mine, intr-o familie unita trebuie sa te consulti cu parteneru' daca ai vrea sa iei o decizie care ne-ar putea afecta pe amandoi (la afectat ma refer la stil de viata, la faptul ca eu, exagerat vorbind, "nu mai am pentru cine" sa invat si sa fac sarmale, ardei umpluti..stiti voi traditionalele mancaruri de sarbatori care la romani sunt musai cu carne. - cel putin asta visam si eu intr-o zi ca orice sotie tanara care iti iubeste barbatul).
Daca il cunosteam vegetarian si-l acceptam de la inceput asa, era altceva. Este adevarat ca baga in gura si in stomac ce vor muchii lui. Iar daca eu ma decid sa nu mai iau anticonceptionale din motive morale, normal ca fac ce vreau. Dar atunci pentru ca el nu vrea copii acum, va trebui sa foloseasca prezervativul, ceeace nu cred ca i-ar place. Deci ceva s-ar schimba in placere, in senzatie, etc. Am dat un exemplu cat de banal si rog a nu se citi a razbunare :) in schimb eu as comunica cu el si i-as cere opinia chiar daca ar fi numai de aparenta. Stiu, exista alternative si cale de mijloc pentru tot. Nu fac din tantar armasat din acest lucru, ba chiar sunt contienta ca fiecare omul e liber sa faca ce vrea si cine stie, poate pana la urma devenim amandoi vegetarieni; deja am inceput sa mananc mai putina carne. :)
Si totusi, eu eram curioasa de la cei/cele cu experienta care au fost schimbarile din viata lor atunci cand s-a intamplat acest lucru.

daniella4 spune:

Si mie mi se pare o teama exagerata. Pana la urma de ce nu te gandesti si tu sa incerci sa devii vegetariana? Poti ajunge maestra in pregatitea fripturilor de soia, care intre noi fie vorba nu-s rele deloc.

mihaela-p spune:

acum cativa ani, am fost si noi vegetarieni.un an si ceva. si chiar am fost si in State 6 luni. a fost complicat cu mancarea, e mai greu sa gatesti ovo-lacto-vegetarian... apoi eu am inceput sa mananc pui si treptat am renuntat. acum,fiica noastra e mare amatoare de carne, asa ca puiul a ramas ,nu mancam porc si f rar vita. nu cred ca ii va trece sotului tau prea curand, efectiv nu mai poate sa manance carne si ma tem ca va trebui sa-l intelegi si sa te obisnuiesti.poate chiar va ramane vegetarian.incearca sa gasesti solutii sa gatesti fara carne si sa-ti adaugi tie carne. tin minte ca faceam salata de boeuf fara carne si adaugam la un bol si carne taiata si impacam si capra si varza.cred ca cel mai mult te deranjeaza faptul ca s-a schimbat brusc si nu ai ce sa faci. dar nici el nu are ce sa faca, chiar daca pare ciudat,efectiv nu mai poate sa manance carne.
multa rabdare si in timp se va rezolva,veti manca din nou impreuna....

Salmida spune:

Marutza, subiectul acesta s-a mai discutat aici pe forum mai de multisor si poate te va ajuta dacä citesti ce s-a comentat atunci.
Intotdeauna vor fi päreri pro si contra la acest capitol ...
Insä cei care aleg acest tip de alimentatie trebuie sä stie cä e nevoie de unele "compensatii" care sä acopere necesarul subst. nutritive pe care organismul si le procurä cu precädere din alimentele de origine animalä.
Am incercat sä caut subiectul in arhivä dar imi spune cä serverul e prea ocupat inte ora 10 si 16 si cäutarea nu functioneazä.
In rest subiectul merge discutat si la "In unul sau in doi ... mergem mai departe!"

Jazz spune:

Marutz,
Eu sunt vegetariana de peste 11 ani iar acum studiez sa devin nutritionist (dietitian) asa ca am "cateva" cunostinte in domeniu.
De cand m-am maritat la noi in casa nu se gaseste/gateste carne. Nu iti fie teama, sotul tau e "normal", trebuie sprijinit si felicitat ca a ajuns la o asemenea decizie... O sa ai un barbat sanatos si cu foarte multa energie.
Tu si sotul tau trebuie sa stiti ca o dieta vegetariana poate fi extrem de sanatoasa daca este planificata asa cum trebuie. Cred ca e la fel de usor pentru un vegetarian sa manance prost (o dieta bogata in 'refined carbs' si 'saturated fats'), la fel cum pentru un omnivor e usor sa exagereze consumul de carne...
Am vazut ca locuiesti in Statele Unite, aici piata e destul de bogata in produse adresate vegetarienilor si nu numai. Daca ai nevoie de sugestii cu cea mai mare placere te pot ajuta.

nematics spune:

Marutz

daca vrei sa maninci pui, gateste legumele pentru el separat si puiul separat

daca sunt maincaruri gen sarmalutze, supa de pui etc - gateste normal si congeleaza portiile care ramin, inclusiv puiul prajit

din cite stiu eu doar cartofii nu sunt buni congelati si produsele din lapte, la care prin congelare se separa componentele - nu chiar la toate

inteleg ca el maninca oua, lapte brinza deci dieta lui e OK

cu putina chibzuiala vei putea sa cumperi en-gros si sa impaci ci dieta ta si pe a lui, daca el colaboreaza si-ti spune mincaruri care ii plac si-ti plac si tie de exemplu, pe care le poti gati mai des

eu am avut perioade in care nu am mincat carne si am gatit pentru ai mei cu carne iar pentru mine am gatit separat

si oricum iesi mai ieftin gatind tu mincarea decit cumparind portii gata gatite - desi si timpul e o problema, si nu neaparat timpul cit programul de viata

vino cu intrebari mai precise despre ce crezi tu ca ai vrea sa maninci si nu poti din cauza lui, sau cum sa impaci si capra si varza si vom gasi respunsuri practice la ele, fii sigura

