asa s-a nascut ingerasul meu Alexandru

iata ca abea la un an dupa fericitul eveniment imi astern si eu impresile despre primele clipe cu bebe.
Peste 2 saptamani fiul meu Alexandru implineste un an si povestea asta ii e dedicata lui ca de altfel toate gandurile mele si tot ce e mai bun si mai frumos in mine, lui si mamei mele Victoria caci abea atunci am inteles eu cat de mult poate sa ma iubeasca.
L-am asteptat foarte tare, l-am iubit foarte mult din clipa in care am aflat ca sunt gravida, desi am avut emotii ca trebuie sa renunt la sarcina pt ca eram suspecta de sarcina extrauterina. N-a fost sa fie si uite asa m-am ales cu o sarcina naravasa, pt ca nu am putut sa mananc ca oamenii decat dupa 4 luni dar si cand am inceput sa mananc nu mai puteam sa ma opresc pt ca pofteam ingrozitor mai ales la fructe. Nu va inchipuiti ce rusinata eram cand imi sticleau ochii de pofta in farfuria vreunui coleg care se nimerea cu mine in sala de mese si cat de fericita eram dupa ce primeam o feliuta de friptura sau o lingura de praji de zahar ars sau un pic de chec sau cozonac sau inghetata. Si asta in conditiile in care aveam bani aproape la discretie in fiecare zi sa imi iau ce pofteam.
Si uite asa ma rotunjeam in fiecare zi (am plecat de la 49 kg si am ajuns la 62 kg din care am ramas cu 5 peste greutatea mea normaala).
Am ramas in concediu prenatal cu aproape 2 luni ianinte de nastere.
Odihna pe placul meu, mancare la discretie, plimbari cat am putut de mult pt ca nu suportam sa stau singura, trebuia sa vad multa lume in jur (ma molipsisem de la servici). Cu o luna inainte sa nasc ne-am apucat sa renovam sa il asteptam pe bebe in casa frumoasa.
renovat inseamna si murdarie implicit si asa m-a prins cheful de facut curat peste tot, si cu trei zile inainte de termen eu stergeam geamuri cocotata pe scaun.
Acum ma mir de ce fiimiu e agitat tot timpul.
Ultimul control la Ginemedica in oras la 8 seara. Un pic emotionata si speriata ca nu mai scap de sacul de cartofi de pe pantec. Doctorul ma controleaza si ma anunta ca am dilatatie 2 si ca dimineata sa vin sa ma interneze ca urmeaza sa nasc.
Mi s-au inmuiat picioarele si daca imi lua tensiunea cu siguranta ca sarea acul din aparat.
Am iesit naucita. Uitasem sa intreb daca am voie sa mananc, am intrebat totusi ce sa fac daca incepe sa ma doara burta noaptea. A raspuns amabil sa ma duc la maternitate si sa il sun daca e ceva urgent, daca nu sa astept acolo.
Nu am putut sa dorm toata noaptea. Nu mai puteam sa mananc nik de atatea emotii, imi venea sa palng.
Dimineata la 8 ma duce sotiorul la maternitate ma lasa cu bagajul la urgente si fuge la servici ca avea sedinta de inchidere de luna si era stresat. Dupa ras si toaleta si banalele analize ajung in sala de nasteri pe picoarele mele fara nici o durere, dilatatie 2 la 10 dimineata.
La 11 vine dr se uita la mine si imi rupe apa (asa mi-am zis eu pt ca dupa asta imi tot venea sa ma duc la baie). La 12 tot 2 dilatatie, a urmat perfuzia. Evident ca eu eram mai mult decat flamanda pt ca nu mai mancasem de seara de dinainte deoarece urma sa imi faca clisma dimineata, cel putin asa imi inchipuiam eu.
La 13 au inceput durerile nasoale, asa de urate au fost ca pe la 5 dupa masa eu ii ceram doctorului sa imi faca cezariana ca nu mai suportam. Eram speriata si ma simteam abandonata acolo, mai eram si singura care mai astepta sa nasca, toate cele 6 femei pe care le gasisem acolo cand am intrat in sala de nasteri deja erau in saloane.
Moarta de foame si aproape si de sete, speriata de nasterile de dinaintea mea aveam impresia ca vad cruci pe tavanul salii si atunci am inceput sa ma rog. Si a sunat telefonul: surioara mea se intreba cum ma simt si tinea sa ma incurajeze. Peste cinci minute a sunat sotul.
Peste un timp (din ora in ora ma verifica dr)vine din nou dr zambind si imi spune pt a nustiu cata oara ca peste o ora o sa nasc si ca sotul e nerabdator afara sa stie ce are, baiat sau fata. Am incercat sa zambesc dar n-a iesit decat un suras stramb in coltul gurii care s-a incheiat intr-un vaiet lung.
Intre timp vad agitatie in jurul meu, urma sa se schimbe tura, asa ca moasa care ma asista ma anunta ca pleaca si ca urmeaza sa ma preia altcineva, il mai ascultam pe bebe odata, si ma mai linistesc un pic. Un pic pt ca dupa un sfert de ora nu mai puteam de durere si simteam ca tre sa plec la baie, cand se uita moasa vede capul lui bebe, repede il cheama pe dr, mai urca pe masa si de acolo nu mai tin minte ce s-a intamplat ca pe la 19,30 a venit pe lume sufletelul meu scump care a luat nota 9 pt ca nu vroia sa faca scandal.
Mi l-au pus langa mine pe o masuta sa ma uit la el in timp ce ma aranjau pe mine: prima privire spre puiul meu si am crezut ca totul in jurul meu dispare si m-am pierdut in ochisorii lui senini si veseli, si eu ma intrebam daca ii ramane capul asa tuguiat, dar mi-am dat seama ca si oblio sa fie tot am sa il iubesc nespus de mult. Mi l-au pus in brate si nu stiam ce sa fac cu mainile. Intre timp el nu facea nici un pic de scandal doar zambea si se minuna.
Atunci mi-am zis ca intalnirea asta cu bebe a fost mai fulgeratoare decat toate iubirile mele, mai sublima decat orice poveste pe care o citisem pana atunci si mi s-a pus un nod in gat.
I-am rostit numele pt intaia oara in prezenta lui si imi venea sa plang gandindu-ma ca e fiul meu cel pe care il iau asistentele il infasoara in zdrentele alea din maternitate si il duc de langa mine.
Mi-a trebuit o luna sa reusesc sa zic fara sa mi sa para straniu "fiul meu".
Dupa ce m-au cusut am ajuns in salon, am pus mana repede pe mancare, si dupa 3 minute am dat afara tot. Asa am inceput eu viata mea de mamica. Au inceput telefoanele. Anuntam fericita ca am un baietel. Sotului meu ii spuneam ca avem un baietel haios desi are capul cam lunguiet.Abea dupa 24 de ore am reusit sa ma tin pe picoare si sa ma duc la baietelul meu drag. Surpriza mare cand am intrat in salonul unde trebuia sa fie fiul meu, nu il gaseam si ma panicasem repede, am facut ocolul la tot salonasul si in sfarsit in ultimul patut gasesc comoara, ma uit pe eticheta sa ma conving de origine il iau in brate il analizez suspicioasa si constat tare mirata ca are capsorul rotund , nasucul mic, rechiuse rotunjele, botic ca si mine, pe scurt semana teribil pe particele cu mine dar pe ansamblu cu tata socru. Imi zic mandra ca e sigur al meu si il pun la san (mic, neformat vai de capul lui) si nu se intampla nik, ma agit, vine o asistenta ma ciupeste de sfarc ii prind mana mai sa-i ard una femeii. Am alaptat totusi pana la 6 luni.
Cu toate poticnelile inerente inceputului nu o sa uit primul zambet cand l-am vazut pentru prima data, pentru ca in sfarsit sunt mama, in sfarsit am parte de cea mai sublima forma de iubire din cate a lasat Dumnezeu pe pamant, in sfarsit mi-am implinit un vis mare de tot.
Nu va pot explica in cuvinte cum mi- se umplu ochi de lacrimi cand ma ia de gat, sau cand se cuibareste in brate sa doarma, sau cum se ascunde printe picoarele mele sau cum rade cand se gadila sau cand ne jucam cu el sau cand vede o felie de paine.
Acesta a fost punctul de hiatus din viata mea, punctul din care am inceput sa traiesc din nou.
Si uite asa iarba mi se pare mai verde, florile mai frumoase, mama mai draga, copilaria mai aproape, ingerii mai prezenti in viata noastra.
Cateva momente speciale: de 1 martie 2005 l-am simtit prima data cand misca (ce-i drept am crezut ca am gaze prin burta si ca trebuie sa merg la doctor, noroc cu niste colege mai intelepte si cu copii mari), de 25 decembrie 2005 a rostit primul lui mama. Cum sa nu fiu eu recunoscatoare ingerasilor cand imi fac asa cadouri speciale