Marutz spune:

Buna, multumesc de raspunsuri.
Cu mancarea nu pot sa spun ca o duc rau, in sensul ca fac exact ce ati spus si voi: ori fac separat pentru amandoi, ori mananc si eu fara carne. Al meu sot e vegetarian de 4 luni, in acest timp ne-am descurcat, asa ca nu ma plang ca nu as stii cum sa impart si capra si oaia.
Dar eram mai mult curioasa cum s-au descurcat din punct de vedere relational si economic cei care au trecut print-o perioada de schimbare ca aceasta. Si anume care au fost problemele si schimbarile lor.
Numai bine

Delidana spune:

Am fost si eu vegetariana, citeva luni, din motive medicale. Am avut niste probleme cu digestia si m-am gindit ca asta m-ar putea ajuta. M-a ajutat, intr-adevar. Mentionez ca sotul e mare "carnivor". Primele saptamini au fost in regula, ma simteam mult mai bine si nu mai aveam senzatia aceea de ceva greu la stomac, orice mincam era in regula. N-am scos din alimentatie brinza, ouale si pestele, ocazional. Mincam salate multe, soia, fructe, seminte de tot felul... Pina cind treptat, treptat mi s-a facut foame, dar o foame din aceea crunta si parca nu avea importanta ce mincam si cit mincam, tot foame imi era. Apoi a intervenit pofta, si de fiecare data cind vedeam carne vroiam si eu, pina cind la o petrecere cu gratar, la care nu era nimic alceva de mincare decit salata si piine, n-am mai rezistat si am mincat un sandwich cu pui. De atunci am renuntat la vegetarianism si nici nu am mai avut probleme de sanatate.
Probabil ca eu am renuntat la carne pentru un motiv gresit si de aceea dupa o perioada m-am reintors la vechile obiceiuri. Si acum pot sa ma lipsesc de ea citeva zile, insa mai devreme sau mai tirziu, simt cum am pofta si parca nu ma satur daca nu maninc o bucatica macar. Poate ca nu am avut cunostintele necesare de nutritie ca sa-mi organizez si balansez mesele in asa fel incit aceasta senzatie de foame sa nu apara. Probabil ca asta a fost de fapt motivul, insa mi-am dat seama ca nu sint facuta sa traiesc fara carne, pur si simplu imi place prea mult si nu vad de ce m-as opri sa maninc ceea ce-mi place.
Am cunoscut persoane vegetariene si le respect decizia de a minca ceea ce vor si considera ca e bine, insa acest stil de viata nu e pentru mine.
Nu cred ca ar trebui sa te superi pe sotul tau decit daca ti-a dat vestea cind puneai puiul fript pe masa. Fiecare e responsabil pentru corpul sau si a minca sau a nu minca ceva este o decizie strict personala.
Eu cind i-am zis sotului ca nu mai manic carne a incercat sa ma descurajeze pe motiv ca noi, oamenii, sintem facuti sa fim carnivori, ca asa am fost de cind lumea, etc, insa cind a vazut ca sint hotarita mi-a respectat decizia.
Nu este chiar usor cind intr-o familie unul este vegetarian insa nu este un capat de lume. Pentru tine s-ar putea sa fie mai greu, ca femeie care gateste, sa impace si capra si varza insa ii poti cere si lui sa se intereseze de feluri de mincare vegetariene si sa-ti spuna ce-i place. Sotul tau s-ar putea sa renunte sau nu, daca motivul pe care ti l-a dat e destul de puternic pentru el, probabil ca n-o va face, insa asta doar timpul iti va arata.
Numai bine in continuare iti doresc.

www.squarethoughts.com/album.php?a=6" target="_blank">Cateii mei si alte poze • www.squarethoughts.com/" target="_blank">Fotografie

Iubika spune:

Marutz, dn proprie experienta iti spun: daca intr`adevar motivul pentru care sotul tau a renuntat la carne este din mila pentru animale, nu prea cred ca va mai da inapoi. Trebuie sa intelegi ca este o chestie mentala si nu un moft.

Si la mine s`a declansat la fel de brusc si de atunci (din aprilie `99) nu mai pot pune carne in gura, nu suport de fapt nici mirosul de carne gatita, nici sa vad carnea in magazine. Ok, nu`s maritata si cand am luat acea hotarare nu aveam decat vreo 17 ani, deci nu`s aceleasi implicatii ca in cuplul vostru.

Ce nu inteleg eu totusi - de ce spui ca acum cheltui mai mult pe mancare. Atata timp cat tu mananci legume si lactate (ce mananca si el), eu o vad ca pe o limitarea cheltuielilor, pentru ca atunci cumperi mai putina carne,care e mai scumpa de obicei decat restul alimentelor, cel putin asa am eu impresia...

*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~
I could give up chocolate but I'm not a quitter...
Click aici pentru a primi zilnic bancuri in casuta de mail!!