Inchei cu o parafrazare a unui citat pe care l-am vazut aici pe forum: doar sufletul mamei poate sa multiplice iubirea si nu sa o imparta intre copii ei.
Intradevar Alexandru e omuletul pentru care merita sa incerc sa devin un om mai bun.
Cu toata dragostea de la mami pentru Alexuta.
Sanatate tuturor mamicilor sa isi creasca puiutii in armonie si iubire, burticilor le doresc sa ajunga sa povesteasca clipa lor de glorie iar copilasilor le urez viata lunga si implinita.
Maria

Kya spune:

Felicitari Maria,

sa va traiasca ingerasul, sa va dea Dumnezeu sanatate si sa va bucurati de el.

De fiecare data cind citesc povestea nasterii unui ingeras, mi se lumineaza ziua, si abia astept sa vina ocazia sa scriu si eu despre puiutii mei.

pupici




Kya - viitoare mamica in asteptare

sanziana72 spune:

Bravo Maria pentru puiul tau si pentru povestire. Ai fost mai harnica decat mine, eu abia la 20 luni dupa nastere am reusit sa scriu despre ea.

Sa iti traiasca Alexandru si sa va bucurati de el!

Sanziana & Marina (03/10/2004) Cand s-a nascut Marina... Poze

Dragostea ne-a fost data ca sa invatam sa ne depasim egoismul, sa invatam sa ne pese mai mult de altcineva decat de propria fiinta.

karina1976 spune:

Bravo Maria,

fie ca ingerii sa vegheze mereu langa voi, fie ca Dumnezeu sa fie alaturi de voi, iar baietelul tau sa iti aduca bucuria pe care numai copiii o pot aduce in sufletele parintilor.

LA MULTI ANI! pentru prima aniversare a puiului tau.

karina1976

"Doamne, ajuta-mi sa nu uit!"

maria gastaldo spune:

multumesc tuturor pentru urari, sunteti tare dragute
fiecare poveste despre nasterea unui puiut ma impresioneaza pana la lacrimi si chiar daca nu trimi mesaj de felicitari mamicii care a avut curajul sa-si editeze propria poveste tot dam o fuga pe album sa vedem micuta vedeta si ii trimitem gandurile cele mai curate si mai frumoase ingerasului si parintilor care l-au adus pe lume.
cu drag
Maria, mami de Alexandru